1,304 matches
-
că Eliza se "obosise", trebui ca Doru să o invite să ia locul lui. - Prepară tu, Doru, ciocolata Elizei, cum știi că-i place! Eliza, care până atunci se silise în toate părțile, se așeză bucuros și ceru naiv șase bucățele de zahăr. - Ce dulce fată e Eliza! declară Lenora, provocând opinia afirmativă a tuturor. Mini deschidea ochii mari de mirare. Ce însemna asta? Ce fel de nebunie nouă? I-o arunca de gât. Lucrul era vădit, deocheat. 100 aproape. Doru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că există două grupuri distincte. Unul alcătuit din jucătoarele de badminton, femei mai tinere, adunate în jurul uneia din concubinele foarte tinere ale nababului. Și un alt grup cu o medie de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă. Prietenele ei de badminton se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și pampon, cu vizieră metalică. Era purtată și de husari. Doctor. Doamnă de rang înalt la curte. Oală. Un joc de societate în care un grup de participanți lasă bucățele de hârtie în urmă, ca semne pentru celălalt grup de jucători, care trebuie să-i vâneze înainte de a ajunge într-un loc anume desemnat. Limonadă cu gheață, în care se mai adaugă niște mirodenii. Atitudine exagerată de superioritate (din fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acest timp, Sergiu pretindea să-i dau totul. Îți mânca viața toată, îți mânca aerul, era îngrozitor și totuși superb. Nici nu știu cum am făcut. — Te-a salvat faptul că nu te-ai lăsat mâncată. M-ar fi mâncat, știi cum? Bucățele, bucățele. Cu toate acestea, mi-a spus odată: „Dacă am avut vreodată un eșec în viață este că n-am putut să te domin.“ Tocmai asta m-a salvat. Să știi că în prezența lui nu se salva ni meni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
timp, Sergiu pretindea să-i dau totul. Îți mânca viața toată, îți mânca aerul, era îngrozitor și totuși superb. Nici nu știu cum am făcut. — Te-a salvat faptul că nu te-ai lăsat mâncată. M-ar fi mâncat, știi cum? Bucățele, bucățele. Cu toate acestea, mi-a spus odată: „Dacă am avut vreodată un eșec în viață este că n-am putut să te domin.“ Tocmai asta m-a salvat. Să știi că în prezența lui nu se salva ni meni. Nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-adoarmă timpul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Șefa mea e o femeie între două vârste pe care o cheamă Fann Sora cea Mare. Fann e o femeie voinică, și îi place să se dea pe față cu la fel de multă vopsea ca o cântăreață de operă. Când vorbește, bucățele din machiajul ei se desprind. Părul ei gras e pieptănat pe spate, strâns lipit de scalp. E cunoscută ca fiind rea de gură, dar bună la inimă. Fann Sora cea Mare e mândră că a fost în slujba Marii Împărătese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să le ducă mai departe numele de familie și cumpără proprietăți în afara Orașului Interzis. Devin bogați și își conduc gospodăriile precum împărații. Când un eunuc faimos a descoperit că soția lui are o aventură cu un servitor, a făcut-o bucățele și a dat-o hrană câinelui său. Deja mi s-a făcut foarte foame. Noi, cele două sute, am fost împărțite în grupuri de câte zece și apoi împrăștiate în diferite colțuri ale grădinii. Stăm așezate sau sprijinite pe platforme din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Într-o curte și, până să apuc să mă feresc, am și Încasat câteva invizibile În spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau invizoacele sunt bucățele de sârmă oțelită Îndoite În formă de U, care se azvârl cu o praștie specială, meșterită din cablu electric și din elastic - preferabil de la chiloții ,,gogoșar” ai bunicii, că e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai, avea buzunarele și buzunărașele pline de copci la diferite prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o chiverniseai cât se putea de bine. Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de felurite grosimi, din care vindea măsurând lungimea cu palma. Cel mai gros zgârci costa de cinci ori cât unul subțirel, pentru mucea de grădiniță. Industria fraților Titel și Onel avea să cunoască avânturi nestăvilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mic, pe roșia cea mai storcită și, din găinușă, pe o bucată de coșcovelniță din care nu izbuti să aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci când Îmi treceau peste Încălțări, Îi lăsam În pace, nu mă speriam, nu țopăiam. Ba chiar, când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neîndemânarea mea, am izbutit, totuși, să fac un lucru țeapăn, care va funcționa fără greș. De unul dintre căpriorii acoperișului Înalt al magaziei am potrivit de lungime și am atârnat o bucată de frânghie nouă, În care Încă se zăresc bucățele albe din tulpinile bătute de cânepă. O splendoare de frânghie. I-am făcut un lanț meșteșugit și am Întărit nodul cu sârmă de balot. În loc de săpun, cum am auzit că-i obiceiul, am folosit pentru ungere o mână din vaselina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poetul Foiște - și mai ales uita de râca purtată lui Tatapopii că nu-l socotise