934 matches
-
când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului mai puternică decât teama de un blestem. Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă deprind cu noua situație, să-mi capăt curajul de a mă așeza într-o noapte, cu orice risc, pe fotoliul Bătrânului, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa? Apoi se leagă oasele cu fire metalice și, odată reconstituit scheletul, i se montează o armătură, de obicei folosesc fân, sau mucava, sau gips. Apoi se montează pielea. Remediez și eu daunele morții și ale degradării. Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-am uitat la chipul acestui Îmbălsămător de faraoni animalieri, cu sprâncenele lui stufoase, cu pomeții lui cenușii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
odată reconstituit scheletul, i se montează o armătură, de obicei folosesc fân, sau mucava, sau gips. Apoi se montează pielea. Remediez și eu daunele morții și ale degradării. Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-am uitat la chipul acestui Îmbălsămător de faraoni animalieri, cu sprâncenele lui stufoase, cu pomeții lui cenușii, și am Încercat să Înțeleg dacă era o ființă vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care Graal, nu există decât un Graal, e acel Ceva al meu, În contact cu straturile radioactive ale uterului Liei, și poate că acum chiar navighează liniștit către gura puțului, poate se grăbește să iasă, iar eu stau aici, printre bufnițele astea Împăiate, o sută moarte și una care se preface că e vie. „Toate catedralele sunt construite acolo unde culții Își aveau menhirele lor. De ce Înfigeau ei pietre În teren, cu toate că-i costa atâta trudă?“ „Păi egiptenii de ce se trudeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
albe Începeau să se lămurească, una dintre ele căpătase o vagă asemănare omenească, cealaltă nu era Încă decât un phalus, o ampulă, un alambic, iar cea de-a treia era pe cale să capete forma clară a unei păsări, a unei bufnițe cu ochelari mari și cu urechile ciulite, cu ciocul Îndoit, ca de profesoară bătrână de științele naturii. Madame Olcott interoga prima formă: „Kelley, tu ești?“ Iar din formă ieși o voce. Nu Theo Fox vorbea, desigur, ci o voce Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
thus my greate Secret I have revealed...“ Theo Fox făcu un gest cu mâna, ca pentru a cere Îndurare. „Relaxează-te numai un pic, ține pe loc lucrul acela,“ Îi zise Madame Olcott. Apoi se adresă formei cu aspect de bufniță: „Te recunosc, Khunrath, ce vrei să ne spui?“ Bufnița păru că spune: „Hallelu... Iàah... Hallelu... Iaàh... Was...“ „Was?“ „Was helfen Fackeln Licht... oder Briln... so die Leut... nicht sehen... wollen...“ „Noi vrem“, zicea Madame Olcott, „spune-ne ce știi...“ „Symbolon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcu un gest cu mâna, ca pentru a cere Îndurare. „Relaxează-te numai un pic, ține pe loc lucrul acela,“ Îi zise Madame Olcott. Apoi se adresă formei cu aspect de bufniță: „Te recunosc, Khunrath, ce vrei să ne spui?“ Bufnița păru că spune: „Hallelu... Iàah... Hallelu... Iaàh... Was...“ „Was?“ „Was helfen Fackeln Licht... oder Briln... so die Leut... nicht sehen... wollen...“ „Noi vrem“, zicea Madame Olcott, „spune-ne ce știi...“ „Symbolon kósmou... tâ ántra... kaì tân enkosmiôn... dunámeôn eríthento...oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Was helfen Fackeln Licht... oder Briln... so die Leut... nicht sehen... wollen...“ „Noi vrem“, zicea Madame Olcott, „spune-ne ce știi...“ „Symbolon kósmou... tâ ántra... kaì tân enkosmiôn... dunámeôn eríthento...oi theológoi...“ Leo Fox era și el istovit acum, vocea bufniței se pierdea mai spre sfârșit. Leo Își lăsase capul În jos și susținea cu greutate forma aceea. Implacabilă, Madame Olcott Îl incita să reziste și se adresa ultimei forme, care acum căpătase și ea trăsături antropomorfe. „Saint-Germain, Saint-Germain, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fără viață. „Oprește-te, nebunule“, striga Madame Olcott, apucându-l pe Agliè. Și apoi către ceilalți doi frați: „Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca să reabsoarbă bufnița. Madame Olcott i se așezase la spate și-i strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca să reabsoarbă bufnița. Madame Olcott i se așezase la spate și-i strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și căzu În genunchi. Bufnița dispăru Într-un nămol dezgustător (phiii, phiii, făcea), și În el căzu sufocându-se și medium-ul, rămânând jos mototol și nemișcat. Olcott, furioasă, se Întorsese către Theo, care rezista cu curaj: „Vorbește Kelley, mă auzi?