987 matches
-
și mi-a spus: Măi, băiețele, e păcat să-ți distrugi tinerețea așa. L-am spus imediat la comandant. De ce l-am spus? Deci vreau să spun că era de la mine, nu că ne învățau ei. Se organizau, totuși, cu brigadierii, ședințe de îndoctrinare? Dar s-au dat și filme, ca să se prindă răutatea de noi. Lucru ăsta se făcea, să știți. Făcusem o baracă, repede, se făcea totul repede, în cîteva zile, fiindcă erau mîini multe de lucru, și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au dat și filme, ca să se prindă răutatea de noi. Lucru ăsta se făcea, să știți. Făcusem o baracă, repede, se făcea totul repede, în cîteva zile, fiindcă erau mîini multe de lucru, și au adus filmu ăsta pentru toți brigadierii. El era pentru toată colonia, dar în special brigadierii trebuiau să-l vadă și să se umple de ură pentru cei care se aflau în colonie. Acolo în film era Antonescu cu o parte din generali din cei veniți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noi. Lucru ăsta se făcea, să știți. Făcusem o baracă, repede, se făcea totul repede, în cîteva zile, fiindcă erau mîini multe de lucru, și au adus filmu ăsta pentru toți brigadierii. El era pentru toată colonia, dar în special brigadierii trebuiau să-l vadă și să se umple de ură pentru cei care se aflau în colonie. Acolo în film era Antonescu cu o parte din generali din cei veniți în colonie, cu săgeți îndreptate spre ei. Ni-i arătau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sovietică, ce au căutat peste Nistru? A aparținut vreodată României Nistru? Voi ați învățat geografie, ați învățat istorie, a aparținut Nistru României?", ne întreba pe noi. Majoritatea nu învățase nici istorie, nici geografie. Că nu punea un om cu cultură brigadier. Nu pun la socoteală ce s-a făcut la Galeșu, că aici nu erau brigadieri dintre ei. Ce s-a făcut la Galeșu? Acolo s-a găsit metoda, să se pună oameni culți ca brigadieri, adică dintre ei. Era unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ați învățat istorie, a aparținut Nistru României?", ne întreba pe noi. Majoritatea nu învățase nici istorie, nici geografie. Că nu punea un om cu cultură brigadier. Nu pun la socoteală ce s-a făcut la Galeșu, că aici nu erau brigadieri dintre ei. Ce s-a făcut la Galeșu? Acolo s-a găsit metoda, să se pună oameni culți ca brigadieri, adică dintre ei. Era unul, Petrică Gîrliceanu, care lucrase la kilometru 31. La ședințe participam și eu cu ei. Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
punea un om cu cultură brigadier. Nu pun la socoteală ce s-a făcut la Galeșu, că aici nu erau brigadieri dintre ei. Ce s-a făcut la Galeșu? Acolo s-a găsit metoda, să se pună oameni culți ca brigadieri, adică dintre ei. Era unul, Petrică Gîrliceanu, care lucrase la kilometru 31. La ședințe participam și eu cu ei. Le mai dădeam idei, că eram inventiv. "Cum, dom'le, eu pe generalul Mocinski am putut să-l corup, și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Era unul, Petrică Gîrliceanu, care lucrase la kilometru 31. La ședințe participam și eu cu ei. Le mai dădeam idei, că eram inventiv. "Cum, dom'le, eu pe generalul Mocinski am putut să-l corup, și dumneavoastră nu puteați? Pune brigadier dintre ei, nu unu de drept comun, să se omoare ei între ei. Da nu puneți din căpetenii, vîrfuri, cum ar veni. Puneți de mai de jos, decît să fie deținut politic". Și s-a întîmplat și așa. A mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-su poate să omoare?". Și mi-a dat dreptate că așa e. Nu trebuie să mergi pe premisa că numai ăla care a omorît poate să omoare. La Capu Midia, acolo, cînd era comandant Zamfirescu, spunea: Bă, trebuie să punem brigadier de la drept comun, că ai lor nu fac ce trebuie. Lasă-i dom'le, că să vezi dumneata că, dacă e de-ai lor, mai ai dracu' se fac. Să vezi dumneata ce iese. Că el cerea brigadieri de la drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să punem brigadier de la drept comun, că ai lor nu fac ce trebuie. Lasă-i dom'le, că să vezi dumneata că, dacă e de-ai lor, mai ai dracu' se fac. Să vezi dumneata ce iese. Că el cerea brigadieri de la drept comun, fiindcă zicea că n-are ce-i trebuie". Întrebat dacă urmărește Memorialul durerii, recunoaște că nu prea se uită. "Știți din ce cauză? Să vă spun de ce. Păi ei, săracii, nu-i vedea nimeni cînd murea. