KorAP: Find »[drukola/base=bunică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...604 >

15,099 matches

Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288

de bunicii dinspre mamă, din Cartierul Drumul Taberei din București. Era mai aproape de părinți, care, și ei, sărmanii, aveau servicii ce-i țineau departe de casă, de dimineață până seară, și de-abia reușeau să-l recupereze pe Ionuț de la bunici, măcar pentru cele două zile de week-end. Nu mai avea doi-trei anișori acum, crescuse în cei șase ani binișor, era isteț, încercase deja toate jocurile posibile de pe iPhone-ul mămicii și de pe tabletă. Stricase deja o sumedenie de mașinuțe, păpuși

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
nu mai găsea nicio plăcere în ele și-și dorea și el altceva, ceva nou, nici el nu știa ce. Se întâmplase ca în vara când împlinise șase ani, părinții să fie nevoiți să-l ducă să stea la ceilalți bunici, dinspre tată, care trăiau tocmai la marginea de sus a țării, în Bucovina, într-un sat frumos din Obcinele Bucovinei, satul Demacușa, aparținând comunei Moldovița. Ajunsese cu bine la bunici acasă. Călătoriseră de la București, în tren, chiar împreună cu bunica, venită

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
să fie nevoiți să-l ducă să stea la ceilalți bunici, dinspre tată, care trăiau tocmai la marginea de sus a țării, în Bucovina, într-un sat frumos din Obcinele Bucovinei, satul Demacușa, aparținând comunei Moldovița. Ajunsese cu bine la bunici acasă. Călătoriseră de la București, în tren, chiar împreună cu bunica, venită anume la București, să-l ia în provincie. Călătoriseră cu trenul până la Vama, iar de acolo luaseră un microbuz care îi dusese una-două la Moldovița. Din centrul comunei, găsiseră o

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
ceilalți bunici, dinspre tată, care trăiau tocmai la marginea de sus a țării, în Bucovina, într-un sat frumos din Obcinele Bucovinei, satul Demacușa, aparținând comunei Moldovița. Ajunsese cu bine la bunici acasă. Călătoriseră de la București, în tren, chiar împreună cu bunica, venită anume la București, să-l ia în provincie. Călătoriseră cu trenul până la Vama, iar de acolo luaseră un microbuz care îi dusese una-două la Moldovița. Din centrul comunei, găsiseră o mașină de ocazie, care îi dusese chiar până la Școala

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
Partea mai neplăcută era că, de la școală și până acasă, mai era cale lungă, cam o jumătate de oră de mers pe un drum de căruță pe lângă un pârâu, apoi trebuiau să urce pieptiș coasta muntelui unde era înălțată casa bunicilor. Dacă până aici Ionuț mai scâncise, apoi mai dormise în tren și în microbuz, acum, când să urce muntele, simți, deodată, că-l dor piciorușele. Și ce mult mai avea de urcat până sus, pe coama muntelui! - Bunica, nu pot

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
înălțată casa bunicilor. Dacă până aici Ionuț mai scâncise, apoi mai dormise în tren și în microbuz, acum, când să urce muntele, simți, deodată, că-l dor piciorușele. Și ce mult mai avea de urcat până sus, pe coama muntelui! - Bunica, nu pot să mai merg, nu mai simt picioarele! zise Ionuț scâncind, căzând în iarbă. - Hai, puiul meu! Hai, mai încearcă un pic. Acuși ajungem acasă! - Nu, bunica, de-aici nu pot să mă mai mișc! Stau aici până dimineața

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
Și ce mult mai avea de urcat până sus, pe coama muntelui! - Bunica, nu pot să mai merg, nu mai simt picioarele! zise Ionuț scâncind, căzând în iarbă. - Hai, puiul meu! Hai, mai încearcă un pic. Acuși ajungem acasă! - Nu, bunica, de-aici nu pot să mă mai mișc! Stau aici până dimineața! - Bine! Dacă zici tu că stai aici, eu urc încet acasă, că am sacoșele astea mari și grele cu hăinuțele tale. Apoi trimit pe bunicul tău să te

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
Dacă zici tu că stai aici, eu urc încet acasă, că am sacoșele astea mari și grele cu hăinuțele tale. Apoi trimit pe bunicul tău să te caute, să te ia de-aici și să te aducă în spinare acasă. Bunica nu stătu de tocmeală, tot urca la deal câte un pic și se tot uita vicleană în urmă, să vadă ce face nepotul ei. Lui Ionuț nu-i venea a crede că bunica chiar îl lasă acolo. Dacă îl papă

