4,934 matches
-
spune. Și se spuneau destule. Rafinamentul ei, Însă, era mai presus de orice bănuială, una fiind curvăsăria, mai bine zis. Chiar așa stând lucrurile, Zorela merita un cuvânt mai Înalt, mai deosebit. Zi mai bine libertinaj, Îi șopti de sub pământ broasca țestoasă. Era un cuvânt subțire, transparent și fragil ca un pahar de cristal, ușor aburit de răsuflarea caldă a hoaștei care tocmai Își sărbătorea 800 de ani de serviciu În slujba pământului. 2. Nu erau mai mult de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obișnuite de orientare lipsesc. Drumul pe care mergeau nu mai fusese umblat demult, pentru că iarba era la fel peste tot, adică indigo, și aproape de aceeași Înălțime. Ea mergea desculță, adulmecând aerul În care se făcea tot mai simțit mirosul de broaște și de nămol adus de aiurea de rafale iuți de vânt care mutau norii de ici colo, după câteva zile ploioase. În fața lor se desena tot mai clară cumpăna unei fântâni În căutarea căreia ea pornise parcă de la Început. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat să aud sunetul unei chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea îmi ești de ajutor. Cum rămâne cu alarmele, cu dispozitivele de blocare? Cum rămâne cu... Chiar vrei să intri cu forța? Iisuse. — Poți să taci puțin? Te rog. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puțin? Te rog. După câteva momente în care m-am uitat de-a lungul și de-a latul străzii, strângându-mi brațele ca să le încălzesc și dorindu-mi să fiu oriunde altundeva pe fața pământului, Scout scoase obiectul metalic din broasca ușii. Trase de ea și ușa se deschise spre exterior. — Poftim, zise ea. Nu e nici o alarmă. Nici un dispozitiv de blocare. Ți-amintești ce am spus despre cutiile de puzzle chinezești? — Așadar, datorită faptului că am parcat jeepul în spatele tomberoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se auzi Lozinskii, care strigé: „a-a-a! a-a-a!”, ieșind de dupé ușé cu mîinile la cap. CÎnd se fécu liniște, Șasa era deja În cabinetul de biologie, În care erau tot felul de borcane, În care pluteau broaște téiate, șoareci și șopîrle. Vézu și fluturi, si o mulțime de gîndaci, Înfipți cu acul În cap. Șasa nu mai fusese pîné atunci În cabinetul de biologie și nu avea de unde sé vadé așa ceva. Acolo mai erau și alți octombrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
atunci În cabinetul de biologie și nu avea de unde sé vadé așa ceva. Acolo mai erau și alți octombrei, care umblau prin clasé și arétau cu degetul, si rîdeau. Șasa s-a oprit lîngé o broascé téiaté, din care ieșeau matele. Broască ținea ochii Închiși, iar mîinile și picioarele În léturi, parcé era om. Apucé borcanul și-l cobîlțîi. - Buné ziua! Ușa se deschise și Înéuntru intré șefa de studii cu un catalog subțioaré. - Toaté lumea sé se alinieze frumușel! Lésați mortéciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
la deget, Vaculovski? - M-am téiat... - Iar tu cu porcii téi! Hai, spune odaté cîntecul și du-te la loc. Șasa nu mai tuși, așa cum avea de gînd și nici mécar nu se uită Înainte, ci Își opri privirea pe broască din borcan, din care ieșeau matele și ținea ochii Închiși, și mîinile și picioarele În léturi. - Vin acasé rînd... u... nici... Mii și mii... În april... - Of, Doamne, rînd! unici! Șasa nu mai putea sé se uite la nimeni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Șasa nu mai putea sé se uite la nimeni, dar auzea cum toaté lumea rîde cu voci mai subțiri și mai groase, ca și acelea pe care le-a auzit cînd a intrat În cabinet și toaté lumea rîdea de broaștele téiate din borcane. - Ia spune tu, Angela cum e cîntecul? Iar tu du-te la loc, Vaculovski! Vin acasé În april Mii de rînd unici În april În april S-a néscut Ilici... Mai departe Șasa nu a mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cum e cîntecul? Iar tu du-te la loc, Vaculovski! Vin acasé În april Mii de rînd unici În april În april S-a néscut Ilici... Mai departe Șasa nu a mai auzit nimic. Capul lui s-a umplut de broaște téiate și rîsetele acelea, care seménau cu niste palme și tréséturi de pér. Își Închipui cé este foarte roșu și din cauza asta i se fécea și mai tare rușine. Ar fi vrut mai degrabé sé fie o broascé