KorAP: Find »[drukola/base=brândușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...28 >

689 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

o întreb eu pe secretară cu un ton grav, sigur pe mine, de parcă aș veni pe aici de cînd lumea, arătînd cu privirea spre ușa capitonată. Nu, îmi răspunde secretara. Tovarășul prim a plecat de urgență la Combinatul Chimic "Valea Brândușelor", unde s-a produs o avarie; nu cred că se întoarce devreme. Poate deseară, pe la șase-șapte... Spun un "mulțumesc!" scurt și ies la fel de sigur cum am intrat, înainte ca secretara să se dumirească de prezența mea și să mă întrebe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în stînga mea. Mă întorc: pe treptele cofetăriei de lîngă hotel stă Cristina, fosta colegă a Brîndușei ghinionul meu de azi! Dacă n-ar fi fost ea, Brîndușa n-ar fi avut motiv de scandal, iar președinta comitetului sindicatului m-ar fi ajutat să dau de urma tabelului. Mă bucur că te revăd! surîde ea, coborînd cele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să cred că ai ceva împotriva mea; dar nu pentru că ți-am refuzat invitația de-a mai rămîne în oraș; nu, e ceva mai mult și nu-mi dau seama ce... Ascultă, Cristina, o întreb brusc, de ce i-ai spus Brîndușei că am fost obraznic cu tine? Eu?! Doar nu eu! Și mai află că voiam să-ți arăt eu glumă, descărcîndu-ți cele două tone! Și-o făceam dacă n-aș fi știut că acolo, la București, niște invalizi intră în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
două tone! Și-o făceam dacă n-aș fi știut că acolo, la București, niște invalizi intră în gol de producție. De tine nici nu mi-ar fi păsat. Tu, de fapt, ai venit aici să-ți vezi prietena, pe Brîndușa această ipocrită, ajunsă în postul de inginer-șef al combinatului! Să-ți fie rușine, Mihai! îmi strigă Cristina. Nu-ți permit să-mi insulți prietena! Am să-i dau telefon și-am să-i spun tot ce-ai zis despre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
colegă, noi, combinatul, a cărui ingineră-șefă sînt eu, avem și unul care scrie teatru; vezi ce multilaterali sîntem?! Dacă mai achiziționăm o maimuță și un rinocer că papagali avem destui -, deschidem o expoziție". La modul ăsta ți-a vorbit Brîndușa despre mine, sînt sigur! M-a lăudat față de tine, dar față de președinta comitetului sindicatului, la care m-am dus cu o problemă personală imediat ce-ai plecat tu, m-a făcut cu ou și cu oțet, strigîndu-mi că am fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tu..., murmură ea într-un tîrziu. Ca să-mi puteți da palme, o completez eu, pufnind în rîs. Nu, Mihai... Ca să nu primesc eu o palmă, precizează ea pe un ton amar. Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și-l privește lung, mirîndu-se de vocea aceea rece: "tovarășa Roman la telefon!" Ce faci?! îi spun, lovind-o ușor cu palma peste umăr, făcînd-o atentă să răspundă. Alo! Alo!... strigă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ea, am avut mereu o reținere... Bănuiam că ea... Trage perna de la capătul patului, o ridică puțin și se sprijină cu cotul de ea. Privirea ei continuă să mă ocolească. Vezi, surîde Cristina, dacă nu ne-am fi întîlnit iar Brîndușa mi-ar fi cerut mîine cele cîteva rînduri, cred că i le-aș fi scris... Acum, cînd vorbeam cu ea, la un moment dat, începusem să mă conving că are dreptate... Ceea ce, surîde doamna Cristina, privindu-mă, trebuie să recunoști

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
trăgînd cu putere. De usturimea părului aproape smuls, sînt gata să mă retrag, dar îmi vine brusc în amintire imaginea Brîndușei din biroul președintei sindicatului, parcă-i aud vorbele și simt cum crește în mine răutatea. Mi-o imaginez pe Brîndușa întinsă aici, acum, sub trupul meu. Sînt fericit că mă pot răzbuna. Și chiar dacă nu e ea, puțin îmi pasă! vreau s-o înving pe femeia asta, să mă știu puternic, să-mi satisfac orgoliul și dorința posesiunii!... Din clipa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sarcină de serviciu, iar actul de creație nu e o destindere, similară sportului. Mă uit stupefiat la femeia din fața mea, o văd surîzînd, căutîndu-și cuvintele și mă lovește din nou întrebarea: Unde am mai văzut-o?" Cînd mi-a vorbit Brîndușa despre tine, continuă ea, ocolindu-mi privirea, mi-a spus că ai o prietenă foarte frumoasă. A spus asta probabil să mă convingă că tu nu mi-ai făcut curte, ci doar mi s-a părut... Acum, după ce-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
