2,202 matches
-
unii, v-am recunoscut numai după glas!”), prof. dr. Dorinel Ichim, prof. dr. Ioniță Druică, prof. dr. Constantin Popa, general Nicolae Rotaru, poeții și scriitorii Val Andreescu și Dumitru Brăneanu, reputații prof. Gheorghe Neagu, Victor Marin, Hristache Pricopie informaticianul Cornel Brumă și alți absolvenți ai seriei: Tatiana Galan (,,Sunt absolventă a Universității București, am luat gradul I cu 10, am colaborat cu oameni de știință din Iași și din Bacău, am doi copii!”), Mihail Grosu, Mihai Serghie, ing. Ion Zaharia etc.
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
așteaptă își numără anii... Să plece legați pe rând toți dușmanii! Bătrâna mea Țară cu sfinți rugători Alungă blestemul și aprigii nori, Baladele acestea ne sunt încă-n glas Credința și mila pe-aici au rămas. Bătrâna mea Țară cu brumă pe pleoape Adună-ți copii să-ți fie aproape Aprinde și focul... în vatră e viu Știu că se poate și nu-i prea târziu! Bătrâna mea Țară ești încă frumoasă, Mulți spun că-aici înseamnă Acasă, Colindele noastre răzbat
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SFINX Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
zgomotele și foșnetele unei familii fericite. în sfârșit, aproape de intrare, erau paiele pentru oaspeți, peste care dânșii se așezară deîndată în această ordine: la perete Barzovie-Vodă, lângă el Cosette, în dreapta ei spătarul Vulture, iar în dreapta spătarului bietul rapsod Broanteș, pe bruma de paie ce-i mai rămăsese de le ceilalți. Covaliov așteptă ca doamna Știucî să bea apă și să ajungă la locul ei, aruncă doi-trei pești câinelui, stinse opaițul și îl auziră escaladând salteaua. în colțul lor câțiva copii adormiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș!... Tăcutul Broanteș stătea covrig pe mâna, pe bruma, pe mai nimicul de paie rămas și privea. Fie privirea lui Broanteș privirea noastră. în cazul în care urmărim traiectoria dreaptă a privirii rapsodului, constatăm că vedem la 2,5 cm spatele mătăhălos, greu încercat în 1623 (octombrie - Podul Negruî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am văzut, a doua suire în Scaun a lui Barzovie-Vodă, Moldova, sub Sima-Vodă, gemea din greu sub turci. Țara era adusă la sapă de lemn și, din cauza grozavei sărăcii, se petrecură întâmplări nemaiauzite care înfiorau oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri lihniți trecând Nistrul printr-un vad, spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și să plece, le făcea socoteala. Fiecare își primea partea și erau mulțumiți. Până atunci însă nimeni nu știa unde ținea bătrânul comoara. O ascundea probabil pe undeva, prin pădure pentru că în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de aer pe care o mai avea în plămâni. Era imposibil să-și mai țină respirația, în urechi pulsul îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că în câteva clipe își va pierde cunoștința, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-un hotel sordid în cel mai aglomerat cartier din oraș, amestecându-se printre borfașii mărunți și micii comercianți din suk. Cât timp locuise acolo, stătuse ca pe jar. Nu numai lipsa de activitate îl măcina dar și faptul că bruma de bani pe care o mai avea se împuțina văzând cu ochii. Îl reținuse pe Boris pe lângă el împre ună cu câțiva băieți care să îi asigure securitatea. Bineînțeles că nici Boris și nici băieții nu stăteau acolo degeaba, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a scris o carte „Jurnal de la Filipeni” (Apostolatul în „epoca de aur”), în care vorbește și despre blocarea drumurilor în iarna grea din 1972-1973. Pe lângă ploi și ninsori, se manifestă pe parcursul anului și alte fenomene meteorologice, cu urmări nefavorabile: ceața, bruma, poleiul, chiciura, grindina cu descărcări electrice, viscolul. Viscole puternice s-au produs în perioadele 15-16.III 1900, 2-7.I 1901, 5-7.XII 1902, 16-20.XI 1924, 1-3 și 21-23 .II 1954 (viteza vântului a fost de 20-30m/s, iar stratul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am dat mâna. Eram atât de intimidat, încât n-am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat ce am mai făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a cerut un whisky cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul directorul și asudă din greu sub gulerul lui fals și în boots. Tace, așteaptă, nu îndrăznește nici măcar să-l privească pe Destinat care s-a ridicat și contemplă parcul și bruma care s-a lăsat peste el. Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când, brusc, Destinat se întoarce spre el și îi spune că e de acord. Așa, pur și simplu. Pe un ton indiferent. Celuilalt nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe limba ta! De ce nu-mi spui că „dacă fata te-ar fi meritat, te-ar fi așteptat“? Nu, domnule, o fată care merită nu așteaptă pe nimeni. Dacă mi-aș Închipui că voi găsi alta, mi-aș pierde și bruma de Încredere pe care o mai am În natura umană. Poate c-am să mai zburd, dar Rosalind a fost unica femeie din lumea asta În stare să mă priponească. - Bun, a căscat Tom. Am făcut pe confidentul tău o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
