687 matches
-
și extrem de distractiv, plin de săgeți trase drept și eficient În ținta vieții culturale și literare a Argentinei contemporane. Bioy a făcut propunerea scrierii lor, În după-amiaza unei zile În care făcuse, În cursul dimineții, Împreună cu fiica sa și fiul bucătăresei, o plimbare prin cartierul Palermo, unde se născuse Borges: „...În timp ce se Încălzea motorul automobilului, fiecare din copii Îi descria celuilalt păpușa pe care o ținea În mână. De aici mi-a venit ideea unui scriitor care să descrie de plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mișcăm, Ted! Cei trei plecară mai departe. Ultimul cilindru, E, era mult mai spațios decât celelalte. Erau acolo reviste, un televizor și o canapea foarte Încăpătoare, iar pe palierul inferior o bucătărie și o sală de mese funcțională. Rose Levy, bucătăreasa, era o femeie roșie la față, cu accent sudic, trebăluind sub niște hote gigantice. Îl Întrebă pe Norman dacă are vreun desert preferat. — Desert? Da, doctore Johnson. Îmi place să gătesc pentru fiecare, dacă pot, desertul preferat. Dar dumneavoastră, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Oh, Dumnezeule! Harry stătea În patul lui, ținându-și capul În mâini și oftând. — Te doare? — Groaznic. Plesnește. — Altceva? — Mi-e sete. Doamne! Își umezi buzele cu limba. Mi-e teribil de sete. Sete extremă - Își notă Norman. Rose Levy, bucătăreasa, apăru cu un pahar de limonadă. Norman Îi Întinse paharul lui Harry, care-l sorbi dintr-o Înghițitură, Înapoindu-i-l. — Mai vreau. Cred că va trebui să aduci cana, spuse Norman. Levy plecă. Norman se Întoarse către Harry, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
i s-a adresat ea ca o fetiță lui Adam. Sincer, era așa de jenant. Mama era femeie în toată firea, dar se comporta ca o adolescentă amorezată. —Claire ne-a pregătit cina. — Da, am auzit că Claire e o bucătăreasă extraordinară, mi-a zâmbit el aruncându-mă într-o plăcută stare de tulburare. N-ar trebui să-mi zâmbească în felul ăsta tocmai când scurg pastele, m-am gândit în timp ce-mi oblojeam mâna opărită. M-am întrebat cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aruncându-mă într-o plăcută stare de tulburare. N-ar trebui să-mi zâmbească în felul ăsta tocmai când scurg pastele, m-am gândit în timp ce-mi oblojeam mâna opărită. M-am întrebat cine-i spusese că sunt o bucătăreasă grozavă, pentru că eram sigură că nu Helen. Poate că era doar amabil. Și ce era rău în asta? —Doamnelor și domnilor, vă rog să vă ocupați locurile pentru reprezentația serii, am anunțat indicând faptul că masa era gata. Adam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu toții prinde contur: dacă vietatea subterană ar fi fost libertină și pe vremuri, s-ar fi desființat TR-ul. Sau popota, cu toate că-ntr-o tabără de munte, locotenent-colonelul Sturza găsește-o femeie. „Între toți, aici, o femeie!” Ramona! Nu. „Este bucătăreasa Aurica Todoruț.” Ce face ea aici, Într-o tabără de munte, nici cu gîndul nu-ți Închipui. Ea face sarmale. „Vor fi puse la fiert, de mîinile ei harnice, peste 400.” Pentru că ni s-ar putea părea cam multe, Aurica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
artistă pe care sper s-o reprezint profesional în viitorul cel mai apropiat. Va sta o zi sau două. M-am gândit că această cameră ar fi cea mai confortabilă pentru ea. — Cum doriți, domnule. Eu cobor să-i spun bucătăresei că vom avea patru persoane la cină. — Patru? Dar cine mai vine? — Am primit mai devreme un telefon de la domnișoara Hilary. Se pare că vine cu avionul astă-seară și va fi și dânsa însoțită de... (își drese din nou glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n regulă, Pyles, rosti el în cele din urmă. Sunt sigur că domnișoara Barton dorește să se schimbe după călătorie. Poți să-i spui bucătăresei că vom fi patru persoane la masă. — Prea bine, domnule, spuse el, pornind agale spre ușă. — Ce vom avea la masă? — Găină, spuse Pyles, fără să se întoarcă. Phoebe și Roddy erau din nou singuri. Se lăsă o tăcere penibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te mai atingi de vitele mele, țipă Dorothy. Aș putea să te reclam la poliție pentru ceea ce te-am prins că faci. Îl îngrijeam, atâta tot. — Dumnezeule! Dar ai făcut ce te-am rugat eu să faci? Ai vorbit cu bucătăreasa în legătură cu masa de vineri seara? Ea îi întoarse privirea, nedumerit. — Care masă de vineri seara? — Masa pe care o dăm pentru Thomas și Henry și oamenii de la Nutrilite. Dorothy purta de obicei cu ea un bici de călărie: acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îl înspăimânta; și mai grav era că îi aveau ca oaspeți pe nesuferiții veri Thomas și Henry în seara următoare, plus doi directori de la Nutrilite, furnizorul de hrană animală al grupului Brunwin. Se presupunea că discutase un meniu provizoriu cu bucătăreasa, dar el uitase complet de asta. Probabil că Dorothy se va înfuria. Lipsise trei zile: trei zile irosite, pentru că nu reușise să ia nici o hotărâre descisivă în privința căsniciei lui, deși - acum că se gândea mai bine - acesta fusese inițial scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care o ascunsese în dosul unor cărămizi desprinse ușor din perete. După-amiaza era pe sfârșite când a ajuns acasă. Mașina lui Dorothy era parcată în curte, dar el a reușit să se furișeze până în bucătărie fără să fie văzut. Bucătăreasa