3,316 matches
-
făcea, de obicei prietena mea era pe picior de plecare pe ușa din spate. Dora Îmi povesti că angajații de la bucătărie zâmbeau și o Întrebau dacă are de gând să repete reprezentația În versiunea adultă peste câțiva ani. Dar un bucătar i-a zis de acum să se ducă la el. La Început l-a refuzat. Ca de obicei, prietena ei dispăruse și, lăsată singură, Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să repete reprezentația În versiunea adultă peste câțiva ani. Dar un bucătar i-a zis de acum să se ducă la el. La Început l-a refuzat. Ca de obicei, prietena ei dispăruse și, lăsată singură, Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale. Apoi, plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se uită la mine mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de unde venea confuzia aceea. Mângâindu-mă pe tot corpul, mi-am dat seama că sursa era știi-tu-ce. Așa că... ei, mă rog, nu-i cine știe ce secret: am Început să mă pipăi. Dar pătura cu care mă Înfășurasem Îmi amintea de mâinile bucătarului, așa că m-am oprit destul de repede. Apoi până la urmă am adormit cumva. Dora luă o pauză, gânditoare: M-au trezit niște mâini care Încercau să mă ajute să intru În casă. Era târziu, mai mult spre dimineață decât spre miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În luna a treia și Doctorul nu putea să excludă consecințele fatale. Dacă ea i-ar fi spus cine era tatăl copilului, s-ar putea să-i fi oferit o soluție diferită. Dar ea susținea că persoana responsabilă fusese un bucătar din cârciuma familiei, astfel că doctorul a sfătuit-o să nască și apoi să dea copilul spre adopție. Karp Îi promisese că va avea grijă de ea, iar Froehlich căzu de acord să-i asigure copilului un viitor. Am bâlbâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că vin bulgarii? Sau „roșii“? Își aminti ce se Întâmplase la Belgrad și asta Îl tulbură foarte mult. La urma urmelor, se gândi el, sunt tot de-ai noștri, sunt săraci, au neveste și copii. Ultima era o notă către bucătarul unității și conținea instrucțiuni detaliate pentru un prânz În trei, care să fie servit fierbinte În camera maiorului la unu și jumătate „ Ia aminte, dumneata ești responsabil!“, se spunea În Încheiere. Când Ninici părăsi Încăperea, maiorul Petkovici citea iarăși cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adevăr, micuțul embrion a avut cea mai bună venire pe lume, din punct de vedere social. Lila Slingsby se născuse la New York Presbyterian, sub supravegherea doctorului Sasson. (Toată lumea vrea la spitalul ăsta deoarece poți să-ți aduci propriile asistente medicale/bucătar/manichiuristă și toată lumea Îl vrea pe doctorul Sasson pentru că se zvonește despre el că ar fi adus pe lume copiii lui Caroline Kennedy, toate mamele din New York dorindu-și o astfel de venire pe lume pentru copiii lor.) — Este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și mă duc cu mașina la secție. Acum suntem după ce primul polițist a ajuns la fața locului, s-a uitat la cadavre și a zis „Iisuse Hristoase și Măiculița Domnului“. După ce medicii de pe ambulanță l-au rostogolit de pe grătar pe bucătarul mort, s-au uitat o clipă la fața lui friptă și au borât în mâinile făcute căuș. Acum suntem după ce poliția m-a lăsat să dau un telefon, și am sunat-o pe Helen și i-am zis că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
opt luni, l-a trimis brusc înapoi în stradă... Ce rost mai are să-și amintească? Mai bine recheamă în amintire cele cîteva luminițe: o profesoară de Istorie, cunoscută ca bucătăreasă, pe litoral, pe vremea cînd a lucrat și el ca bucătar, în vacanța lui '65, la cantina 3 din Eforie Sud femeia tocmai ieșise din închisoare, reabilitată, intrată acolo, la răcoare, pentru că a vorbit la o oră mai mult decît scria în manualul de liceu; apoi Simona, femeia cu cicatrice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
30 de metode de preparare care implică procedee precum călirea, prăjirea, coacerea, frigerea, înăbușirea, pregătirea la aburi, la cuptor etc. Pe parcursul dezvoltării sale, bucătăria Sichuan a asimilat trăsăturile specifice metodelor de preparare atât din nordul cât și din sudul Chinei. Bucătarii acordă o mare atenție varietății gusturilor și mirosurilor, care sunt adaptate în funcție de anotimp, de vreme și temperatură, dar și de vârsta consumatorilor. Astfel, toți cei care au testat preparatele culinare ale acestei bucătării nu vor uita niciodată savoarea preparatelor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ziua aceea nu va putea fi amânată la nesfârșit, dar cel puțin geamătul acela ciudat încetase. Întors în biroul lui Mma Potokwane, se relaxă în fața unei cești cu ceai și a unei felii uriașe de prăjitură cu stafide pe care bucătarii o făcuseră chiar în dimineața aceea. Orfanii erau bine