1,323 matches
-
sub un umbrar La o masă de stejar. Și, privind bolta senină, Domnul Ștefan se închină, Apoi vede cum, în zare, Geană de nor alb răsare Și se face dintr-o dată Lung și drept ca o săgeată, De pornește și brăzdează Ceru-albastru în amiază; Vârfu-n aur lucitor Scânteiază-n dulce zbor, Iar când se oprește-n loc, În a cerului mijloc, Un alt nor tot crește, crește Și albastrul înălbește, Frământându-și mii de fire, Se preface-n mănăstire. Zice Vodă
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi de alge - printre bancuri de scoici bănuit perlifere - printre bancuri de pești sumedenii brăzdând neguroase mituri de chiți și s-ajungă - în fine - dar negreșit - la locul de proapăt susur Luminii NINGE... ninge : artileria și-a micșorat pulverizat - microscopic - proiectilele albe - spre-a obține astfel mărirea - halucinantă - a orizontului de tragere - și - prin asta
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
migală, dăruire nestăvilită versuri sensibile, vibrând a patimă, dorință, regret, iertare, înseninare, fiind recunoscător - în momentele în care poartă un dialog tainic cu divinitatea - pentru acest miracol dăruit muritorului de rând ( izgonit din starea sa angelică, primordială). * Cerul creației este brăzdat adesea de zborul unor păsări negre, melancolice, a căror strigăt anunță întristatea și naufragiul poetului pe un țărm al deșertăciunilor: „rămân un Veșnic îndrăgostit visător,/ în Efemerul care mă-nconjoară,/presărându-mi în / Calea spre Mântuire/ boabe din roua Fericirii
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Caesarion) s-a născut în loc. Grindu, jud. Tulcea. Această zonă, aflată în apropierea Deltei Dunării, a avut o influiență benefică asupra actului scrierii,aceasta( Dunărea) devenind un fel de rudenie, de suflet apropiat.” Mă-ncuscrisem cu Dunărea / rășchirându-mi fruntea/ brăzdată de cute albastre...” ( Mă-ncuscrisem...). Se pare că, inevitabil, și Muza a fost (este) fascinată de aceste locuri, întâlnindu-se, adesea, cu poetul, într-un gând transcedental, acolo unde ”Transpoezia” primește lumina cea mai suavă, cele mai calde tonuri și
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Caesarion) s-a născut în loc. Grindu, jud. Tulcea. Această zonă, aflată în apropierea Deltei Dunării, a avut o influiență benefică asupra actului scrierii,aceasta( Dunărea) devenind un fel de rudenie, de suflet apropiat.” Mă-ncuscrisem cu Dunărea / rășchirându-mi fruntea/ brăzdată de cute albastre...” ( Mă-ncuscrisem...). Se pare că, inevitabil, și Muza a fost (este) fascinată de aceste locuri, întâlnindu-se, adesea, cu poetul, într-un gând transcedental, acolo unde ”Transpoezia” primește lumina cea mai suavă, cele mai calde tonuri și
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
în șaua cu ciucuri de fericire zâmbește a dojana mă prinde de clipă eternității ce o port pe inelar întreabă cu ochii mijind a mirare: “ Auzi chemarea sensului existenței din nemurire jocul copilăriei te face sa visezi?” Orgolliul timpului răspunde brăzdând adânc sentimente în curcubeul șoaptelor de iubire din durerile niciodată vindecate. Dor de fiecare fir de iarbă a trecutului cuprinde e-ul trist Rog fetiță din sufletu-mi pârdalnic : “Lasa-mi puțin timp pentru viața viitoare să mă pot bucura
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
umblând, mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără plus, ascultând, oștean cuminte, spusa Celuia de-i sus, Care-n zațul negru-al sorții a citit că e momentul să facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentul ca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea, amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea, Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește, în armata resemnării care, din păcate, crește, dar asudă aiurită și în contratimp cu toate, bulgărind sania vara și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
