885 matches
-
Bartolomeu k)34. Biserica Sfântul Nicolae Municipiul Brașov Brașov din Schei k)35. Biserica brâncovenească Municipiul Făgăraș Brașov Sfântul Nicolae k)36. Biserica ortodoxă Sfântul Orașul Râșnov Brașov Nicolae k)37. Biserica mănăstirii Comuna Voila, satul Sâmbăta de Sus Brașov brâncovenești k)38. Biserica evanghelică Comuna Șercaia, satul Hălmeag Brașov k)39. Fosta Mănăstire Măxineni Comuna Măxineni, satul Măxineni Brăila k)40. Biserica Sfântul Municipiul Brăila Brăila Arhanghel Mihail k)41. Ansamblul fostei Municipiul Râmnicu Sărat Buzău mânăstiri k)42. Ansamblul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]
-
Municipii Drobeta-Turnu Severin Orașe Baia de Aramă, Strehaia Comune Balta, Breznița-Ocol, Broșteni, Butoiești, Gârla Mare, Izvoru Bârzii, Ponoarele, Șimian, Șișești, Tâmna. MUREȘ Municipii Târgu Mureș, Reghin, Sighișoara, Târnăveni Orașe Iernut, Luduș Comune Acățari, Adămuș, Apold, Ațintiș, Bahnea, Batoș, �� Băgaciu, Bălăușeri, Bichiș, Bogata, Brâncovenești, Ceuașu de Câmpie, Cucerdea, Cuci, Daneș, Gălești, Gornești, Lunca, Nadeș, Pănet, Păsăreni, Saschiz, Sărmașu, Sâncraiu de Mureș, Suseni, Vânători. NEAMȚ Municipii Piatra-Neamț, Roman Orașe Târgu-Neamț Comune Agapia, Bălțătești, Bârgăuani, Bodești, Borlești, Crăcăoani, Dobreni, Dragomirești, Farcașa, Girov, Grumăzești, Pângărați, Piatra Șoimului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]
-
paviment în formă de 8, dovedind că pe cuprinsul localității au existat așezări rurale din Dacia română intracarpatica. Denumirea satului provine se pare de la un drum ! De fapt e vorba de o ulița îngustă formată pe vremea castrului român de la Brâncovenești,unde "se înglobează mai multe așezări rurale" și unde niște "urme de zidarii și diferite obiecte de factură română,culese din punctul *Elovar* ( situat la Maioresti jud. Mureș ) ar indică acolo numai un turn român de pază." Deci "numele satului
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
din punctul *Elovar* ( situat la Maioresti jud. Mureș ) ar indică acolo numai un turn român de pază." Deci "numele satului derivă de la drumul român" ,însă în denumirea lui slavă. Deci fiind aici un turn de pază avansată a castrului de la Brâncovenești,e aproape sigur că în jurul lui,a luat ființă satul sau așezarea umană compactă,care avea încredere și siguranța în turnul de pază,iar locuitorii liniștiți își puteau vedea de îndeletnicirea lor care a fost păstoritul sau agricultură,făcută în
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
intre în contact cu cei sănătoși. O parte din locuitorii satului se refugiază într-o pădure din apropiere, pădurea Rogina, până la dispariția epidemiei. Locuitorii satului Maiorești, iobagi, ca și ceilalți locuitori ai satelor învecinate se aflau sub stăpânirea baronilor de la Brâncovenești. Datorită muncilor grele la care erau supuși, precum și dărilor împovărătoare, mulți din locuitorii satului s-au refugiat în Moldova. Mai tarziu, în 1848, oamenii boronului l-au obligat și pe preotul satului, N. Handrea să ia calea Moldovei. Datorită aceluiași
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
piese care ar fi putut interesa fuseseră fie distruse, fie depreciate: Sfânta Vineri căzuse (se-ajunsese la o înțelegere cu Ceaușescu, dar într-o zi trecuse pe-acolo nevată-sa și, văzând biserica printre betoane, ar fi zis: „Jos porcăria!“), Spitalul Brâncovenesc și Arhivele ajunseseră moloz, iar Pivnițele Regale de sub Calea Victoriei fuseseră inundate și-apoi astupate cu pământ. Cât despre Palatul Sinodal din Piața Unirii, el fusese mutat de inginerul Iordăchescu 22 de metri față de-amplasamentul original, în timp ce lucrul continua înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
răspunză, judecătorul nu poate face decât o instrucție vițiată în tot cuprinsul ei prin prezența acestui domn în Ministerul de Interne, găsește în fine că nu e caz de urmărire și e numit, prin protecția mucenicului Mihălescu, funcționar la spitalele Brâncovenești, c-o leafă desigur mai considerabilă decât cea de magistrat. Dar mai mult încă. Mucenicul declară în Senat, unde fusese ales pentru a fi spălat de afacerea Warszawski, că scabroasele afaceri există în adevăr, că degetele sale de mucenic ridică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oraș de 200 000 de suflete ar fi atât de grea încît să-i ocupe tot timpul. Din contra, în câteva minute s-a regulat tot ce privește comuna și d. primar are timpul a se ocupa cu afacerile epitropiei Brâncovenești, unde ia asemenea o mie de franci pe lună. Și, cu toate acestea, statul l-a pus deja deoparte ca nevolnic, căci ia și o pensie de câteva sute de franci pe lună. Dar nici primăria, nici Eforia nu consumă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acum că se ivește pe orizont Banca Națională., c-o mulțime de posturi, cari se înțelege că se vor