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Grupul lui Gavrilă Ogoranu a fost decimat pas cu pas. Securitatea, pentru a reuși operația de lichidare a luptătorilor, trece, în 1954, la o masivă recrutare de informatori. Sînt folosiți prin intimidare, anchete, șantaj și violență notarii, paznicii de la cabane, brigadierii silvici, pădurarii, poștașii, preoții, călugării. Fiecărui luptător îi corespundea o rețea informativă de peste o sută de persoane" (L.H.L). Luptătorii lui Ogoranu, dar nu numai ei, erau prezentați drept bandiți și simpatizanți legionari. Adevărul este că ei nu erau afiliați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de apă și mîl. Înainte de anul 1956, se știe că, tot la o spărtură, au fost îngropați de vii, sub valurile de pămînt, în dig, 63 de oameni. S-a făcut un simulacru de proces, 31 de ofițeri și 16 brigadieri au fost judecați nu pentru crimă, ci pentru neglijență în serviciu". Dr. Eusebiu Munteanu consideră drept genocid regimul de exterminare practicat în lagăr. Înfometarea era permanentă, pur și simplu te durea de foame, își amintește doctorul Eusebiu Munteanu. Vasile Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
superiorul său. "Deținuții erau bătuți în așa hal, încît pierdeau carnea de pe ei", avea să declare mai tîrziu, în fața unei comisii de partid secrete, un înalt demnitar comunist, șef al Ministerului de Interne. Bătea comandantul, băteau ofițerii și subofițerii, băteau brigadierii, aleși de administrație dintre criminalii cei mai decăzuți. "S-a ajuns pînă acolo să i se dea deținutului să mănînce materii fecale și să i se urineze în gură", se descriau, în aceeași declarație, metodele folosite de bravii pedagogi ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cei ce orchestraseră asasinatele la procesul ce a urmat s-a vorbit doar despre 63 de morți au fost acuzați nu de omor calificat, nu de crimă împotriva umanității, ci de neglijență în serviciu. Neglijenții, 21 de ofițeri și 14 brigadieri, judecați și condamnați la pedepse modice, au fost răspîndiți în diverse penitenciare, uneori în aceeași celulă cu supraviețuitorii vechii lor activități educative. Coabitarea călăului cu victima nu se putea să nu ducă la conflicte violente, astfel că, printr-o dispoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
funcționat și în acest caz. Un decret special, care a fost interzis publicării, i-a eliberat. Și i-a repus în drepturi, i-a ridicat în grade și le-a acordat reparații materiale și statut de eroi. Și ofițerilor, și brigadierilor". Sînt de un lirism tragic și deviant, la limita anormalității psihice și a grotescului dantesc, împrejurările lustrării deținuților în a doua zi a Crăciunului anului 1959: "Pe 26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și Electra, pe care lelița (mătușa lui cea mai îndrăgită!, n.n.) n-o cunoaște." Studiilor în litere le adaugă pe cele de drept, făcând față cu eroism unui concurs universitar pe două fronturi. În țară, isi efectuează serviciul militar, devine brigadier: "M-am făcut sportman în toată puterea cuvântului, călăresc acum bine. Ieri am călărit șapte ceasuri, trei dimineața, cu bateria până la Chitila, patru după masă cu prințul Carol și Prințesa." Adresează poezii Florichii Rosetti, cu care poartă o lungă corespondență
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
săptămânile de-acasă. După o discuție cu socrul său, Mircea își dă seama că munca grea îl îndepărtase de familie și îi răpise pofta de viață așa că renunță la meseria de tractorist și se întoarce în sat, unde este numit brigadier la colhoz. Rămasă însărcinată a patra oară, Nuța se simte neglijată de Mircea și se gândește să meargă la Pământeni să facă avort, dar renunță după ce simte primele zbateri ale fătului. Ea naște în ajunul Crăciunului, iar soțul ei organizează
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Chevereșului, Olarilor, Spătarul Milescu, Petrila, Luță Ioviță, Neajlov, Hațeg, D. Dinicu, C. Urseni (p), M. Millo, Anina, E. Racoviță, Recoltei, N.D. Cocea, Euripide, Palade, Gr. Antipa, I. Simu, Humulești, C. Aradului (p), Somnului (p), Răsăritului (p), Sitarului (p), Câmpului, Herodot, Brigadierilor, Lacului, Vergilius, Fermității, Apateu, Aviatorilor), Lugoj-zona Ștrand (p), str. Brâncoveanu, str. Honoriciului; Buziaș (p), Ghiroda (p), Sculea (p), Pădureni (p), Checea (p), Jimbolia (p), Beba Veche (p), Bulgăruș (p), Lovrin (p). MIERCURI: Timișoara ( străzile N. D. Cocea (p), Humulești, Palade
