682 matches
-
erau falși, erau doar foarte tineri. Unde mai pui că virginele de douăzeci și doi de ani nu-și măresc sânii, nu? Clic. Ecranul se acoperi cu imaginea lui Duncan. Era întins pe o saltea, cu un braț musculos, proaspăt bronzat, îndoit peste frunte ca să-și ferească ochii de soare. Purta un șort hawaian pe care ea nu i-l mai văzuse (Emmy se rugase de el să-și schimbe costumul de baie bătrâncios, brodat cu aligatori, dar degeaba) și, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fularul la gât. Tocmai se pregătea să intre în holul clădirii lui Russell când o auzi pe Emmy strigând-o din urmă. Se întoarse și văzu un taxi care opri cu scrâșnet de roți la un stop și o Emmy bronzată, dar agitată, care scoase capul pe geamul din spate al mașinii. Leigh se opri și o aștepta calmă în ușă, uitându-se la prietena ei care îi dădu șoferului trei bancnote de douăzeci de dolari, luă restul câțiva dolari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că poate sta de vorbă cu ea, că el poate fi chiar omulețul acela de cartof, dădu câteva ocoluri și se așeză aproape, undeva lângă umărul ei, ca și cum ar fi putut sta pe umărul ei, și simți chiar căldura pielii bronzate. Ea ridică puțin privirea și-l Întrebă puțin jenată și cu frică: O cunoști demult? Ce scrii tu e pentru ea? Nu. Pentru tine. Pentru mine? Da! Și pentru tine. Și pentru pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
arătă o masă Într-un colț Îndepărtat. Cum mergea prin restaurant, nici nu-i trecea prin cap că femeia de la toaletă o urmărea. Dintr-odată simți o bătaie scurtă pe umăr. Se Întoarse. Era față În față cu o femeie bronzată, trecută bine de patruzeci de ani, Îmbrăcată cu pantaloni scurți mulați de piele și un bot uriaș (umflat cu colagen). —Pardon, Îi șuieră ea lui Ruby, atât de tare cât să audă tot restaurantul, asta-i ideea ta de distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dar Îi ieși ca un grohăit. Se Întoarse pe călcâie cu pantofii ei, care, Ruby observă, aveau niște tocuri extrem de Înalte și destul de ieftine și se duse bălăbănindu-se către masa ei unde o aștepta un grup de femei la fel de bronzate, St. Tropez-ite. Ruby Își dădea perfect seama că toată lumea din restaurant se oprise din mâncat pentru a asculta schimbul de vorbe dintre ea și femeie. Acum, odată ce toți se Întorseseră la farfuriile lor, se simțea blocată În locul unde stătea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
podea. Părea că se chinuia să extragă ceva dintr-o uriașă geantă de călătorie neagră din piele. Era atât de concentrat, Încât exista o șansă uriașă ca el să nu fi auzit schimbul neplăcut de replici dintre ea și femeia bronzată. Îl urmări cu privirea cum se chinuia În continuare să se lupte cu geanta plină până la refuz. Într-un final, În stilul lui Mary Poppins, reuși să scoată o husă de scaun de mașină Împletită din biluțe, cam ca acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de pe pat, căutând o ținută mai de vară. Până la urmă alese fusta bleu evazată. Avea să-o combine cu bluzița rustică creață, albastru cu roz pe care o cumpărase la Începutul verii și care Îi scotea În evidență umerii Încă bronzați și talia. Când dădu să-și scoată tricoul În fața oglinzii, avu revelația că n-o făcea să arate atât sexy, cât caraghioasă. Era tricoul pe care i-l luase Fi acum doi ani de Crăciun, În glumă. Pe piept scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
picioare. Erecția Încă mai era umflată de să-i spargă pantalonii. Ea Îi urmări conturul cu degetul. —Te vreau, spuse el. Se ridică În capul oaselor și ea Îi scoase tricoul. Corpul lui era bine clădit și mai era Încă bronzat. Păr negru și gros Începea de la buric În jos și se pierdea sub cureaua de la blugi. Ea i-a desfăcut catarama și a Început să tragă șlițul În jos. Vârful penisului i se ivea de deasupra elasticului de la boxeri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
