14,936 matches
-
momentul în care iluzia devine realitate și nu e nici pe departe ceea ce mă așteptam. M-am trezit la ora 7 cu obișnuitul jurnal de știri care se auzea din camera de alături. Mă întreb când se va sătura și bunica să asculte aceleași mizerii în fiecare zi. Trebuia să ies să iau lapte pentru că nimeni din casa nu a avut curtoazia de a se gândi că organismul meu nu funcționează dacă nu i se oferă lapte dimineața. Probabil că l-
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
unul dintre romanele mele, aveam romanul gata scris, îl scrisesem fără să-l cunosc pe el. Scriam deja demult, de la vârsta de paisprezece ani. Mai important pentru mine a fost, cred, tata, pentru că mă trag dintr-o familie de scriitori: bunica scria, tata scrie chiar și acum și cred că viziunea antropologică a tatălui meu a fost determinantă pentru mine. Apoi, la nouăsprezece ani, am fondat o revistă literară care se numea "Tempo di letteratura" (Vremea literaturii). A supraviețuit numai doi
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
ediției acum reluate cu titlul decis Opere anunțat din capul locului. Deocamdată, aș vrea să notez că Ion Pillat, nepot, prin mamă, al Brătienilor și fiul unui consistent moșier moldovean (în Miorcanii Dorohoiului) și-a petrecut copilăria la Florica (domeniul bunicilor materni) și în conacul tatălui, pe care i-a și evocat, cu înfiorare, în poezii, cicluri (Miorcanii în volumul Satul meu din 1925), iar Florica nu numai în volumul cu același nume din 1926. Doar școala primară și primele patru
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost, atunci? Am reușit să-l întreb pe tata prin '93, cu cîteva luni înainte de-a muri, ce a fost acolo, de fapt. Toată povestea cu CAP-ul o aflasem de la bunica mea, mama lui, și de la săteni. Fusese o colectivizare de operetă acolo, și în mare măsură datorită cumpătării lui. Adică el îi aduna pe cei cîteva zeci de săteni, pescari și le spunea: "Măi, fraților, hai să facem singuri ce
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
fruntea acestor "anticomuniste" tot cam de operetă, neștiind de fapt ce periculoasă e joaca lor, se afla bunică-mea, adică mama contabilului șef. Ce făcea tatăl tău în situația asta? Cînd auzea ce s-a întîmplat le trimitea și pe bunica și pe mama în noapte să readucă de prin sat, la sediul improvizat al colectivei, bunurile poporului. Și femeile, pînă la ziuă, refăceau colectiva. Un fel de Meșter Manole în registrul comic. Nu mai credeam însă, în 1993, cînd aflasem
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
de bună seama într-o societate scindata în clase, capătă o inegalabila măreție, iar atitudinea artistului, manifestă și tranșantă, privilegiază subiecții și denunță contextul. Chiar dacă pare ciudat, o compoziție destul de banală, în care juna Rodica a lui Alecsandri a ajuns bunica, iar junii secerători sînt și ei acum cosași copți, cum este Cosași odihnindu-se (realizată în 1923, adică la doi ani după afilierea la Internațională Comunistă) este o lucrare tipic realist-socialistă. Și ea nu este nici singură și nici ultima
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
pe atunci în casă, nu numai sarmalele, dar cîrnații, cozonacii și celelalte. Am văzut, nu o dată, tăierea porcului și m-a impresionat teribil, mai ales guițatul lui de spaimă cînd simțea apropierea cuțitului, și mirosul de șoric pîrlit. în gospodăria bunicilor mei materni din Rm. Vîlcea, foarte burgheză, de altfel, asemenea lucruri nu difereau deloc de cele de la țară, din satul ardelean al tatălui meu. Bunica mea, sora și cumnata ei, care locuiau în curți învecinate, își strîngeau părul în basmale
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
guițatul lui de spaimă cînd simțea apropierea cuțitului, și mirosul de șoric pîrlit. în gospodăria bunicilor mei materni din Rm. Vîlcea, foarte burgheză, de altfel, asemenea lucruri nu difereau deloc de cele de la țară, din satul ardelean al tatălui meu. Bunica mea, sora și cumnata ei, care locuiau în curți învecinate, își strîngeau părul în basmale groase, își puneau șorțuri uriașe și trebăluiau cot la cot cu sumedenia de femei de serviciu. Se aduceau lemne pentru foc, bucătăriile deveneau un fel
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