noi! Dacă știți, de ce m-ați mai adus aici?! mă mir eu. Un atotștiutor trebuie să știe și soluția la care mă gîndesc eu acum și încerc s-o verific în gînd... Privirea mea se plimbă rapid între director și Brîndușa: îi văd cum ar vrea să reacționeze, dar se înfrînează, opriți de un gest scurt al prim-secretarului. Luați loc, tovarășe Vlădeanu, face semn spre mine prim-secretarul, și spuneți în ce constă soluția dumneavoastră și de ce aveți nevoie. Soluția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
puteai să joci frumos, dacă ai fi știut regula jocului. Dar... Dar? N-ai să realizezi nimic, niciodată, Mihai! îmi strigă încet, printre dinți, Tamara. Ai fost un prost azi! La ce ți-a folosit că ai acuzat-o pe Brîndușa de incompetență și ce-ai realizat că te-ai certat cu directorul general?! Pe tabla asta de șah, a vieții, tu ești doar un pion, Mihai. Trebuie să ajungi la o anumită linie ca să te transformi în piesă de valoare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
parte, într-un loc în care se poate cugeta în voie. De ce așa, Mihai? murmură Tamara, adunîndu-și privirea asupra mea. De ce să ne despărțim așa?!... De ce altfel și nu așa, Tamara?! o întreb eu. Ar fi trebuit să-i dai Brîndușei declarația fără să mă întrebi; ar fi fost mai cinstit; mai ales că nu-ți cerea să minți... Ori ar fi trebuit s-o sictirești dacă... dacă albul acelei nopți de Ajun ar fi fost într-adevăr un alb curat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de ce? Ai mult de muncă acolo? Vrei să trec pe la hotel? Nu, că plec la gară. Vreau să știu dacă nu te tulbur. N-aș vrea ca discuția noastră... Nu, deloc. Spune. Mihai, aud vocea gravă a Cristinei, de unde știe Brîndușa că ai fost la mine în cameră? Cuuum? Nu țipa. Pe la patru jumătate-cinci, Brîndușa mi-a dat telefon și mi-a spus următoarele: dacă-mi telefonează cineva de la combinat, să mă întrebe de comportarea ta, să spun că eu sînt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
capul pe brațele puse unul peste altul pe pupitrul de comandă. Stau așa mult timp, cîteva minute, și încerc să mă gîndesc la ceva, dar nu-mi vine în minte decît înjurătura adresată Cristinei, să aibă putere să-i dea Brîndușei declarația oh!, ce satisfacție voi avea cînd voi afla că sînt acuzat pe baza declarației dată de Cristina!... Declarația Tamarei n-o mai pun la socoteală, va fi cinstită; dar a Cristinei... ha!... ce ironie!... Cineva îmi pune mîna pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
așa deosebit în întrebarea mea?! se miră Vlad. Existența ta se concretizează în paginile scrise, tot așa cum a mea înseamnă invenții ori probleme tehnice rezolvate. Află că cele mai bune invenții le-am făcut cît am fost prieten cu Brîndușa. Brîndușa cealaltă, care știa să mă stimuleze. Dumnezeule, exclamă el uitîndu-se în sus, unde ții ascuns ceasul timpului, că vreau să ți-l fur și să-l dau înapoi!... Își coboară privirea pe pupitrul de comandă și începe imediat să dea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
vă încape?! Șefule, strigă Cornea în interfon, am terminat montajul. Mulțumesc, tov maistru! îi spun după ce apăs pe clapa de deschidere a microfonului. Cînd o să luați Ordinul Muncii, fac eu cinste. Chef mare, precum unii, la cabana combinatului de la Poiana Brîndușelor. Vînat proaspăt, păstrăvi și femei. Dacă ai bani. Ce zici, meștere? Cornea nu-mi răspunde, și eu înțeleg că mai sînt și alții în camera tabloului de comandă, dar nu-mi pasă. Închid interfonul și-mi strîng haina de azbest

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
frunte azi, mai ales că erau și cei de la partid... Nu mergi acasă? Mai am puțină treabă... Ne mai strîngem încă o dată mîinile. Dinu face un semn de rămas bun și pleacă spre poartă, pe urmele lui Vlad și-ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum spunea că va cumpăra și ea seara asta. Teona... Îmi telefonează de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