iau o bere din frigider, sau poate mă enervez dacă sticlele au rămas calde sub masă. Era o pădure de lume acasă la Gabry și Lodolo, în interiorul unui cerc de torțe ale căror flacări se alungeau în bătaia vântului. Fețe bronzate îmi ieșeau în întâmpinare, dinți albi în întuneric. Eram îmbrăcat cu costumul din in de culoare deschisă, fără cravată, părul ud încă pe ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ecru, sub șifonul de mătase trupul ei este gol și cald. Italia este mică, are urme de transpirație sub braț, a transpirat în autobuz, a transpirat toată noaptea, s-a zvârcolit în somn. Privește casa, cărțile, fotografiile, sânii Elsei, plini, bronzați încă. Se gândește la cepele goale care se odihesc pe coastele ei și la inima care îi bate sub ele. Este îmbrăcată cu fusta aceea ridicolă cu cordon din elastic care îi alunecă pe șolduri. Elsa îi zâmbește. Este solidară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dată. Am ridicat privirea la timp ca să o văd dându-și jos pantalonii de casă. Pântecul ei întins sub chiloții de un alb virginal. Pielea de deasupra lor era subțire și palidă ca un pergament, în contrast cu brațele și picioarele ei bronzate. Va avea loc în cabinetul doctorului. Cu un anestezic local. —Ești sigur că vrei să faci asta? M-am hotărât deja. — Când? —Acum două săptămâni. M-am ridicat să îmi duc pantofii în dressing. Mâine-dimineață la prima oră. —Mâine-dimineață! Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tot acoperit cu instrumente proprii meseriei lui, cu simboluri primitive și acei martiri triști din Calais. Nimic nu se schimbase în birou, poate cu excepția doctorului. Arăta mai prosper ca niciodată, dar poate că asta era din cauza feței și mâinilor lui bronzate. Ați fost în sud? l-am întrebat în timp ce răsfoia notițele pe care le scrisese despre mine, cu ani în urmă. —Mmmm, a fost singurul lui răspuns. Închise dosarul, se lăsă pe spate în scaun, mă fixă peste birou cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai multe. Sau cel puțin să ne dăm seama de neputința noastră de a Înțelege. Fima și-l Închipuia uneori pe creatorul universului, În care nu prea credea, ca pe un negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de partea unioniștilor. Nu avea să uite niciodată vizita pe care i-o făcuse lui Wilky, pe atunci În vârstă de șaptesprezece ani, În tabăra de instruire unde se afla Împreună cu Regimentul 44 din Massachusetts, unul din mulțimea de tineri bronzați și zâmbitori, plini de Încredere În sine, În uniforme albastre noi și elegante, urmată de ziua În care Îl văzuse adus Înapoi În casa părintească din Cambridge, câteva luni mai târziu, Întins pe targă și pe jumătate mort, cu Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Eu fusesem exclus... adică eliminat... scutit de serviciul militar din pricina bolii de coloană, care Îmi este și acum cruce de purtat, de aceea mă simțeam un pic... ăă... intimidat, lăsat În umbră s-ar putea spune... de acești... acești veterani bronzați și acoperiți cu cicatricele rănilor din bătălii. Pe scurt, m-am ținut deoparte. Nu m-am afirmat. Dar cred că știam amândoi că avem o afinitate specială, Minny și cu mine. Avea o sensibilitate excepțională - o delicatețe a simțirii excepțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna de-a lungul coapselor ei, așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată instantaneu, așa cum mă simțeam eu? Oare o imobilizează în pat prinzându-i brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plecau. Un rotocol generos de fond de ten, întins cu energie pe față, mi-a gonit paloarea alburie și bolnăvicioasă specifică iernii. Eram adepta școlii de machiaj care mizează nu numai pe calitate, dar și pe cantitate. Și cu toate că pielea bronzată era considerată a fi un simbol al anilor ’80 și total demodată în plini ani ’90, o epocă a naturaleții, mi-e rușine să spun că tot îmi doream să fiu bronzată. Bine, bine, sigur că expunerea în exces la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