hrăniți. Guvernul avea grijă de ei și le acorda sume substanțiale în fiecare an. Mai erau, însă, și oameni cu suflet, o rețea de filantropi care donau orfelinatului bani sau bunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Încercase uneori să se obișnuiască, fără succes Însă, cu gândul că existau ființe omenești care nu o văzuseră niciodată și care trăiau atît de departe de țărm, Încît nu aveau nici măcar o idee clară despre existența ei. „Mie, spunea Pierre, bucătarul de pe ultimul vapor, mi-au trebuit peste treizeci de ani pînă să o cunosc, și te asigur că sînt singurul din satul meu care a văzut-o... Acolo, optzeci la sută din an aveam parte numai de zăpadă” Iguanei Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O țestoasă adultă reușea să supraviețuiască la bord mai bine de un an fără mîncare sau apă, grație metabolismului său foarte lent, și se puteau tăia bucăți din ea, după nevoile bucătarului, fără să moară și să dea semne de durere. Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numele lui de familie. - Sebastián Mendoza, spuse În cele din urmă. - Unde te-ai născut? - În Valparaíso. - Cunosc Valparaíso... CÎți ani ai? - Nu știu. - Nici eu nu am știut niciodată cîți ani am... Ce făceai pe vapor? - Eram ajutor de bucătar și chelner al căpitanului. - Bine, foarte bine! Asta e bine - buzele lui Oberlus se destinseră În ceea ce voia să fie un zîmbet care-i făcea chipul și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul meu... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ce făceai pe vapor? - Eram ajutor de bucătar și chelner al căpitanului. - Bine, foarte bine! Asta e bine - buzele lui Oberlus se destinseră În ceea ce voia să fie un zîmbet care-i făcea chipul și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul meu... Ai priceput? Sclavul meu. - Eu sînt liber. M-am născut liber, părinții mei erau liberi și eu voi fi Întotdeauna liber... - Asta se Întîmpla poate departe de insula mea, veni răspunsul, rece și sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o privire către cioturile lui Sebastián Mendoza și tăgădui printr-un gest, În timp ce Oberlus Încuviința, mulțumit, atitudinea lui: - Așa-i mai bine! exclamă el. Voi, francezii, aveți faimă de buni bucătari... Tu ești unul dintre ei? Lassa arătă spre colegul lui: - El e mai bun. - Bine... În cazul ăsta, spune-i că se va ocupa de bucătărie; tu o să-l aprovizionezi cu carne și pește, Sebastián o să aibă grijă de straturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o adevărată catastrofă. Se Întîmplase cinci zile mai tîrziu, cînd, la ora prînzului, fiind adîncit ca Întotdeauna În lectura silabisită a Ingeniosului hidalgo castilian și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se transforme Într-o simplă zgîrietură, care a făcut totuși să-i curgă foarte mult sînge, Îmbibîndu-i imediat pantalonii jerpeliți. Se bălăbăni vreo patru-cinci metri, dădu peste o piatră, căzu pe spate și scoase un răcnet de durere, dar cînd bucătarul se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între ochi. - Un pas numai și-ți zbor capul de pe umeri! mîrÎi Oberlus furios, iar francezul rămase nemișcat, țintuit la pămînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire, ce se Întîmplase. Iguana Încă mai sîngera, fără să se străduiască deloc să oprească șuvoiul care țîșnea din rană, iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-o Înmînă lui Dominique Lassa: - Taie-i capul! porunci el. - Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o pauză. Și, după cît se pare, nu e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vezi ce ușor e? În carnețel, cu creionul, scriu: să te fut. Sari la ziua când mi-au tăiat bandajele. Nu știi la ce să te aștepți, dar fiecare doctor și infirmieră și internist și om de serviciu, îngrijitor și bucătar din spital s-a oprit să arunce o ocheadă din cadrul ușii, iar dacă-i surprindeai lătrau: Felicitări, cu colțurile gurii lățite mult și tremurând într-un surâs țeapăn, apos. Cu ochii bulbucați. Așa-i descriu eu. Și-am ridicat același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Să poftească Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef‑bucătar dintr‑un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să‑l vândă la o licitație), dovedea că prințul avusese la dispoziție ediția princeps În germană, cea din anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trei carate... La care Tovarășa Lătrău se apleacă spre agenda în care scrie Contele Calomniei și spune: — Forma corectă este lifting facial. La câteva străzi mai încolo, după ce trecem de vreo două semafoare și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu teancuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu, de pastilele și șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]