téiaté Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și nici o voce. Sé nu se vadé sorturi și ciorapi albi, sé stea undeva deoparte. Nici n-auzi cînd li se spuse: „gata”, ci se lué și el dupé ceilalți atunci cînd au Început sé iasé afaré. În dreptul borcanului cu broască și-ar fi dorit sé se opreascé, sé se mai uite o daté, dar nu se mai opri, céci cineva Îl Împinse din urmé și se trezi În Înghesuiala de pe coridor. Se strecuré repede printre ceilalți și se amestecé cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și se amestecé cu alți copii sé nu-l mai recunoascé nimeni. Soarele și vîntul cald de afaré i-au alungat borcanele din cap. Se mai gîndi Încé o vreme cum ar fi sé-și facé el acasé un borcan cu broaște, pe urmé gîndul acesta Îi dispéru și-i apéru altele o mie. Șasa chiar Încercé de cîteva ori sé numere cam cîte gînduri are În cap, dar ele erau atît de multe, Încît Șasa a hotérît cé are vreun catrelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-l răsfoiască pînă pun de-un filtru mic și-i dau lui Tano o jumătate de ardei gras, să-și țină blana-n formă. Înghite și latră la umbra proprie, de pe perete: 'Ștele tău de muiere! Ce-s io, broască țestoasă? Țestoasele tinere sînt carnivore. Devin vegetariene cînd îmbătrînesc. Ce mai? Focare de incendiu peste tot, o dă Magda U. pe zeflemea. Unde mai pui că pompiarii sînt în grevă. Trebuie să te descurci pe cont propriu, Iordana. Revine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla ca mătasea broaștei? Cînd îl văd ce zgîrîietor de brînză e, cum adaugă un grăunte, un bob, un fir de unt în piure... Eeee, că-mi vine să-njur! Io ți-s cîinele de suflet, Iordanco. Ne ajungem nouă înșine: io cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și prind să le rescriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suspinătoare și mai ales a cuștii cu arcuri și pereți de plasă, puternic luminată, în care săreau draci mari și mici în toate direcțiile. Haide! Nu te-au învățat la școală să desenezi? Arată ce știi să faci! Desenează o broască țestoasă, o floare, un inorog... La ce te pricepi tu mai bine! Îl privesc cu oroare în timp ce se apropie mama cu grupul ei gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al nostru s-ar dilata. Ochiul lor înghețat te poate privi cu orele, fără nicio tresărire; nemișcarea lor predispune la liniște, reflectare și introspecție. Dacă vei fi urmărind cu orele o țestoasă, vei realiza acel sentiment al transcenderii timpului. Dintotdeauna broasca țestoasă a însemnat longevitate și legătura dintre cer și pământ. De la naștere, pielea și înfățișarea lor este bătrânicioasă, ca și cum timpul n-ar avea nevoie să le altereze în plus, el își lasă însemnele într-un alfabet necunoscut, pe carapacea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea, uleiul de măsline, gălbenușul de ou pentru menținerea trupului în poziția pe care o comanda; ce efect advers să fi avut amalgamul energetic dacă Alimentară, în ipohondria ei, devenise paranoică în ceea ce privește sănătatea!? Un hit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
astfel exportul de inventivitate, al geniului brăilean. Luna strălucea hexagonal pe apele de petrol ale Dunării. Iar turiștii umpluseră târgul uitat și de cartografi. Gândirea în colțuri a locuitorilor vechii cetăți de la Dunăre devenise o calitate mediatizată non-stop încât și broaștele țestoase din Insulele Galapagos au aflat cu stupoare de laboratorul care făcea concurență divinității. Târgul pierdut între 46o16''11' lat. N. și 27o58''44' long. E. devenise o a VIII-a minune a lumii. Așa se află secretul supraviețuirii locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
M-am înțeles cu tânărul înrobit după fata de miere și am îmbrăcat-o de asemenea în straie de grâu. E drept: când mergeau împreună prin oraș, roiuri de albine întunecau cerul, mai ales în preajma uneia, mai ales, pentru că mătasea broaștei dăinuia din dragoste pe trupurile lor, mirosul creând pârtie zeițelor prin mulțimi. * * * P entru prima oară, în lume era pace. Avioanele, submarinele și cuirasatele părăsiseră teatrele de război, cui le vrea să se spele pe cap cu ele. Portavioanele, mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]