849 matches
-
în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
părul albe. Era o perdea indiană brodată cu aur, ca acelea trimise fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ei, frățiorul târfei, intră rozându-și unghiile. La prima vedere, toți cei care îi vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta cu viața, fizionomie a unei ființe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu câteva modificări, fața și aptitudinile specifice; le lăsaseră ca moștenire și încăpățânarea, și senzualitatea lor, poftele și foamea lor. Îi știam mirosul gurii, era ca al miezului de castravete, amar și dulce în același timp. Mă privi cu ochi buimaci de turcmen și-mi spuse: - Mama zice că medicul i-a spus că o să mori și o să scăpăm de tine. Cum faci ca să mori? - Spune-i că eu sunt mort de foarte multă vreme, i-am răspuns. - Mama a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și trupul de zăpadă îl văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și trupul de zăpadă îl văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne distrăm, se gîndește, data vitoare să fii mai atent și să ai grijă mare pe unde calci, Curistule, zice Dendé abia stăpînindu-se să nu izbucnească în rîs. Dacă nu eram noi în zonă dădeai colțul, cum adică? întreabă Curistul buimac ridicîndu-se în fund, luptîndu-se să-și mențină echilibrul, uite-așa, zice Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dîndu-i un bobîrnac prin aer, nerăbdător să urce. Să vezi ce-o să-ți fac eu ție, începe să-l amenințe Delfina ieșindu-și din fire, intrînd valvîrtej în baie, răsturnînd pe jos coșul cu rufe murdare, în timp ce Roja o urmărește buimac, întrebîndu-se ce-o fi apucat-o. Poartă pe ea doar o cămașă de noapte diafană cumpărată de la magazinul Mătasea, îi șade bine, o face să arate mai plinuță decît este în realitate, să știi că nici eu nu știu prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă, deșteptarea, dar cu grijă, scoate-ți Carpațiul ăla al tău care trage după colț, și fă-l încoa’ la mine, dar încetișor, ca să nu se spargă. E încă buimac, nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
câte o lovitură și lui Hitler. Actual și combativ, nu?”. Nu era ușor să-i urmărești codul, să-ți câștigi porția de râs. Florin Mugur descrie asemenea scenă de năuceală: „Sună telefonul. Unsprezece și ceva, Întuneric. Te deștepți din somn, buimac. - Da, cine e? - Paul. Ai auzit ce i-a spus amiralul Nelson lui Alioșa Karamazov? - Care amiral, ce...? Te dezmeticești greu. Cine să fie amiralul? Dar Alioșa? Despre Dostoievski au scris mai mulți, Îi treci rapid În revistă, dar fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bună ca oricine altcineva din domeniu. Ești mai mult decât bună, recunoscu șeful, și chiar și în situația ei, se umflă în pene de mândrie. Dar n-am nevoie de cineva bun. Am nevoie de cineva aici. Își goli biroul, buimacă. Vreo câțiva colegi stânjeniți își exprimară îngrijorarea și îi urară toate cele bune. Se sfârșise înainte să înceapă cu adevărat. În urmă cu un an, crezuse că va urca în ierarhia firmei, că-și va face o carieră, că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența stăpânului (primul Înger al dreptății), un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumina policromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența stăpânului, un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt, ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumină plicromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu, săriră buimaci de pe fânul uscat pe care se odihneau în curtea bisericii. Unii tocmai spuneau că i semn rău, când al doilea țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și că mi-e frică să trăiesc? ION: Asta-i ușor de înțeles... EMMA: Și atunci nu-i nimic de făcut? ION: Știu eu? Să cînt poate... EMMA: Cîntă! Că e totuna. (Ion începe să cînte la fluier, intră Charles, buimac.) CHARLES: Emma? Ce se întîmplă? EMMA: Nimic, se cîntă. Uite, dumnealui se numește Ion. E unul dintre cei mai interesanți oameni pe care i-am cunoscut. CHARLES: Iertați-mă domnule. Nu observasem că... îmi dați voie? Charles Bovary. (Își dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