și-abia umblând,mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără plus,ascultând, oștean cuminte, spusa Celuia de-i sus,Care-n zațul negru-al sorții a citit că e momentulsă facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentulca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea,amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea,Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește,în armata resemnării care, din păcate, crește,dar asudă aiurită și în contratimp cu toate,bulgărind sania vara și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Și m-am rugat sfios sub tâmpla lunii Să nu se piardă tot ce-a fost în fum. Mi-au înghețat și lacrimi, și cuvinte, Pe buze reci de palide-așteptări, Ochii-mi de jad privesc cu luare-aminte La chipul tău brăzdat de cugetări. Privirea ta cuprinde-n ea tot cerul, Un răsărit de patimi și dorinți. Ce mai contează-acuma adevărul? Cu geana zorilor vreau să m-alinți! Parfumul dragostei mă împresoară, Dar... inima mi se îmbracă-n spini. Trăsura gândurilor
IA-ȚI SOARELE-NAPOI! de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381120_a_382449]
-
de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Citește mai mult S-a stins din viață SONIA BECHERU MIRON. A plecat într-o
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații.CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATEPLÂNGNori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem.Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem.Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori,Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori.Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate,Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape.... XXVII. MOARTEA..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015. Ieri
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PĂMÂNT BĂTRÂN Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Bătrân pământ brăzdat de pluguri stropit-ai fost cu sânge și sudoare Învăluit sute de ani de ruguri aprinse de urme cotropitoare. Lacrimi amare des au picurat pe morminte de eroi uitați Cu blândețe i-ai înconjurat,devenind un tot... devenind frați. Pământ
PĂMÂNT BĂTRÂN de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381419_a_382748]
-
sfinți Ori veri scăldate-n lumină, Minuni împlinite care îmbină Aduceri aminte cu dor de părinți. Limba română,crîmpei Renăscut de sub ziduri de piatră, Carpații,care,spre ceruri arată Loc de ședere n-au cei misei. Lupte,victorii,morminte ades Brăzdează cuprinsul,speranța neânfrîntă, Altarele sfinte-n biserici cuvânta Lumină din suflet străluce intens. Limba română dintru vechi răstigniri Își cere obolul din cronici de taină, -Popor de jertfă,prindeți la haină Iarăși mîndria cu imne-n simțiri. Radu Botiș ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
ani, iar cea care a terminat dreptul, a ajuns mare judecător în Timișoara. Are dosare multe. Nu are timp de nimic... Fetele mele... sunt bine, sunt mari și tata este mândru de ele!” Lacrimile se preling, șiroaie, pe obrajii bătrânului brăzdați de atâtea povești câte pot să încapă într-o viață de om, un om pe care simți că, strângându-l cu grijă, l-ai cuprinde în căușul unui pumn! Te întrebi: ude au loc atâtea probleme, atâtea dureri, atâta tristețe
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
toate cele de trebuință? Știți și voi, ce vă spusăi... buletine, certificatul fetei, ale voastre de naștere, de căsătorie, tot. Nicolae și Floarea încuviințară, epuizați. Ploaia stătuse, însă. Craiova era acoperită, în continuare, de nori amenințători. În depărtare, cerul era brăzdat de arcuri electrice la diferite intervale de timp, tunetele cutremurând zarea și liniștea aparentă de pe chipul celor patru oameni ce străbăteau străzile pline de băltoace, rămase în urma ploii, în drum spre Autoritatea tutelară. Nici unul nu spunea nimic. Se auzeau doar
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
în România lor... Eu, România. Astăzi, de ziua mea. Ce zi tristă, copilul meu... 1 Decembrie 2010 „Sunt îngenuncheată, rănită, cu lacrimi șiroind pe obrazi. Hainele -mi sunt zdrențuite, rănile-mi sunt pline de puroi, fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care s-au bătut să mi le vândă. Steaguri multe. Să îmi acopere goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
iubim. Cluj Napoca, 11 august 2015 Te-aș fi iubit Te-aș fi iubit cum numai ziua știe Să lumineze lumea cu nesaț, Și ți-aș fi dăruit o veșnicie Dumnezeiesc, necondiționat. Ți-aș fi adus luminători în noapte Și cer brăzdat de razele de soare În suflet ale veșniciei șoapte Pe buze ale dragostei ninsoare. Ți-aș fi pus în păr o diademă Pictată de speranțe și cu vise dulci De-ai fi putut a mă înțelege Și pe cărări străine