strîngeau părul în basmale groase, își puneau șorțuri uriașe și trebăluiau cot la cot cu sumedenia de femei de serviciu. Se aduceau lemne pentru foc, bucătăriile deveneau un fel de forje, numărul lighenelor, oalelor și crătițelor era incomensurabil. La țară, bunica paternă făcea pînă și pîinea, într-un cuptor de lîngă bucătăria de vară. Nu știu ce anume se cumpăra, în afara unor ingrediente, de la magazin. Astăzi, în pragul Sărbătorilor, toată lumea aleargă de colo-colo prin oraș. Odinioară, totul avea loc în gospodărie. Porcul, dacă
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
să mă gândesc la un partid țărănesc în care nulități de teapa lui Opriș ori Mureșan au obrazul să mai viseze roluri de conducere! Dacă oamenii responsabili și nepătați din țară nu se vor decide să iasă din neutralitatea de bunici pe care-i trag de mustăți și-i batjocoresc sadic toate leprele, toți verișorii "domnului Goe", atunci viitorul României nu merită nici o ceapă degerată. "Opozanții" de profesie cu sfert de normă, ca și de activiștii famelici de prin asociațiile familiar-civice
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
calvarul supraviețuirii fără acordarea dreptului de muncă într-un lagăr cu aparențe de no man's land, strict supravegheat de fapt. Eroina ajunge repede să-și dorească reîntoarcerea acasă unde "să înceapă să trăiască cu adevărat", nemairepetînd greșelile făcute din bunică-n nepoată. Primul ajutor li-l dă un outsider autohton, care va avea înțelepciunea de a nu se agăța de o iluzorie fericire alături de acești sărmani transfugi. Vestita pușcărie Stara Gradiska, închisă în 1991 din cauza "condițiilor inumane", constituie microcosmosul ideal
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
cu tot ceea ce implică acesta, inclusiv magie, superstiții, legende cu diavoli îmbrăcați în frac verde, purtînd jabou și pantofi cu tocuri, ca să-și ascundă copitele), scenele de vînătoare (memorabile prin concretețea detaliilor), întîmplările dramatice (sinuciderea Magdalenei, nebunia lui Baltazar, agonia bunicii Dilbinowa), se armonizează perfect, în acest roman-labirint al memoriei, devenită, ca și scriitura, de altfel, o formă de supraviețuire. Czeslaw Milosz - Valea Issei, Editura Univers, București, 2000, 263 de pagini, preț neprecizat.
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
beletristice, nu a "celei mai despuiate", cum dorește a se prezenta, ci mustind de sucuri acide. "Ca de obicei, conform axiomei "secretului de partid", sîntem convocați cu o zi înainte personal: acest apel nu poate fi transmis soțiilor, copiilor sau bunicilor; ce s-ar întîmpla dacă dușmanul ar afla la ce oră și unde se adună centrul vital al națiunii?". Sau: "După-masă, de la ora 15.00, se vor studia "materialele": este doar vorba de Plan, acest fetiș "bătut în cuie", cum
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate uneltele/ pentru răstignitul porcilor, iarna,/ într-un colț picotește roata de tors a bunicii - / este o lume care moare într-un anotimp/ și reînvie în alt anotim/ ca pînă la urmă să nu mai reînvie niciodată.// Aici, sub prag/ este îngropată inima mea de copil." (p. 23) Ambițiile lui Petre Stoica la nivelul poeziei
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
ce s-a întîmplat după înaintarea propunerilor. Doamna Mona Muscă a intervenit cu un angajament ferm: "ori bibliotecile (puse la punct), ori noi (răspunzători)". Implicarea dumneaei în acest proiect se sprijină pe două feluri de amintiri. Unele vechi, din satul bunicilor, țărani învățați, unde în vacanțe găsea o foarte bine dotată bibliotecă rurală. Altele legate de viața universitară, deopotrivă de-o conferință ținută la Timișoara de Nicolae Manolescu, de la care a rămas convinsă că, deseori, forma creează fondul și de trezitul
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
mai toți studenții săi. Născut într-o familie cu sînge voievodal, nu va face niciodată caz de ilustra descendență. Singura referire la familie este mai curînd una de nuanță culturală și o are în prim plan pe Elena C. Cornescu, bunica sa dinspre mamă. Fiica lui Ioan Manu și a Anei Manu, aceea căreia I. H. Rădulescu îi dedicase poezia Zburătorul, se va căsători a doua oară cu C-tin Cornescu. Pentru Manualul vînătorului scris de el, compune Al. Odobescu Pseudokynegetikos
