13,186 matches
-
lucruri ce le mai aud depărtat, ca prin vis, sînt loviturile ciocanului în cuie." Claudiu încearcă o ultimă comunicare cu bunicul mort, nu din dragoste, ci cu acea cruzime tipică vîrstei, pentru a-l întreba ceva în legătură cu experiența alchimică eșuată. Bunicul nu-i răspunde, probabil pentru că odată, cînd luase bătaie, copilul îi dorise moartea. Abia acum conștient de tăcerea definitivă, băiatul se întoarce speriat lîngă verișoara cea sclifosită: "Prin fereastră venea o lumină cenușie, rece. Se strînse lîngă Ancuța, atingîndu-i cu
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
ca elev la Craiova, student la București, bursier în Rhodos (Grecia). Locuiește în gazdă la Leonora, o femeie echilibrată, marcată, totuși, de regimul abuziv. În carte, îi mai întâlnim pe Elena, iubita lui Ștefi, Gheorghe ș tatăl Elenei, Gogu ș bunicul înțelept și protector, provenit din mediul rural, activiștii Bolboroș, Tropăneață, Bircă, Marțafoi, dar și pe nepoții Leonorei, vicioși, prefăcuți. Cu toții se învârt în acest «acvariu», ca niște «fâțe». «Este un roman-metaforă, titlul său sugerează ideea determinismului ca și concept, că
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
politici. Procedeul nu este însă aplicat mecanic. Adrian Cioroianu își ia o mare libertate, compunându-și textele ca un scriitor, după logica maximei expresivități. El apelează, de exemplu, la o amintire din copilărie - scoaterea din pământ a unei cârtițe, de către bunicul său - pentru a-i portretiza pe bucureștenii care merg zilnic cu metroul și care - și la figurat vorbind - își petrec viața în subteranele istoriei: "Bucureștiul este alcătuit pe jumătate din indivizi cu nările calibrate pe aerul închis din subteran, obișnuiți
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. 1 Tatăl său, Grigore Stoenescu, este un mare proprietar funciar și un cunoscut om politic (senator), iar bunicul său, Statie Stoenescu, al cărui nume pictorul îl duce mai departe, a fost primar al Craiovei. Mama artistului, Matilda, provenea, la rîndul ei, dintr-o familie de origine franceză, cu rădăcinile în Bretania.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
plecau pe mare, la pescuit. În lipsa lor, femeile din sat se duceau la CAP și-și luau acasă vitele flămînde și uneltele. În fruntea acestor "anticomuniste" tot cam de operetă, neștiind de fapt ce periculoasă e joaca lor, se afla bunică-mea, adică mama contabilului șef. Ce făcea tatăl tău în situația asta? Cînd auzea ce s-a întîmplat le trimitea și pe bunica și pe mama în noapte să readucă de prin sat, la sediul improvizat al colectivei, bunurile poporului
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
romanului pe care-l prezentăm. Obiectul și subiectul cărții, structurarea și desfășurarea scrierii lui sînt dezvăluite chiar de autoare într-un soi de avertisment: "O să fie o carte despre bărbați [...] despre toți bărbații unei femei, de la primul la ultimul - tată, bunic, fiu, frate, prieten, amant, soț, patron, coleg -, în ordinea sau dezordinea apariției lor în viața ei, în această mișcare misterioasă de prezență și de uitare care îi face să se schimbe în ochii ei, plecînd, revenind, rămînînd, devenind". Pentru a
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
se întîmplă în viață sau în amintire. Așadar, autoarea distribuie în dezordine, diferențiat și disproporționat rolurile: tatăl beneficiază de paisprezece secvențe-flash de cîte două-trei pagini, soțul de douăsprezece capitole, amantul de trei, profesorul de patru, editorul de trei. Nu lipsesc bunicul, unchiul, fratele, fiul, ginecologul, psihiatrul, cititorul, corespondentul, necunoscutul, trecătorul, călătorul - acestora revenindu-le, în general, doar cîte o singură secvență. Ritmarea acestei discontinuități se realizează printr-un leit-motiv intitulat Singură cu el, reluat în treizeci de inserții, fără patetism și
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
de Urziceni se intitulează și este iscălit de Constantin Balcan, procuror, ex-senator. Un articol trăznet. Dar, mai întâi, biografia autorului. El este feciorul lui Gigi Balcan și nepotul lui Constantin Balcan (omonimi) primarul Urziceniului înainte de război și până prin 1945. Acest bunic al lui Costel, procurorul, "nea Costică Balcan", mare crâșmar, plin de umor, s-a făcut de pomină prin septembrie 1944, când, în calitatea sa de primar, a trebuit să primească defilarea trupelor sovietice la intrarea lor în Urziceni. O coloană