ședea cu picioarele ridicate pe masă și citea o revistă. N-a tresărit, simțindu-se vinovată, și nu și-a reluat treaba când a apărut George: se știa de mult (deși el nu observase niciodată) că el nu avea absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur. — Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru care ei o plătesc. Citesc ce scrie jos de tot pe pagină. Sărbătoarea e mîine. SUNTEȚI CU TOȚII BINE VENIȚI! Lângă această exclamație amenințătoare, Emily a scris cu scrisul ei cel mai apăsat și fioros: „Mămica mea ieste foarte bun bucătăreasă mult mai bun ca a lu Sofi“. O, la dracu’. Încep să caut prin dulapuri. Ce mâncăruri tipice englezești există? Friptură de vacă? Budincă cu seu și coacăze uscate? Am un borcan antic de muștar englezesc, dar are un guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asigură el, ca și cum, în vremile acestea, caii ar fi început să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu un sugel, ca un felinar aprins, la un ochi. Constatând că Jana fuge de el, Chirpic o luă la învârtit pe Natalia, șefa peste cele șapte bucătărese. Deși cumnatul lui Nicanor și alți comeseni dezbăteau, cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă agera bucătăreasă-șefă, Natalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele șapte bucătărese. Deși cumnatul lui Nicanor și alți comeseni dezbăteau, cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă agera bucătăreasă-șefă, Natalia, cea mereu doritoare să fie scoasă la joc, tropotea dezlânat și mereu în contratimp. Îl sfătui cu hazlie îngrijorare: Măi, Faraoane, joacă, bre, mai repede, că acuși se termină iar cântecul! Ia vezi! îi adresă el o strigătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dinți. Ieși dezolat și mânios, mai mânios decât atunci când, la un restaurant de cinci stele din Brooklin, în ciorba servită de către un chelner în vestonul lui alb și scrobit, ar fi găsit înotând un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oameni destul de înstăriți, chiar dacă nu foarte bogați. Vesela și vasele de gătit, așezate în rafturi speciale, bine fixate pe pereții bleu pal, strălucesc de curate ce sunt. Numeroasele dulapuri și bufete sunt aranjate foarte practic, astfel încât și cea mai mofturoasă bucătăreasă să aibă la îndemână toate ustensilele necesare gătitului. În centrul camerei, o masă obișnuită, lungă și dreptunghiulară, este încadrată de scaune unde pot sta lejer până într-o duzină de oameni. Pe unul dintre ele, un bărbat trecut binișor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un scârțâit discret, ușa de la intrare se deschide și în cameră intră o femeie până în patruzeci de ani, înaltă, robustă, cu sâni voluminoși, îmbrăcată modest, dar cu gust. În mâna dreaptă are un coș plin cu legume proaspete. Este Amalia, bucătăreasa. Ca întotdeauna se dovedește a fi o apariție plăcută și îngrijită. Poartă o rochie subțire de in, maro deschis, cu mâneci scurte, ușor decoltată. Părul lung, lăsat pe spate, formează o cascadă de bucle roșcat-strălucitoare ce acoperă umerii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Chiar și atunci când Ilsebill îmi spunea, cu gura încă plină, că s-ar putea să se prindă, sau să reușească, pentru că, așa cum o sfătuise medicul, aruncase pilulele în closet, mi se părea totuși că patul are prioritate iar povestea cu bucătăreasa neolitică vine după aceea. Deci ne-am culcat, îmbrățișați ca întotdeauna și cu picioarele împletite. Ba eu, ba ea deasupra. Egali în drepturi, chiar dacă Ilsebill este de părere că privilegiul bărbaților de a penetra nu poate fi nicicum compensat de
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
sentimentul ei pătrundea cu violență într-al meu: eram dublu-potenți. Fără îndoială că, înainte de berbec cu pere și fasole, supa de pește a Ilsebillei, obținută din zeama capetelor de cod fierte până la dezagregare, a avut acea energie stimulatoare cu care bucătăresele mele, din toate timpurile, mă invitau la pat; pentru că a reușit, s-a prins, din întâmplare, cu intenție și fără alte adaosuri. Abia ieșisem - parcă expulzat - și eram din nou afară, când Ilsebill a spus fără dubii principiale: "Ei, de
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
adevăr, doi sunt suficienți. Orice medic ți-o poate spune. Iar bebelușului nostru, de n-o fi băiat, cu siguranță că o să-i ajungă doi. De ce zici: Aha! Sunt atât de înnebuniți bărbații după cât mai mulți sâni? De altfel, toate bucătăresele cu care am zăbovit din vreme în vreme, au avut, ca și tine, numai în stânga și în dreapta: Mestwina doi, Agnes doi, Amanda Woyke doi, Sophie Rotzoll avea cu ce să umple două ceșcuțe de cafea moca. Și abatesa-bucătăreasă Margarete Rusch
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
cunosc limba germană la nivel avansat, (3) au o experiență de cel puțin 2 ani (dovedită prin înscrisurile din carnetul de muncă) - imediat anterior anului 2006 - în domeniul solicitat și (4) dețin diploma de calificare pentru una din meseriile: bucătar/bucătăreasă, chelneriță (femei în vârstă de maxim 30 de ani, cunoașterea limbii engleze constituie un avantaj); femei specialiste în domeniul hotelier pentru servirea micului dejun, curățenie, cameriste și recepționere; femei în vârstă de maxim 30 de ani cu calificare în domeniul
Agenda2006-13-06-bursa muncii () [Corola-journal/Journalistic/284893_a_286222]