584 matches
-
i-au fost aduse la cunoștință direct, cu această ocazie, dorințele României, Poloniei și chiar Ungariei de a obține spații de manevră crescute în raport cu centrul moscovit (2000, 645). Bucureștiul s-a remarcat însă în special prin neacceptarea vehementă a variantei "burgheze" a drepturilor omului, fapt care a îngreunat procedural desfășurarea conferinței, dar mai ales continuarea discutării principiilor emise în cadrul acesteia în anii următori. Să vedem deci ce avea de reproșat leninismul romantic noii ofensive ideologice a "imperialismului" și cum a încercat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mijlocii" să conteze la fel de mult ca cele mari în plan extern). Între orientarea internă și externă a leninismului romantic nu există nici o discontinuitate ideologică; aceasta apare doar atunci când leninismul romantic este analizat în manieră ne-empatică, printr-o lupă conceptuală "burgheză", fără a se ține cont de obiectivele sale pe termen lung. Legat de fazele preliminare ale conferinței, reprezentantul RSR Valentin Lipatti a protestat, în 1972, împotriva deținerii de către Marea Britanie, Franța, Uniunea Sovietică și Statele Unite a câte trei locuri, în timp ce celelalte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi mult mai receptiv la probleme de natură umanitară, facilitând astfel dialogul Est-Vest și având o contribuție generală enormă la încheierea Războiului Rece (González-Aldea: 2008). RSR va rămâne însă pe aceleași poziții inflexibile: invadat din toate părțile de contraofensiva ideologică "burgheză", leninismului romantic nu îi va mai rămâne decât apărarea activă, tradusă printr-o luptă inevitabil pierdută și tocmai de aceea glorificată romantic. RSR va obstrucționa, în cazul acestei conferințe, ratificarea unui document final, contestând "libertatea de expresie și de asociere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Sindromul "fortăreței asediate" teoretizat de către Kenneth Jowitt (1993) i se aplică acum perfect leninismului romantic. Până la comportamentul internațional al leninismului romantic în a doua jumătate a anilor '80 se poate constata însă o radicalizare progresivă a tonului proagandistic împotriva variantei "burgheze" a drepturilor omului afirmată în cadrul CSCE, concomitent cu reducerea până la eliminare a informațiior despre acest subiect în presa română (González-Aldea: 2008, 43; vezi și Ceaușescu: 1988, 270). Astfel că, în 1981, Dumitru Tinu se putea pronunța relativ la obligațiile umanitare care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu pot fi asigurate într-un climat de insecuritate, belicos, nu obosea Ceaușescu să clameze; pacea deci, combinată cu o suveranitate națională intangibilă, reprezintă premisele cele mai sigure pentru soluționarea problemelor umanitare. Așa cum voi detalia în continuare, între accepțiunea occidentală, "burgheză" a drepturilor omului și cea leninist romantică nu există nici un punct de referință comun, chiar dacă Ceaușescu utiliza vocabularul umanitar occidental pentru a delegitima ideologic ofensiva "burgheză" pe teren propriu. În spatele cuvintelor lui Ceaușescu se ascundea o cu totul altă realitate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai sigure pentru soluționarea problemelor umanitare. Așa cum voi detalia în continuare, între accepțiunea occidentală, "burgheză" a drepturilor omului și cea leninist romantică nu există nici un punct de referință comun, chiar dacă Ceaușescu utiliza vocabularul umanitar occidental pentru a delegitima ideologic ofensiva "burgheză" pe teren propriu. În spatele cuvintelor lui Ceaușescu se ascundea o cu totul altă realitate; în bună tradiție leninistă, aceasta era orientată spre viitorul unde drepturile omului ar fi devenit totale. Odată ce leninismul a fuzionat cu romantismul, drepturile omului nu mai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
folosite în scopuri potrivnice orânduirii socialiste și intereselor celor ce muncesc" (Constituția RSR: 1969, 7-10). Să îi dăm cuvântul lui Ceaușescu: Nu se poate vorbi de o democrație reală, de libertate, de asigurarea drepturilor fundamentale ale omului într-o societate ("burgheză", n.m.) care nu asigură unor mase de milioane de oameni posibilitatea primordială de a-și câștiga existența prin muncă, de a participa direct la conducerea diferitelor sectoare de activitate, a societății, la luarea hotărârilor ce privesc propria existență, propriul viitor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a maselor muncitoare la conducerea întregii societăți. Numai o asemenea abordare practică a problemei democrației poate asigura afirmarea plenară a personalității umane, corespunde cauzei descătușării omului, care să fie cu adevărat liber, stăpân pe destinele sale (Ecobescu: 1983, 40). Democrația "burgheză" nu putea fi altfel decât falacioasă și ipocrită, cel mult "formală", deoarece constrângerile pe care le impune cetățenilor săi au ca finalitate beneficiul "unei minorități a societății pentru exploatarea și asuprirea majorității". În schimb, "democrația socialistă", care va fi discutată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conchide ferm Kołakowski (2007, 75-76). Definindu-se printr-un naționalism vehement încorporat pe filieră fascizantă, leninismul romantic nu putea înțelege universalitatea drepturilor omului sau universalitatea în general, nici măcar în măsura în care o făcuse leninismul revoluționar, desigur, cu mijloace cognitive și ideologice non- "burgheze". Departe de a constitui o categorie abstractă de