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
de țigani lângă o mlaștină unde drumul se înfunda definitiv. Întâmplarea stârnise vâlvă. Nici un pericol; pentru un uzbec, confuzia, ratarea Berlinului era o treabă obișnuită. Deci, autorul articolului citat mai sus, nepotul lu' nea Costică, moșteni hazul, forța comică a bunicului crâșmar. Reproduc articolul Paradă perversă al procurorului Costel Balcan, folosind cursivele: ...Un grup numeros de țigani, cu steaguri, cu muzici, chiote și tămbălău se îndrepta, ocupând toată șoseaua, dinspre gară către sediul poliției (din Urziceni n.n.). Din față îi filmau
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
nu pregetă să-și verse complexele într-o filosofică tiradă despre simțul datoriei, climax al autoelogiului de sine, inclusiv ca expert în gramatica strigătelor de ajutor ale celor pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare. Parametrii psihici în care locuiesc și personajele din "Celuloid", devoratoare de filme, prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
Gh. Pituț (zis Drisu), Ioan Alexandru, Matei Gavril, Angela Marinescu, Mircea Ciobanu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Iordan Chimet, Dan Ciachir. În 1984 Lidia Stăniloae, încurajată chiar de părinți, ia drumul exilului și se stabilește la Freiburg. Nepotul Dumitraș urmează calea bunicului, a teologiei, obținând o bursă în străinătate. Intelighenția bucureșteană bate din ce în ce mai rar la ușa preotului pensionar. Doar vizita lui Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit al Moldovei, în care Stăniloae vedea "cel mai valoros dintre discipoli", îmblânzește tristețea celui ce fusese rugat
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
de flori; crengile merilor și caișilor înaintau de multe ori peste gard în stradă și trecătorul, uneori nevoit să se aplece, le putea culege fructele coapte ca în paradis. [...] în unele grădini, de pildă la tante Sophie sau în casa bunicului, se ridica între straturile de flori câte un "chioșc" în stil oriental, o construcție rotundă și ușoară din lemn, cu acoperiș țuguiat, colonete și balustradă decupate, bănci circulare și o masă mare în mijloc unde se luau după-amiaza, pe fețe
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
glumele care le dăduseră naștere. Și, să nu uit un lucru esențial: Sărbătorile aveau loc în familie. Crăciunul, ca și Paștele. Nu cu prieteni, nu în localuri publice, plătite. Copiii nu petreceau Crăciunul cu alți copii, ci cu părinții și bunicii lor. Nu simțeam nevoia să plecăm de acasă. Sărbătoarea ne reunea și ne dădea sentimentul solidarității de sînge. Nu era o petrecere, era, cum o arată cuvîntul, o Sărbătoare. O spun fără regret. Lumea nu stă pe loc. E normal
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
o justificare mai consistentă. (P.Ș) După propriile-i mărturisiri 1, Camil Ressu provine dintr-o familie macedoneană, originară din regiunea Epirului, care se refugiază la Iași curînd după 1800, din pricina persecuțiilor la care sînt supuși macedoromânii de către stăpînirea otomană. Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță tracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
Cristian Bădiliță Theodor Cazaban s-a născut la Fălticeni la 2 aprilie 1921, într-o familie franco-italo-română. Bunicul, Jules Cazaban, arhitect, venise la Iași pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Aici s-a căsătorit cu o... florentină, Ida Ademollo, fapt care explică, într-o anumită măsură, pasiunea nepotului pentru Dante. După absolvirea liceului "Nicu Gane" din orașul natal
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
conștiință m-a făcut adesea să-mi pierd răbdarea în fața preocupărilor limitate ale multor poeți englezi. Am început să scriu în jurul lui 1950. Eram pe atunci extrem de conștientă că sunt o intrusă dar eram mândră că am rădăcini altundeva. Toți bunicii mei erau evrei ruși, veniți în Anglia la sfârșitul veacului al XIX-lea. Cele două familii erau foarte diferite. Tatăl mamei, geamgiu, o ducea bine și copiii lui au făcut facultate, doi dintre ei la Cambridge. Familia tatei lucra în
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
veniți în Anglia la sfârșitul veacului al XIX-lea. Cele două familii erau foarte diferite. Tatăl mamei, geamgiu, o ducea bine și copiii lui au făcut facultate, doi dintre ei la Cambridge. Familia tatei lucra în comerțul cu lemn, iar bunicul era un învățat, care știa câteva limbi dar nu se pricepea deloc la afaceri. L-au ajutat copiii lui - mulți la număr - care au trebuit să renunțe devreme la școală ca să facă față. Tatăl meu a renunțat la școală la