Agenda2004-3-04-util () [Corola-journal/Journalistic/281968_a_283297]
-
a inginerului-șef: „Ia zi, măi Robe, care-i baiul?“ „Fii-mea, tovarășe Andrei. Nu știu ce să mă mai fac cu ea... Vrea să dea la facultate...“ „Trimite-o la mine, aici, pe șantier; vorbesc eu cu ea.“ Eram Colea Răutu, brigadier fruntaș pe șantierul oligofrenilor, venit să-și spună păsul lui Gheorghe Cozorici, activistul înțelegător, care una-două îți punea o mână paternă pe umăr și te pilduia cu aerul ăla de superioritate blândă al celui pentru care viața, după decenii îndelungate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din parohia Bâcu-Frenciugi . Preotul Th. Ciobotariu (1938-1939), suplinitor. Preotul Constantin Popescu (1 aprilie 1939 - 28 iulie 1963 ) Născut la 8 februarie 1913, În localitatea Scânteia din județul Iași, fiind al doilea din cei șase copii ai familiei. Tatăl său era brigadier silvic, iar mama casnică. A urmat școala primară În satul natal, după care s-a Înscris la Seminarul Teologic de la Huși, urmând exemplul fratelui său Gheorghe. În vara anului 1935, după absolvire, se căsătorește cu tânăra Învățătoare Agripina Cozma din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
preoți foarte mult pentru semenii lor. Își făceau adevărata misiune... Acolo puteau s-o facă, Într-adevăr, mai bine decât afară... Turnători nu aveați În brigadă? Erau, cum să nu? Turnătorii, de obicei, erau cunoscuți, Îi știam. Erau unii din brigadieri, din șefii de brigadă, că fiecare brigadă avea un șef, tot dintre deținuții politici, apăi ăștia erau colaboratori cu ei, bineînțeles. Vă mai amintiți cum era de sărbători? La Salcia, eu eram Într-o brigadă de intelectuali și știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Am Înțeles că suntem duși pentru exterminare, că nu se poate rezista acolo. Trebuie să găsești soluțiile să reziști, și soluțiile erau foarte puține. Acolo ne-au dus la recoltat stuf. Aveam normă și, dacă nu făceai norma, erai bătut. Brigadierul trebuia să spună dacă e bine sau nu... Care era norma impusă? 20 de snopi... cu circumferința de un metru, de persoană. Dar În ce condiții? Stuful avea promoroacă pe el, aia cădea pe tine și te udai. Când stăteai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde gheața se spărgea și intrai În apă. Am ajuns la soluția la care ajung cei disperați, dar care mai caută totuși un mijloc de salvare. Ne-au Împărțit În grupe... Eram 51 În brigadă și al 51-lea era brigadierul, Însă era nominalizat de ei. Când le venea lista spuneau: „Ăsta este brigadier”. Și s-a nimerit că la noi era un constănțean, Sapeta, un evreu, fost maistru de marină. Înalt, solid, iar noi ne-am ales În grupă cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care ajung cei disperați, dar care mai caută totuși un mijloc de salvare. Ne-au Împărțit În grupe... Eram 51 În brigadă și al 51-lea era brigadierul, Însă era nominalizat de ei. Când le venea lista spuneau: „Ăsta este brigadier”. Și s-a nimerit că la noi era un constănțean, Sapeta, un evreu, fost maistru de marină. Înalt, solid, iar noi ne-am ales În grupă cei zece tineri, În parte nominalizați deja de mine mai devreme. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
60-70 de centimetri. Mie mi-a fost ușor să mă acomodez și mi-am dat seama că 20 de snopi Îi fac cu ușurință. La fel stăteau lucrurile pentru ceilalți colegi. Ș-atunci am găsit soluțiile. L-am chemat pe brigadier și i-am spus: „Domnule, știm pentru ce suntem aici, dar noi trebuie să rezistăm. Dar, atenție, dacă ne-ai turnat că nu ne facem norma, dacă ai spus cel mai mic lucru și nu ne lași să ne descurcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Învățat și pe ceilalți cum să facă: tăiam un mănunchi de stuf, Îl Îndoiam În două, Îl băgam În mijloc și legam pe urmă. Și făceam gluga: „Vino să numeri!” Cui Îi convenea să vină să verifice? Totul era ca brigadierul să nu ne toarne. Am fost ulterior descoperiți, dar abia spre sfârșitul etapei de stuf. Cei care vroiau să facă norma, de frică, au Început să cadă. Și au Început să plece coșciugele cu săniile pe gheață, probabil la Periprava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]