evident, de vreun boșorog, cum îs eu acum, îmi face mos Toader cu ochiul. Hai, fugi, mă lovește el cu palma peste spate, arătîndu-mi drumul spre poartă, fugi, că tu n-o să scrii decît despre florile de-aici, din Valea Brândușelor... De ce n-ai și brîndușe în seră, nea Toadere? Sunt otrăvitoare, nu știai? Din ele se extrage colchicina, folosită la tratarea unor boli, dar tot nu-mi plac: sunt prea rezistente la vreme rea... Magnolia e altceva... face bătrînul un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îs eu acum, îmi face mos Toader cu ochiul. Hai, fugi, mă lovește el cu palma peste spate, arătîndu-mi drumul spre poartă, fugi, că tu n-o să scrii decît despre florile de-aici, din Valea Brândușelor... De ce n-ai și brîndușe în seră, nea Toadere? Sunt otrăvitoare, nu știai? Din ele se extrage colchicina, folosită la tratarea unor boli, dar tot nu-mi plac: sunt prea rezistente la vreme rea... Magnolia e altceva... face bătrînul un gest larg cu brațele, privind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spun, întinzîndu-i farmacistei trei lei și cincisprezece bani. E vorba de un prieten, are o criză de colită. Farmacista îmi dă sticluța, împachetată într-o hîrtie, eu îi mulțumesc, închizînd o dată din ochi într-un semn prietenesc, apoi pornesc alături de Brîndușa spre ușă. Îi dați sticluța din partea mea, spun, oferind picăturile Brîndușei. Să-i spuneți că-i fac cinste pentru ajutorul dat azi, adaug surîzînd. Deschid ușa, o invit pe Brîndușa să iasă, ies și eu nu înainte de-a mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
un prieten, are o criză de colită. Farmacista îmi dă sticluța, împachetată într-o hîrtie, eu îi mulțumesc, închizînd o dată din ochi într-un semn prietenesc, apoi pornesc alături de Brîndușa spre ușă. Îi dați sticluța din partea mea, spun, oferind picăturile Brîndușei. Să-i spuneți că-i fac cinste pentru ajutorul dat azi, adaug surîzînd. Deschid ușa, o invit pe Brîndușa să iasă, ies și eu nu înainte de-a mai întoarce o dată capul s-o salut pe farmacistă, care îmi face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
l-a apucat o criză, strînge ea din umeri ca o scuză că e îmbrăcată în fugă, cu pardesiul direct peste capot, pe care l-am zărit cînd și-a aranjat mai bine eșarfa la gît. "Asta să fie oare Brîndușa care m-a umilit dimineață?! mă străbate un gînd. Brîndușa care strînge declarații..." Aș fi preferat să aibă o criză de nervi, doamnă, și să vă strîngă de gît, îi spun calm. Vorbele mele o lovesc pe Brîndușa ca o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o scuză că e îmbrăcată în fugă, cu pardesiul direct peste capot, pe care l-am zărit cînd și-a aranjat mai bine eșarfa la gît. "Asta să fie oare Brîndușa care m-a umilit dimineață?! mă străbate un gînd. Brîndușa care strînge declarații..." Aș fi preferat să aibă o criză de nervi, doamnă, și să vă strîngă de gît, îi spun calm. Vorbele mele o lovesc pe Brîndușa ca o palmă dată pe neașteptate. Face o grimasă de durere, lăsîndu-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dinspre blocurile din spatele complexului alimentar, rupe tăcerea un țipăt de femeie speriată, apoi se aud alte cîteva voci. De pe trotuarul celălalt, doi bărbați traversează strada în fugă. Probabil vreunul bețiv se ceartă cu soția. Ești plin de răutate, îmi șoptește Brîndușa cu glasul trist. Am devenit, doamnă, precizez eu. Crezi că e calea cea mai bună, Mihai? O, ce favoare! exclam. Sună frumos acest "Mihai", o imit cu glasul leșinat. Dimineață mă sictireați cu "tovarășe fizician"! Cum de v-ați răsucit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dea replica. Mda, surîde ea. Am impresia că Ștefănescu nu a mințit cînd a scris că tu ai fost la Cristina. Știam doar că-i place să fie ironică la adresa bărbaților, uneori cinică, dar constat că... Tu tînăr, ea... Ascultă, Brîndușa! îi strig încet, înfuriat. Un bărbat și o femeie pot avea și alte coordonate pe care să se întîlnească, nu numai cele pe care le insinuezi. Dacă n-ai reușit să-ți cunoști prietena, înseamnă că n-ai văzut în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]