supuneau oamenii ăștia la atâtea interogatorii? A avut noroc cu Sorinel, asta e, a avut noroc. Nu putea să-și ia banii fără să rânjească și mai ales fără să răspundă la atâtea întrebări? Se sacrificase cu Popa pentru o brumă de bani. Se însurase cu Mariana. Făcuse o grămadă de lucruri neplăcute. Nu era destul? Aparatul de fotografiat surprinse în detaliu o lacrimă pe obrazul eroului. O imagine care valora mai mult decât o mie de cuvinte. Femeia care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
robot mare. Eu am cunoscut numai unul care și el avea dreptul la o singură întrebare. — Care? zise Dromiket 4. — Vezi? zise Felix S 23. Iar ai întrebat. Mă gândesc câteodată, după ce mă scot din priză și-mi rămâne o brumă de curent prin baterii, unde-o să ajungeți voi tot întrebând atâta. Are Universul o limită, să știi. În momentul acela, se auzi un șuierat strident și-n dreptul hubloului apăru o lumină roșie. Până să se lămurească ei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 971 din 28 august 2013 Toate Articolele Autorului mă-ntorc adesea iar acasă toamna a venit în veșmânt răcoros, vara asta a fost mănoasă, am avut un an norocos. cad brume prin părul meu lung, toamnele se-adună în geană, dorule, n-am să-ți alung durerile culcate pe rană. timpul meu a trecut ca ieri, se răzbună vremea din urmă, mi-a-nghețat ochiu-n tăceri, dorul în inimă-mi scurmă. revin mereu
GÂNDURI DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364398_a_365727]
-
la mine-n suflet vrăjind cuvânt, gânduri și umblet, speranțe mi-ai dat și într-o seară ai plecat cu toate... pentru-a câta oară? Mi-ai răvășit gânduri și vise și le-ai amestecat cu frunzele ucise de sărutul brumei înșelător, uitând că sunt un simplu muritor... Ai zburat toamnă printre ulmi cu alai de frunze și ceată pe culmi, mi-ai lăsat sufletul în ruginiu îmbrăcat m-ai fermecat toamnă ș-apoi ai plecat... Referință Bibliografică: Cu tine toamnă
CU TINE TOAMNĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364579_a_365908]
-
aceste doua coperte, este puternică și fragilă, foarte tânără și foarte bătrână prin experiența care îi dă tot dreptul să-i spună Lumii întregi, că există. Intelectual, artistic, Viorela Codreanu Tiron este un eșantion de frumusețe clasică peste care cade bruma incorigibilă a contemporanității, este o poetă modernă cu reminiscențe de romantism năucitor de frumos. Melania Cuc Referință Bibliografică: Cronică la volumul de versuri Vraj(b)a clipei a Viorelei Codreanu Tiron / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
am odihnit Duminică împreună Că două file albe-ntre coperți. Acum te scriu cu Dragoste și Pace, Cu bucuria Gândului virgin Și versul vântuit de pătimi tace Din Via mea amirosind a vin... Să vină Primăvară mai devreme, S-alunge brumă care stă la pândă- Tu, de ne-cuvinte, nu te teme, Să-ți fie-aceasta ultima osânda. Nu-mi numără silabele degeaba, S-ar putea din grabă să greșești, De vrei să-mi fie terminată treaba, Nu e nimic străin
ALBASTRU DE VORONEŢ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364586_a_365915]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DEPENDENȚA Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului mda... exact așa cum bănuiam sângele tău are gust de struguri pârguiți în soarele unei toamne târzii și arși de biciul brumei timpurii. mă îmbăt artistic doar gustându-te într-o combinație probabil ilegală de dragoste, de toamnă și scrâșnet de dinți adânc înfipți și de taine și crude dorinți parol... nu m-am îndoit nici o secundă că am să devin dependența
DEPENDENTA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361506_a_362835]
-
Articolele Autorului Mireasă din zori primenită-n vesminte păgâne petița de-o ceață de îngeri din celalată lume țintuită-n voaluri și-alămuri - capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască pântec rodind veșnicii în altare de iasca ruga întoarsă pe dos în troițe de roua cruce înfiptă-n
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]