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
maica dusă la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
-și ameliora, necum de a-și învinge soarta eșuează. Personajul emblematic, purtător de sens, și de mesaj, este o femeie tânără, frumoasă, inteligentă și cultivată, Corina. Pe fondul unei traume din copilărie (în absența ambilor părinți, a fost crescută de bunică), ea ne apare, mai întâi, drept o victimă a conflictului dintre feminitate și maternitate. Îndrăgostită de Tudor, se căsătorește, totuși, pentru a putea deveni mamă, cu Puiu, neîncetând a-l iubi pe cel dintâi. Această “duplicitate” (după spusa psihiatrului Mihai
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
și cea mai umilă buruiană o consideram minunată. Țin minte că, odată, am cules de pe câmp un buchet de lauri, fascinanți prin albul lor imaculat și din flori de mătrăgună - atrăgătoare prin violetul lor și aspectul inedit, straniu al florii. Bunica, când m-a văzut cu ele în mână, mi-a spus să le arunc imediat, că sunt otrăvitoare. “Dar sunt atât de frumoase...”, i-am spus. Totuși am ascultat-o și le-am aruncat. Dar în mintea mea, nu puteam
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
la Colegiu, la „Johannes Honterus”, spuse Răzvan. - Eu am urmat un liceu de profil real, “Dr. Ioan Meșotă” care era atunci cel mai sever, spuse Camelia. I se spunea “Bastilia”. Limba germană o vorbesc de mică. Am învățat-o de la bunica, care era de această naționalitate. La întoarcerea la Universitate, Camelia vorbi cu Ioana. Nu știa că această conversație va fi începutul unei prietenii. Camelia era exagerat de bună și politicoasă, dar fetele și femeile o invidiau întotdeauna atât de tare
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
copii, Și-s cuminți și tinerei, Dar nu-ți pare rău de ei... Pe tine ce să te doară, Dacă n-are cin’să-ți moară?!... Ești urâtă și ești neagră, Cui să-i fii tu, Moarte, dragă? N-ai bunici și n-ai urmași, N-ai durere cui să-i lași. N-ai băieți, părinți, nici fete, N-are cin’ să te regrete. De-aia te blestem acum, Să-ți dea Domnul un alt drum, Să-ți aleagă altă soartă
DOINA ELEGIACĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382806_a_384135]
-
suedeza literară la școală. Deci pot spune că m-am născut de fapt cu trei limbi: pe de o parte dialectul, apoi suedeza standard și limba Bibliei, care are un ton mai înalt. Când era vorba despre ceva important, solemn, bunica mea spunea mereu: Acum se vorbește limba Bibliei". Acest ton l-am folosit și eu uneori în scrierile mele, nu în Vizita medicului de curte, dar în ultimul meu roman, Călătoria lui Lewi, și în Cărțile căpitanului Nemo, și în
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
Beram). Acum, la sfîrșitul anului 2000, a apărut cel de al doilea volum. Aici au fost integrate scrieri din anii de început, ca Romanul lui Mirel, debutul scriitorului (1929) nuvelele (printre care, de amintit, foarte bunele proze O moartă și Bunica se pregătește să moară), Parada dascălilor din 1932, ale sale însemnări de călătorie (cronicile, eseurile și recenziile sale, cu care, de fapt, prozatorul a început a se face cunoscut, sînt evitate în această ediție, consacrată, cum se vede, mai ales
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
simțea că n-are prea mult timp) a abandonat-o pentru, cum spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine cunoscut autorului, ca unul ce-și trăise copilăria și tulburea sa adolescență pe la Fălticenii bunicilor materni. Familia surprinsă în această proză de început e compusă din bunici, copiii și nepoții lor (Ortansa și Tololoi, nepoata Lilli orfană de mamă și soția lui Tololoi, Mary, plus, evident, nepotul Mirel). Mirel, un adolescent cu personalitatea încă neformată
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine cunoscut autorului, ca unul ce-și trăise copilăria și tulburea sa adolescență pe la Fălticenii bunicilor materni. Familia surprinsă în această proză de început e compusă din bunici, copiii și nepoții lor (Ortansa și Tololoi, nepoata Lilli orfană de mamă și soția lui Tololoi, Mary, plus, evident, nepotul Mirel). Mirel, un adolescent cu personalitatea încă neformată, oscilează între pulsiuni antinomice, de cruzimi nemiloase și duioșii puerile. E, evident
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]