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
timpurii îmbracă țara într-un alb nou pe aripile vântului s-au topit florile timpurii de primăvară și-n surâsul vântului noi flori înfloresc purtând imaginea vieții acesteia în chip de floare curând bureții de spin își vor spune cuvântul brăzdând tăcerea cu chipul lor alb înveșmântați în strigătul timpului din fiecare palmă a zilei se coc așteptările înveselind strigătul zilei până pe degetele norilor în cuvinte colorate cu spumă de vis 04-04-2017 cluj Referință Bibliografică: Strigătul timpului în fiecare palmă a
STRIGĂTUL TIMPULUI ÎN FIECARE PALMĂ A ZILEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373640_a_374969]
-
în lumina scăzută a acelei după amieze. Curând soarele avea să se întunece de tot și întunericul avea să cuprindă Ierusalimul. Începu să bată un vânt subțire și părul capului celui mort flutura ușor sub coroana de spini. Un fulger brăzdă cerul iar Gaius privi fața lui Iisus și în clipa în care se auzi tunetul i se păru că una din mâinile lui se strânse mai tare cuprinzând cuiul care îi străpunsese palma. Doar degetul arătător rămăsese îndreptat în sus
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
privi către Iisus din Nazaret care atârna pe lemnul crucii. În întunericul care cuprinsese totul în jur, chipul acestuia i se păru lui Gaius sculptat parcă într-un bronz peste care patina vremii lăsase urme de verde întunecat. Un fulger brăzdă cerul de aproape și preț de o clipă chipul lui Iisus fu scăldat în lumina scăpărătoare. Gaius rămase nemișcat privind într-acolo. Trăsnetul care urmă fu prelung și se auzi dinspre răsărit mai întâi încet, apoi cu putere, iar când
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
cred eu că este, gândul acesta nu-mi dă pace ,,ce este sufletul?'' Oricum, de-a lungul timpului, omul a evoluat încontinuu de la Adam și Eva încoace, și-a croit îmbrăcăminte și accesorii frumoase sau bizare, pe deasupra și-a mai brăzdat și pielea cu acul tatuajului, dar sufletului n-a avut cum să-i croiască sau să-l înțepe cu așa ceva, el nu a cunoscut și nu va cunoaște niciodată moda pentru forma sa nedefinită și invizibilă. Știm că speranța este
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
să nu se miște din pat dacă ține la viață, omul s-a întins, răpus de oboseală și alcool. A dormit până seara. Ea a rămas chircită de spaimă și scârbă lângă el, la perete, sorbindu-și lacrimile ce-i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele și nu avea curaj să coboare nici să-și astâmpere setea ce-i uscase cerul gurii. Strângea păturile de lână până sub bărbie și nu reușea să-și oprească tremurul. Se simțea
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SPLENDIDE TUȘE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Splendide tușe de cocori de aur, Sub cerul toamnei rece s-au brăzdat. Pe șevalet, al dimineții faur, Pictase de sub zare ridicat. Și le schimba-n culori halucinante, Prinos din luminoasa-i dărnicie, Le savuram ca frumuseți dopante Și fur din a memoriei galerie. Le-ascund în gând și le închid sub pleoape
SPLENDIDE TUŞE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374926_a_376255]
-
Domnul ce veșnic se-ndură. Nu vor să audă de iubirea cea sfântă Și de mântuirea oferită în dar... Atât timp cât îngăduie să Îl slujesc, Eu tot am să spun de cerescul Lui har. Cluj Napoca, 18 iulie 2015 Îndrumare Am calea brăzdată de urmele Lui Nimic în cale nu m-ar opri Curg ca și râul și ploaia din cer Și nu renunț nicicând a iubi. M-apasă greul respingerii iar, Și simt că mai obosesc Dar înainte merg tot mai cu
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
luptând pentru ziua de mâine. Mă aflu în dragostea pentru oameni, prin tot ce nu e material... dar are valoare. Mă regăsesc în mâna tremurândă de anii bătrâneții, întinsă cu dragoste, să mă îmbrățișeze. Prin lacrima rătăcită alunecând pe obrajii brăzdați de durere și dor. Însă tot mai mult, mă regăsesc prin sfatu-ți părintesc, prin zâmbetu-ți cald chiar și atunci când cu dragoste mă cerți. Mă regăsesc în mustrarea-ți înțeleaptă, în glumă și-n glasu-ți vioi când mă chemi cu dragoste
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]