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
și să te aducă în spinare acasă. Bunica nu stătu de tocmeală, tot urca la deal câte un pic și se tot uita vicleană în urmă, să vadă ce face nepotul ei. Lui Ionuț nu-i venea a crede că bunica chiar îl lasă acolo. Dacă îl papă vreo dihanie, ceva, o vulpe, un lup!... Când se uită bunica încă odată în urmă, îl văzu pe Ionuț că se ridicase din iarbă și începu să facă pași mici în sus, în urma

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
pic și se tot uita vicleană în urmă, să vadă ce face nepotul ei. Lui Ionuț nu-i venea a crede că bunica chiar îl lasă acolo. Dacă îl papă vreo dihanie, ceva, o vulpe, un lup!... Când se uită bunica încă odată în urmă, îl văzu pe Ionuț că se ridicase din iarbă și începu să facă pași mici în sus, în urma ei. Așa că, se prefăcu că nu vede că el vine după ea, însă mergea încet, s-o poată

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
ridicase din iarbă și începu să facă pași mici în sus, în urma ei. Așa că, se prefăcu că nu vede că el vine după ea, însă mergea încet, s-o poată ajunge. În curând îl simți pe Ionuț aproape, în urma ei. - Bunica! De ce sunt așa de mici căsuțele pe dealul acela? - Care căsuțe ? Aha, alea ? Păi acolo e departe, e alt deal, de-aceea casele se văd mici... - Dar văd o pădure acolo, nu vine lupul să mănânce copii? - Vine și lupul

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
acolo, nu vine lupul să mănânce copii? - Vine și lupul, dar ia numai copii obraznici ! Aici chipul lui Ionuț se întunecă. Oare el ce fel de copil este, cuminte sau obraznic ? Oare pe el nu-l are lupul în vizor ? - Bunica, promite-mi că nu mă lași afară, noaptea, să mă găsească lupul ! - Nu, dragul meu ! Dacă ești cuminte, nu te lasă bunica afară singur, noaptea! - Dar am auzit că lupul vine în sat și ziua... - Stai liniștit, băiatul meu! Ziua

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
el ce fel de copil este, cuminte sau obraznic ? Oare pe el nu-l are lupul în vizor ? - Bunica, promite-mi că nu mă lași afară, noaptea, să mă găsească lupul ! - Nu, dragul meu ! Dacă ești cuminte, nu te lasă bunica afară singur, noaptea! - Dar am auzit că lupul vine în sat și ziua... - Stai liniștit, băiatul meu! Ziua nu vine lupul! De când trăiesc în satul asta, n-am văzut lup în nămiaza mare prin sat... Cu vorbele astea, copilului îi

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
văzând câtă iarbă și câte flori cresc pretutindeni pe pajiști, prinse puteri și deveni deodată dornic să vadă și să cerceteze toate ierburile și toate florile din drumul lor. În sfârșit, după încă un scurt efort, se văzură acasă, la bunici. Sosiră la timp acasă. În curând se însera, întunericul se lăsa repede afară, așa că, ce au reușit să mai facă în seara aceea a fost ca bunica să încropească ceva de mâncare, să-i spele micuțului Ionuț piciorușele obosite și

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
drumul lor. În sfârșit, după încă un scurt efort, se văzură acasă, la bunici. Sosiră la timp acasă. În curând se însera, întunericul se lăsa repede afară, așa că, ce au reușit să mai facă în seara aceea a fost ca bunica să încropească ceva de mâncare, să-i spele micuțului Ionuț piciorușele obosite și să-l gătească de culcare. Așa dormi el neîntors, până dimineață, prima sa noapte la munte. Referință Bibliografică: Prima zi la munte / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN

PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1482087802.html [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208

mea precum în fața unui fotograf de geniu. Unul căruia, la developare, i se voala filmul. Faptul că toți în jur mă considerau un ratat era un diagnostic care mi se adeverea întru totul. După un scurt exil la una dintre bunici, am revenit acasă. Din student am ajuns vânzător la micuța alimentară a mamei, ca ultimă soluție de a evita falimentul. Mă plictiseam de moarte între cei 4-5, cel mult 10 clienți pe zi; fumam și beam bere până noaptea târziu

Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-confesiunile-omului-bufnic-a [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559

cu o „pendulă de pene”, indică trecerea lentă a unui „timp blazat, patinat/ nu cu metal scump, ci cu lo¬zinci.” („Ceasul legru”); și nu în cele din urmă, sentimentul de ireversibil prin memoria locurilor și a celor dispăruți - „Casa bunicii mi-aduce aminte/ de timpii din moarte aduși,” („Casa bunicii”). Culorile reprezintă și ele un reper, supus însă capriciilor autorului, concretizând amalgamul de stări, firesc induse de su¬portul plastic al acestor artefacte textuale. În „Visul omului ver-de”, protagonistul „visează