ocupa tot de patrioți, de vor pricepe sau nu afacerea. Dar, afară de cele atârnătoare de stat, mai e comună, județ, așezăminte brâncovenești etc. Câte patru, cinci posturi ocupă un singur patriot, și-apoi țara să nu meargă bine? Ba-i merg petecele de bine ce-i merge... Am putea ilustra tema aceasta cu sute de exemple și am putea cita toate formulele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se teme de cea mai mică răspundere, de cea mai mică penalitate. Toate acestea din penele unui ziar care acum cinci-șase ani acuza, evident fără urmă de probe, pe însuși șeful statului de-a-și fi apropriat avere de-a epitropiei brâncovenești, când cu cumpărarea Pietrii-Arse. Cităm aceasta pentru ca publicul să-și aducă aminte ce zicea același ziar, fără umbră de probe, în contra miniștrilor și a altor funcționari ai statului. Sânt felurite mijloace de-a spune neadevărul, zice "Romînul"; sânt felurite mijloace
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la mijloc îmbrăcămintea și stilul de construcție din Principate s-au schimbat. Nu e deloc așa. Până să împrumute direct și grăbit moda occidentală a anilor 1830-1840, românii nu s-au îndepărtat de acele decoruri și costume caracteristice pentru epoca brâncovenească, iar acestea, la rândul lor, erau o sinteză în care elementele occidentale și otomane se împleteau. Admițând că acesta ar fi un criteriu de luat în seamă, înfățișarea unei străzi din București sau Iași, deși diferită de spectacolul oferit de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
strângerea șurubului» la cultură, știință, învățământ, cu noile marginalizări și tot cortegiul. Am părăsit «Casa» ca pe ultima relicvă scumpă a familiei, șí aceasta dispărută treptat. Iar «Casa» a murit în 1984, sub buldozerele paranoicului plan al demolărilor, împreună cu «Spitalul Brâncovenesc», cu atâtea biserici și frumoase clădiri ale vechiului București, pentru a face loc monstruosului «Palat al Poporului» și celorlalte construcții care n-au mai apucat să fie terminate de Dictator, precum și unor «magistrale» (ca Bulevardul Libertății), prin care se dorea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ANONIMUL BRÂNCOVENESC, cronică a Țării Românești, scrisă la începutul secolului al XVIII-lea. Aparține unui apropiat al lui Constantin Brâncoveanu, care, într-un colorat stil memorialistic, expune principalele evenimente ale domniei acestuia; a fost numită de editorul Constantin Grecescu Istoria Țării Românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
mai accentuată decât în cazul altor cronici muntene - ai căror autori au fost identificați, uneori, după cercetări asidue -, această operă rămâne anonimă, deși cel care scris-o, în două etape, mai întâi în anii de glorie ai sfertului de secol brâncovenesc, apoi prin 1716-1717, se arată a fi fost un apropiat al Curții domnești, uneori ca martor ocular, alteori relatând din spusele unora „carii sînt vrednici de crezut”. Pe drept cuvânt a fost înlăturată ipoteza formulată de I. G. Sbiera, reluată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
de a vedea scenic, de a transcrie nuanțele dialogului este afară din comun” (G. Călinescu). Asemenea unui tablou provenit dintr-o școală celebră, dar neatribuit încă unui anume pictor, această cronică - pandant literar la monumentele arhitecturale și artistice ale „stilului brâncovenesc” - așteaptă încă „întoarcerea autorului”. „Multe și vrednice de auzit istorii [...] faptele ce s-au întâmplat în zilele lui Costandin Vodă Brâncoveanu, care mă voi nevoi a le scrie cât voi putea” - își începe memorialistul istorisirea, manifestând un atașament nedisimulat față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
anonim, SDIR, III, 22-29; Istoria Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717, îngr. și introd. Constantin Grecescu, pref. Dan Simonescu, București, 1959, reed. fragm. în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 273-352, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 238-307, 351-377, 401-404. Repere bibliografice: I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 206-207; N. Iorga, Cronicele muntene, Întâiul memoriu. Cronicele din secolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
română veche, București, 1961, 316-317; Cioculescu, Varietăți, 45-49; Elvira Sorohan, Cronica anonimă despre Constantin Brâncoveanu. Contribuții cu privire la data scrierii și autorului ei, AUI, limbă și literatură, t. XII, 1966, fasc. 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 261-264, 566; Rodica Șuiu, Anonimul brâncovenesc, în Dicț. lit. 1900, 39-41; Rotaru, Valori, II, 101-123; Dumitru Velciu, O ipoteză nouă cu privire la autorul „Cronicii anonime brâncovenești” LL, 1983, 3; Constantin Brâncoveanu, coordonatori Paul Cernovodeanu și Florin Constantiniu, București, 1989, passim; Manolescu, Istoria, I, 70-73; Sorohan, Introducere, 256-273