calitate, dar și pe cantitate. Și cu toate că pielea bronzată era considerată a fi un simbol al anilor ’80 și total demodată în plini ani ’90, o epocă a naturaleții, mi-e rușine să spun că tot îmi doream să fiu bronzată. Bine, bine, sigur că expunerea în exces la soare duce la cancer de piele, ba și mai rău, ne face să arătăm ca australienii. Însă eu consideram că un chip ciocolatiu și catifelat te face să arăți foarte sănătoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să arăți foarte sănătoasă și atrăgătoare. Și ce sens mai are să ne protejăm împotriva decesului de pe urma cancerului de piele, ce sens mai are să evităm soarele până la obsesie dacă mâine am putea fi făcuți terci de un autobuz? Oricum, nu eram bronzată. Îmi doream să fi fost. Ceea ce presupun că e aproape la fel de rău. Și eram complet pregătită să folosesc produse de machiaj ca să-mi prepar un bronz fals. Așa că machiajul meu nu putea fi descris ca fiind palid și interesant. Interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă uit la el, în timp ce ochii lui albaștri mă sfredeleau. Dintr-odată, am realizat cât de aproape eram de el. Fețele noastre erau la câțiva centimetri distanță una de cealaltă. Îi vedeam fiecare fir de păr din barbă, pielea ușor bronzată întinsă peste oasele superbe ale obrazului, dinții albi și egali, buzele sexy... Dintr-odată, Adam a rămas nemișcat. Părea că toată furia și violența din el se risipeau. Stăteam amândoi ca niște statui. Mâinile lui Adam erau, în continuare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția pe care mi-o acordase încât reușisem să mă conving singură că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine. Iar brațele îi erau așa de mari și de musculoase în tricoul ăla. Dumnezeule! Era prea mult de îndurat, mai ales că de cinci luni încoace, cu excepția nopții petrecute cu Adam, eram abstinentă. De fapt, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apărut. A simțit-o doar dintr-odată lângă el, arăta cum se aștepta să arate. În pantaloni bleumarin mulați pe picioarele ei lungi și extraordinare, cu un pulovăr maroniu pe gât, un batic în care își prinsese părul la ceafă. Bronzată deja, un ciocolatiu deschis, conturând albul ochilor în care sclipeau a bucurie pupilele de culoarea alunei. L-a salutat după obiceiul ei, băiețește și cu voce gravă, Hello, sir, i s-a agățat de gât și l-a sărutat, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și musculos, cu umeri lați și maxilare puternice, care sări în urma ei și închise ușa cu un singur gest suplu, sportiv. — L-ai cunoscut pe Conrad, pilotul meu? — Îmi pare bine, rosti Roddy, strângându-i mâna și aproape frângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de subțire. Mi-a spus cum o cheamă, dar Întreaga mea atenție era focalizată doar asupra corpului ei. Purta o fustă strâmtă și franjurată din denim, o bluză albă transparentă cu nasturi și niște sandale argintii cu barete. Era perfect bronzată, manichiurată și dezgolită Într-un fel absolut necaracteristic unor oameni normali atunci când e zăpadă afară. Abia când mi-a făcut semn să o urmez mi-am dat seama În chip dureros cât erau de nepotrivite deux-pièces-ul meu jalnic, părul pleoștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pământeni a intrat pe ușă. — TU DE COLO! am auzit o voce de undeva din spatele meu. RIDICĂ-TE ÎN PICIOARE, SĂ TE POT VEDEA! M-am Întors tocmai la timp ca să văd bărbatul de peste doi metri și zece centimetri Înălțime, bronzat și cu păr negru care arăta cu degetul În direcția mea. Avea vreo o sută douăzeci de kilograme răspândite pe trupul incredibil de Înalt și era atât de musculos și avea bicepșii atât de umflați, Încât părea că e pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]