franțuzești, are o părere foarte proastă despre sine și, totodată - or tocmai de-aici se trag multe din necazurile noastre - o părere ridicol de bună despre mine. Și, în același timp, o părere foarte proastă despre mine! E o Maimuță buimacă rău de tot și mă tem că nici prea isteață nu-i de felul ei. — Halal intelectual! zbiară ea. Halal persoană școlită, spirituală! Meschinule, pulărău mizerabil ce ești, îți pasă mai mult de cioroii din Harlem, pe care nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dea ajutor unei bătrâne întinsă pe ceea ce fusese odată trotuarul. Apare un alt vehicul militar. Din toate direcțiile încep să mișune grupuri de soldați, cu toții foarte tineri și care nu cunoscuseră din experiențe directe chipul hâd al războiului. Speriați și buimaci, sunt organizați repede sub comanda unui veteran sau ofițer cu nervii mai tari. Sapă, sparg, încearcă asemeni multora să salveze ce se mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum care se apropie cu repeziciune. Brusc, realizează ce se întâmplă. Sforțându-se la maximum, îl trage de haină afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu te ridici te vom lovi. X a izbucnit în plâns și smiorcăielile i-au devenit urlete înăbușite. - O să intre în conflict dacă nu te ridici! Gata! Z m-a împins și m-am prăbușit pe podea. X se uita buimacă în toate părțile. Y a venit în spatele meu și a vrut să mă ajute să mă ridic. I-am respins mâna și m-am încheiat la pantaloni. - Sunteți niște nebune! Nu sunteți oameni! Sunteți niște creiere stricate! - Poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tine, sunt în spatele tău, nu-ți fie frică de glasul meu. Să nu-ți fie frică de mine. Te rog să nu mai plângi după mine. Eu sunt...” și vocea s-a pierdut. Am aprins lanterna și m-am uitat buimac în spatele meu. Ciobanul se cuibărise sub mal, la mică distanță de mine. M-a întrebat, căci nu dormea:Ce-i, domnule? I-am spus că am auzit vocea fratelui meu. S-a gândit un pic, apoi a spus:Apoi, domnule
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cultural, să reprezinte, de exemplu, simbolic, zeița vânătoarei la romani, o Diană sublimă, care trebuie să trezească instincte potențiale la bărbați și de invidie și revoltă femeilor. Un sculptor, dacă ar vedea-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea mai faină marmură sau piatră dură, să sape la ea douăzeci de ani, treizeci de ani, să moară, să-i urmeze altul sau alții, precum eminescologii. Unui muzician respectabil i-ar fi ceva mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel cu Coarne așa cum e zugrăvit el la biserică, în pridvor. - Măi române ! se miră iar, închizând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Desigur. ― Cum o cheamă? ― Desdemona. ― Desdemona Stephanides? ― Exact. Ca pe mine. Când se Întoarse cu vizele, Desdemona nu era singură. Pe geamantan, lângă ea, ședea un bărbat. ― A Încercat să se arunce În apă. L-am prins În ultimul moment. Buimac, Însângerat, cu un bandaj lucios Înfășurat pe o mână, bărbatul tot repeta: ― Nu știau să citească. Erau analfabeți! Lefty se uită dacă bărbatul sângera pe undeva, dar nu găsi nici o rană. Desfăcu bandajul bărbatului, care consta dintr-o panglică argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înghiontiră pe burlaci: ― Priviți și luați aminte. Bunica mea, etalând un fler teatral Înrudit cu ipohondria ei, exprimă prin gesturi emoții complexe: surpriză, bucurie inițială, dubii, o umbră de refuz prudent și apoi, În aplauzele care deja Începuseră, o acceptare buimacă. Ceremonia se desfășură pe punte. În loc de rochie de mireasă, Desdemona purtă pe cap o broboadă de mătase Împrumutată. Căpitanul Kontoulis Îi Împrumută lui Lefty o cravată pătată de sos. ― Ține-ți haina Închisă la nasturi și n-o să observe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am învățat însă (fără să fie nevoie de vreo carte, ci doar de puțină atenție) că atunci când au loc miracolele, fie și unul mic ca acesta, nu e de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]