A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1473254565.html [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
timp blazat, patinat/ nu cu metal scump, ci cu lo¬zinci.” („Ceasul legru”); și nu în cele din urmă, sentimentul de ireversibil prin memoria locurilor și a celor dispăruți - „Casa bunicii mi-aduce aminte/ de timpii din moarte aduși,” („Casa bunicii”). Culorile reprezintă și ele un reper, supus însă capriciilor autorului, concretizând amalgamul de stări, firesc induse de su¬portul plastic al acestor artefacte textuale. În „Visul omului ver-de”, protagonistul „visează în roșu aprins”, pentru ca în ultima strofă să provoace „materia

A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1473254565.html [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
Corola-blog/BlogPost/343524_a_344853

Autori > COPILUL NOSTRU Autor: Petre Ioan Crețu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului îmi amintesc cum făceam noduri batistei să nu uităm că suntem că am zburat cândva ținându-ne de mână lângă sobă bunica torcea fire de aur sau împletea aripi de înger la fereastră maică-mea țesea ștergare de borangic pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre aveam două surori ce așteptau să se mărite în casă mirosea a busuioc a

COPILUL NOSTRU de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Petre_Ioan_Cre%C5%A3u.html [Corola-blog/BlogPost/343524_a_344853]
Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279

te priveam, acolo sus, pe munte, și după cum mă priveai și tu, nădăjduiesc că nu-i nimic adevărat din cele de care mă tem eu și că am atâtea neliniști doar din cauză că nu ne cunoaștem bine. Cât am stat la bunica mea, în fiecare zi am trăit cu speranța că vei veni să ne vizitezi. De ce n-ai venit? Chiar și pe peronul gării din Vatra Dornei încă te-am așteptat. Nu știu de ce n-ai venit! Pentru mine, satul bunicii

PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1464072358.html [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
bunica mea, în fiecare zi am trăit cu speranța că vei veni să ne vizitezi. De ce n-ai venit? Chiar și pe peronul gării din Vatra Dornei încă te-am așteptat. Nu știu de ce n-ai venit! Pentru mine, satul bunicii mele este paradisul de pe pământ. Mă crezi cumva o fată înfumurată? Aș putea să fiu, desigur, doar sunt bucureșteancă. Părinții mei sunt profesori universitari: tatăl meu e profesor, iar mama conferențiar. Deci poate aș fi avut unele motive să fiu

PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1464072358.html [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
părinții mei s-au aclimatizat cu viața din București de mai bine de treizeci de ani. Sunt bucureșteancă get-beget, și totuși cunosc foarte bine viața de la țară. Mai mult, îmi și place. Când eram copil am fost lăsată în grija bunicii până am împlinit șase ani. Chiar credeam atunci că bunica îmi era mamă. Mă țineam de ea toată ziua. Bunica mă răsfăța și se mândrea cu mine prin sat. Eram lăudată, oamenii se uitau la mine ca la un înger

PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1464072358.html [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
mai bine de treizeci de ani. Sunt bucureșteancă get-beget, și totuși cunosc foarte bine viața de la țară. Mai mult, îmi și place. Când eram copil am fost lăsată în grija bunicii până am împlinit șase ani. Chiar credeam atunci că bunica îmi era mamă. Mă țineam de ea toată ziua. Bunica mă răsfăța și se mândrea cu mine prin sat. Eram lăudată, oamenii se uitau la mine ca la un înger, așa îmi spunea bunica mea. Apoi au fost vacanțele, toate

PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1464072358.html [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
totuși cunosc foarte bine viața de la țară. Mai mult, îmi și place. Când eram copil am fost lăsată în grija bunicii până am împlinit șase ani. Chiar credeam atunci că bunica îmi era mamă. Mă țineam de ea toată ziua. Bunica mă răsfăța și se mândrea cu mine prin sat. Eram lăudată, oamenii se uitau la mine ca la un înger, așa îmi spunea bunica mea. Apoi au fost vacanțele, toate vacanțele pe care le făceam la bunica. O ajutam la

PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1464072358.html [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
șase ani. Chiar credeam atunci că bunica îmi era mamă. Mă țineam de ea toată ziua. Bunica mă răsfăța și se mândrea cu mine prin sat. Eram lăudată, oamenii se uitau la mine ca la un înger, așa îmi spunea bunica mea. Apoi au fost vacanțele, toate vacanțele pe care le făceam la bunica. O ajutam la treabă, ca un adevărat copil de la țară. Când am crescut mare, am învățat să merg cu schiurile. Ce mai încolo-încoace, satul bunicii mi-a

PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1464072358.html [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]