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
și autorului ei, AUI, limbă și literatură, t. XII, 1966, fasc. 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 261-264, 566; Rodica Șuiu, Anonimul brâncovenesc, în Dicț. lit. 1900, 39-41; Rotaru, Valori, II, 101-123; Dumitru Velciu, O ipoteză nouă cu privire la autorul „Cronicii anonime brâncovenești” LL, 1983, 3; Constantin Brâncoveanu, coordonatori Paul Cernovodeanu și Florin Constantiniu, București, 1989, passim; Manolescu, Istoria, I, 70-73; Sorohan, Introducere, 256-273; Mazilu, Noi, 221-223. Il.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
toate sursele anterioare. Lucrarea patronată de Șerban Cantacuzino este punctul final al unor eforturi îndelungi, purtate adesea în condiții neprielnice, iar tipărirea ei în momentul cel mai fast al unui secol extrem de bogat în cultura națională, în chiar zorii epocii brâncovenești, reprezintă, de fapt, certificatul de maturitate al limbii române și al întregii culturi naționale. Considerată de specialiști drept una dintre cele mai bune traduceri din lume la acea vreme, Biblia de la București este și astăzi un monument de expresivitate literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Luchian și Enescu, eșuează în manierism și rutină. Figură focalizantă în Imnele Țării Românești (1981) e Constantin Brâncoveanu: "Dimpreună cu pruncuții tăi / Nu-s pe lume umbre mai frumoase". Vreo douăzeci și cinci (din cele trei sute nouăsprezece imne) întemeiază o patetică psalmodie brâncovenească în care drama, memoria și scenografia în totul transgresează într-o crispantă poveste. Imnul devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în cea a moralistului frapează tristeți, opriri în loc, gravitate. Imnele iubirii(1983) proclamă prioritatea absolută a iubirii creștine, dimeniune unificatoare: "Virtutea în eternitate / Îmi este dată pe cât pot iubi" (Lucrarea iubirii). Privirea se multă lin de la Voroneț la un Schit brâncovenesc, de la Mater Dolorosa la Agapia; elemente de poliptic sacru trimit spre îngeri, spre lumină și paradis; li se alătură imnuri cu miresme de altar: Pruncul, Har, Extază, Metanoia, Chenoză, Toaca, Miezonoptica, Prodrom, Sobor și celelalte, mărturisiri ale unui devot fervent
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dezvăluie personalitatea unui autor nutrit de bune lecturi, cu deschidere spre zone mai puțin frecventate. SCRIERI: Obsesia păsărilor, București, 1970; Mereu peregrinul, București, 1972; Țara fântânilor, București, 1972; Cuvinte de grâu, București, 1975; Rapsodii la vatra Mioriței, București, 1975; Ctitorii brâncovenești, București, 1976; Contemporan cu visul. Oameni, locuri și tradiții din ținutul Buzăului, București, 1978; Reîntâlnire cu cetatea adolescenței, București, 1979; Țărmul uitat și alte poeme, București, 1981; Diligența cu păsări, București, 1983; Pe urmele lui Vasile Voiculescu, București, 1984; Carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
maniere empirice în condiții septice cu scop abortiv". 2.1. Referat asupra decesului matern prin avort, C.A.16 C.A. de 29 de ani, căsătorită, muncitoare la întreprinderea Adesgo, București fusese internată pe 29.01.84 la Spitalul Clinic Brîncovenesc, Secția Clinică de Obstetrică Ginecologie, adusă cu salvarea cu diagnosticul "Avort septic luna a II-a", având o stare generală mediocră, extremități reci, dureri lombo-abdominale, piramida nazală cianotică. Simptomatologia deosebită apăruse în urmă cu 10 ore, fiind însoțită de febră
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Alecsandri, Emilia Parpală de Ion Budai-Deleanu și de Adrian Maniu, Toma Grigorie de Mihail Celarianu, Emil Dumitrașcu de mai puțin cunoscutul N. I. Herescu. Proza românească preocupă pe colaboratorii revistei începând cu literatura veche. Eugen Negrici se arată interesat de cronicile brâncovenești (Observații stilistice asupra cronicii anonime brâncovenești), Ion Trăistaru de arta literară a lui Miron Costin, Ion Nijloveanu de opera lui Dimitrie Cantemir, Tudor Nedelcea de cronicarii munteni. De literatura românească premodernă și modernă se ocupă Marian Barbu (Marginalii la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
și de Adrian Maniu, Toma Grigorie de Mihail Celarianu, Emil Dumitrașcu de mai puțin cunoscutul N. I. Herescu. Proza românească preocupă pe colaboratorii revistei începând cu literatura veche. Eugen Negrici se arată interesat de cronicile brâncovenești (Observații stilistice asupra cronicii anonime brâncovenești), Ion Trăistaru de arta literară a lui Miron Costin, Ion Nijloveanu de opera lui Dimitrie Cantemir, Tudor Nedelcea de cronicarii munteni. De literatura românească premodernă și modernă se ocupă Marian Barbu (Marginalii la o proză mai puțin cercetată - romanul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]