“ Kelley nu mai vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o vară“ și „Un căscat în amurg“ (Vinea). Ele au fost scrise însă în vacanța de vară a lui 1915, undeva la proprietatea familiei Rosenstock din Gîrceni (județul Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ce romantic am trecut pe cal/printre mestecenii cu brațe de fum/către casa de grinzi cu perdelele albe.// Era cald și sofale adînci și pe masă cafea/ Tristan Tzara, cînd ai ascultat întîmplarea,/pădurarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dat, socotind că doar atât mi se cuvine; să bâjbâi între amintire și vis... ― Ana trecuse prin apropierea mea fără să mă observe, însoțită de un fel de animal straniu. Un fluture enorm, cu aripi obscene și cu ochi de bufniță, orbi; din pricina asta, fluturele își răsucea mereu capul după sunete. Am hotărât să mă duc singur la mormântul lui Alexandru, dacă Ana nu revenea... Așteptînd-o, am văzut un stol de păsări zburând spre miazăzi. Am închis ochii și, când i-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
doboară la pământ, crește în toată măreția lui. Apoi, când îi e sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și moare. Rămâne de folos doar pentru ciocănitoarea care îl găurește căutându-și hrana, precum și pentru bufnița și cucuveaua ce-și fac în el cuibul. Aici zace un trunchi de stejar, și eroul care era întemnițat în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și nici strungă, Nici cioban să te păzească, Și din fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să vină Înainte de cu-ziuă. Ce-i cu turma, De-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parc-ar veni furtuna? Baciule ce-mi ieși în cale, Mulțumescu-ți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-l reformulez, să tai și să adaug întrebări pe margine. După care mă opresc brusc. Ce naiba fac aici ? Iau o gumă și-mi șterg iute toate amendamentele. Iau un pix și mă duc drept la sfârșitul paginii, unde o bufniță ca din desene animate, în ținută de avocat, îmi arată spre o linie punctată. Nume : Samantha Sweeting Ocupație : După o clipă de șovăială, scriu „ajutor domestic”. În clipa în care scriu cuvintele, clipesc de uimire. Chiar fac asta. Chiar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mele. Mă arcuiesc toată în clipa în care trupul meu răspunde, dar fac eforturi să nu-mi țin respirația. Nici unul dintre noi nu spune nici un cuvânt. Nu se aude nimic în afară de pașii noștri pe drum și de un țipăt de bufniță undeva în depărtare. Mâna lui Nathaniel e sigură și fermă în jurul mâinii mele. Îi simt bătăturile aspre din palmă ; degetul mare mângâindu-mi-l pe al meu. Continuăm să nu rostim nici un cuvânt. Nici măcar nu știu dacă pot să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Apoi, ușor Îmbujorată, arunc În geantă și cîteva prezervative. Doar fiindcă e bine să fii Întotdeauna pregătită. Asta e o lecție pe care am Învățat-o pe la unsprezece ani la Brownies și nu am uitat-o niciodată. OK, poate că Bufnița Maro vorbea despre batiste de rezervă și truse de cusut, nu despre prezervative, dar principiul e același, nu-i așa ? Mă privesc În oglindă, Îmi acopăr buzele cu un ultim strat de gloss și Îmi dau din belșug cu Allure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Cinci luni am stat acolo, minunându-mă de grația girafei. Nu mai văzusem până atunci o girafă. Pe urmă peștii. Atât de multe forme... Știați că pisica de mare are suplețea unui covor scuturat foarte încet? Papagalii seamănă cu niște bufnițe vesele. Fuga hienelor e subtilă, aproape că nu mișcă șoldurile. Elefantul african e discret, dar nu înțeleg de ce are colții atât de mari. Toate astea m-au tulburat. De atunci, maestrul s-a închis în cămăruța lui și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai că doarme în caiac, care de abia se legăna pe mlaștina liniștită, dar avea ochii larg deschiși, contemplând milioanele de stele de pe cerul fără nori, urmărind cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm încet copleșiți de liniștea
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
dese, cu vânat variat și cu lemn rezistent pentru ridicarea caselor. Completând ciclul natural soluri-vegetație, fauna din zonele forestiere era reprezentată prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
pitpalaci și cîțiva sticleți scăpați probabil dintr-o cușcă din cine știe ce apartament. Unele păsări mai mari au dat și ele tîrcoale ferestrei, dar fără să se aventureze în baie. a fost cazul cu mai mulți albatroși și chiar cu o bufniță. Iarna trecută chiar și o mică colonie de lilieci a încercat să-și stabilească domiciliul în baie, dar porumbeii n-au fost de acord. războiul dintre lilieci și porumbei a durat de altfel trei zile și a fost atît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]