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Ignorându-le? În cursul anilor de studii, când ne formam, legăturile dintre noi erau zilnice. După masă, pe la orele 5, Jenică se înființa; deseori mai veneau încă trei patru colegi. V-am mai scris despre asta. Atunci locuiam în casa bunicului ( "Conu' Mitiță"). El murise de mult, în 1916, aproape în același timp cu Regele Carol I. Casa se află și acuma, la capătul actualei străzi "Pictor Verona". Camerele mari erau închiriate unei societăți agricole. Fostele locuințe de servitori fuseseră frumos
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
făceau copiii, toți oamenii ni se păreau bătrâni dacă depășeau 30 de ani) iar acesta, cu părul și mustața pline de fire albe, burta mare, spre deosebire de suplețea și părul negru de corb al tatălui meu, mi-l făceau asemănător cu bunicul. Când o să crești o să-Ți placă de fiul meu mai mic, care-i un băiat tare frumos, îmi spuse, e doar cu câțiva ani mai mare decât tine, nu preciză câți, cel mare e potrivit pentru sora ta mai mare
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
și a Anei Manu, aceea căreia I. H. Rădulescu îi dedicase poezia Zburătorul, se va căsători a doua oară cu C-tin Cornescu. Pentru Manualul vînătorului scris de el, compune Al. Odobescu Pseudokynegetikos și astfel, printr-un joc al hazardului, bunicul matern este implicat în nașterea unei capodopere. Din "bunătatea activă" a Elenei Cornescu pare să fi moștenit și Profesorul, neobosit în amiciții de durată, cu excluderea categorică a oricărei relaxări needucate. Știe să întindă punți de răbdare și prudență între
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
minoritate „conlocuitoare” este un neam subjugat. A fost „lămurit” că trebuie să-și facă serviciul militar în Germania, că acolo își „apără Patria”. Este semnificativă trezirea sa: „Doamne, așa cum în 1941 și în 1946-49, i-au deportat pe părinții și bunicii noștri în Siberia, transportându-i în vagoane de vite, la fel și pe noi, în 1972, ne-au îmbarcat în niște vagoane ca pentru vite și ne-au dus în Germania să ne facem datoria față de patrie, dar față de care
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
severe. Acum, însă... Ți-a folosit activitatea de cercetare din Universitate, nu-i așa? întrebă profesorul. - Și proiectele mele de cercetare pe care le-am condus în calitate de conducător de Institut de Cercetare, completai eu .- Și talentul la scris ? întrebă profesorul. - Bunicul m-a învățat să citesc de la patru-cinci ani. Când m-am dus la școală, citisem toate cărțile din casă, care erau în număr foarte mare, de valoare, reprezentative ale literaturii universale... Dar am licență și în filologie, șefă de promoție
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
toate cărțile din casă, care erau în număr foarte mare, de valoare, reprezentative ale literaturii universale... Dar am licență și în filologie, șefă de promoție și master, la stat ! am completat eu râzând. Iar mama a fost profesoară de română, bunicul de filozofie. - Și cu managementul educațional ? întrebă colegul. - Am citit totdeauna studiile de didactică existente și sunt totdeauna la curent cu orice noutate, apărută în străinătate. Am urmat masterul în “Management educațional și evaluare” la Facultatea de Psihologie și Științele
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
educație. Conducătorul lucrării mele mi-a spus că nu publică decât după studii din străinătate. Eu am fost învățată însă să public numai cercetări originale. Lucrarea mea a fost baza unor teze de doctorat în domeniu...i-am explicat eu. - Bunicul tău a avut o influență de mică, în formarea ta ca om, nu-i așa? Și eu vreau să o învăț multe pe nepoțica mea! Țin foarte mult la ea! continuă bărbatul. Tu, ai studiat toată viața ! Care curs ți
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
zilele următoare, Camelia știa că, atunci când pleca în pauză, Răzvan venea și el imediat. - Ce-ți place să studiezi mai mult? o întrebă Răzvan. - Greu de spus! La patru ani știam deja să scriu și să citesc și făceam “poezii”. Bunicul mă învățase. “Compune-mi și mie o poezie!”, spuse în glumă, odată, unchiul meu, cercetător într-un institut bucureștean. „Acum nu am inspirație!” i-am răspuns eu, foarte serioasă. Unchiul meu rămase încremenit. Se întreba cum un copil atât de
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]