niciodată o persoană Îndeajuns de Însemnată ca să aibă dreptul de a primi berea Într-o halbă adevărată și nu Într-un borcan În care zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui Ectoraș Îi plăcea să se așeze la masa aflată pe locul unde, nu cu multă vreme În urmă, se găsise scaunul coanei Marița, telefonista care Încurca Întruna fișele, trăgea la măsea rachiu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer și-l rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața lui nea Mitu. Apoi femeia se duse să azvârle În ceaunele clocotitoare bucățelele de morcov și de păstârnac. Maestrul Foiște și Repetentu aveau parte de un răgaz. Toată dimineața alergaseră pe străduțele cam fără culoare ale orașului capitală de județ ca să facă rost de pe la felurite instituții de actele necesare completării dosarului de suplinitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa se va și sfărîma împărăția lui, și va fi împărțită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui, și nici nu va fi tot atît de puternică pe cît era sub el, căci va fi făcută bucățele, și va trece la alții afară de aceștia. 5. Împăratul de la miază-zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi și mai tare decît el, și va domni întemeind o mare împărăție. 6. După cîțiva ani, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
până unde ajunge mitropolitul să blesteme? Apoi mănăstirea Dancul „are o pivniță răsipită... ce este în dosul caselor agăi Lupului” care au ajuns în stăpânirea dascălului Theodosie. Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface, dar - ispita diavolului - ia „mai mult cu gardul câtva loc... a mănăstirii,... fără știrea și învoiala egumenului zicându-i... că să va învoi”. Numai că nu s-au mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
an de zile și s-au vândut destul de bine, pentru că plac oamenilor care își doresc produse relativ simple, dar care să nu respecte formatul tradițional de opt pătrățele. Sunt un amestec interesant - o fuziune, dacă vreți - de stafide, cereale crocante, bucățele de blat și desigur..., ne-a aruncat un zâmbet triumfător,... ciocolată. Toată lumea aproape că s-a ridicat în picioare și a aplaudat. —E grozav, nu-i așa? a murmurat Don. Chiar se pricepe! —OK, a zis Eddie convins. Vreau șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
filmează developează stochează instantaneu chipurile. Sunt în aer, pe cer, printre umbrele străzii care rulează, somnolentă, o himeră astrală în care avansezi năuc, fără să avansezi. Ca și cum totul ar fi adevărat, aproape, aici, să poți pipăi mirosi vedea mototoli, bucăți bucățele, să rupi totul, așa, totul, scrâșnind, țopăind, fericit, să dai foc: cenușă, praf, aer, țircus. Ca și cum ar fiadevărat, oho, dacă toți toate totul chiar ar exista, dacă dacă dacă. scamatorul, paiața, masca, mimul. Cinicul, glumețul arogant, înghițitorul de săbii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uităm. Despre prostia omenească Am sfârșit prin a cumpăra un colier care costa undeva pe la o sută șaizeci de dolari (treizeci de dolari reducere față de prețul originar pentru că am plătit cu bani gheață). Era un obiect frumos și delicat, cu bucățele de topaz, granat și cristal înșirate pe un lănțișor subțire de aur și am fost sigur că va arăta bine la gâtul zvelt al lui Rachel. Mințisem în legătură cu ziua ei - până la care mai erau trei luni -, dar m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de perfuzie înfipt în braț și tuburi de plastic pentru oxigen vârâte în nări, nu aveam de ales, trebuia să stau întins pe spate. Mi se lua sânge o dată la patru ore. Dacă aș fi suferit un atac de cord, bucățele de țesut afectat s-ar fi desprins din inimă și s-ar fi strecurat în fluxul sangvin, apărând în cele din urmă la analize. O asistentă mi-a explicat că, până să se știe cu siguranță, trebuiau să treacă douăzeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un cuplu perfect. — Dar... n-am fi fost fericiți ! — Ați fi fost cuplul perfect, spune Jemima, pe un ton de zici că vorbește cu un copil bătut la cap. Firește că ați fi fost fericiți. Se ridică cu grijă, cu bucățele roz de vată Între degetele de la picioare și pornește spre ușă. — Și oricum. Nu există relație perfect sinceră. — Ba da ! Sau cel puțin, ar trebui să existe. — Toată lumea se preface. Și toată chestia asta cu sinceritatea totală e pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cântărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zâmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o sticlă de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Pete, suntem extrem de sensibili la subiectul ăsta. Am vrut doar să mă asigur că au parte de cea mai bună Îngrijire. — Am Înțeles. Am o mică grimasă. Înțeleg perfect. O clipă, rămânem În tăcere. Creierul meu Încearcă să asambleze toate bucățelele. Să pună totul cap la cap. — Dar nu Înțeleg, spun. De ce m-ai pus să-ți promit să nu spun nimănui că ai fost În Scoția ? Oricum, nimeni n-avea de unde să afle restul. Jack Își dă ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]