drepturi conferite omului oricând și oriunde, drepturile și libertățile acestuia au, prin urmare, un conținut istoric concret, determinat de natura și trăsăturile esențiale ale contextului lor economic, social și politic" (Ceterchi, Bolintineanu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în măsura în care Ceaușescu interzisese avorturile pentru a spori populația țării scăderea numerică a mâinii de lucru, calificate sau necalificate. Cei care emigrau, "trădătorii de neam și țară", erau stigmatizați și compătimiți deopotrivă, în primul caz, deoarece se lăsaseră influențați de proparagnda "burgheză" mincinoasă care le promitez totul, oferindu-le foarte puțin în schimb sau, oricum, mult mai puțin decât "iubirea de patrie" era capabilă să le ofere și, în al doilea caz, datorită instrumentării lor de către capitalismul global, care îi va exploata
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Aceasta este forma superioară, cea mai avansată a gândirii umaniste, expresia realistă, nu utopică, a înfăptuirii idealului de dreptate și egalitate pe Pământ. Propaganda noastră trebuie să desfășoare o luptă continuă, la un înalt nivel de combativitate, împotriva mentalităților anacronice, burgheze și mic-burgheze, împotriva egoismului și individualismului, propriu claselor exploatatoare (Ceaușescu: 1979b, 33). În timp ce, în societățile capitaliste, structurate de "clase antagonice", drepturile umane sunt trăite individual, fiind astfel sărăcite și izolate de contextul social care le articulează, concepția leninismului romantic asupra
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
-și permanent ideile în manieră empirică. Nu. Aici avem de a face cu o concepție tipic leninistă asupra omului și a drepturilor sale, originate din necesitatea de a asalta permanent și hotărât realitatea "burgheză"; ideea conformării empirice la criteriile lumii "burgheze" este nu numai absurdă pentru leninism, ci și "contrarevoluționară". Drepturile, în realitatea căreia îi aparține sau ar trebui să îi aparțină omul leninist, au o singură finalitate, distrugerea lumii prezente, un proces mai degrabă mental decât fizic, coordonat desigur de către
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
partid din tripleta mai sus menționată, acesta fiind de altfel partidul care a inițiat, în perioada destalinizării, noua tendință ideologică, se poate cita un fragment din "Declarația programatică" din 1956 a partidului, în care admirația și încrederea în capacitatea democrației "burgheze" a Occidentului de a asigura o tranziție "revoluționară" pașnică este convingător enunțată: Instituțiile democratice pot fi dezvoltate ca bază efectivă a unui regim care ripostând tentativelor de răsturnare din partea grupurilor monopoliste și retezând bazele puterii lor -, (sic!) să înainteze spre
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
democratice de cucerire a puterii, PCIt se pronunța în favoarea alianțelor politice, dublate de un consens social profund, apt de a antrena progresiv transformări majore în interiorul structurii capitaliste a societăților occidentale, în primul rând prin demantelarea monopolurilor și a hegemoniei intelectuale "burgheze" (Cioabă: 1988, 192-193). Pluralitatea politică reprezenta pandantul, cel puțin în primă fază, a unei pluralități ideologice. Este ceea ce comuniștii italieni au numit "compromis istoric" între, pe de o parte, "forțele populare de inspirație comunistă", respectiv, pe de altă parte, mișcările
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din interior a societății capitaliste în conformitate cu proiectul revoluționar eurocomunist, "forțele ostile socialismului vor avea posibilitatea să încerce, în condițiile respectării regulilor democratice, să redevină majoritare" (Cioabă: 1988, 202). Iată un amănunt care probează un atașament substanțial față de pluralismul democratic: democrația "burgheză" nu era pur și simplu instrumentată în scopuri tactice, ea reprezenta pentru partidele eurocomuniste o valoare în sine, procedurile și însăși esența ei, constând în legitimitatea diversității, urmând să fie aplicate și în societatea post-capitalistă. Dar, pe de altă parte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
concept care, așa cum urmează să vedem, reprezenta un punct central al proiectului ideologic romantic leninist. În ciuda relațiilor amicale pe care le avea cu Santiago Carillo, Ceaușescu nu avea nici un motiv să se simtă atras de principiile eurocomunismului. Dimpotrivă, esența lor "burgheză" îi repugna, așa cum observă și Șerban Orescu (2006: 89-91), dar se folosea de pozițiile internaționale ale PCF, PCIt sau PCS pentru a o consolida pe cea a PCR, mai ales în ceea ce privește disidența calculată în raport cu tutorele niciodată complet și practic imposibil
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o strânsă unitate, bazată pe comunitatea de interese fundamentale, ceea ce determină apropierea și, cu timpul, omogenizarea lor" (Băbuț în Tematici și bibliografii...: 1985, 71-72, subl. în orig.). Tocmai datorită abolirii "antagonismelor de clasă" ar fi fost "democrația muncitorească" superioară celei "burgheze": deoarece se considera a fi cu adevărat reprezentativă. Societățile capitaliste, a căror politică este rezultatul conflictelor între niște partide ce nu reflectă altceva decât polaritatea socială și caracterul superficial și limitat al democrației pe care pretind că o articulează, sistemul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
axiologice, esențialmente non-leniniste. Lupta pentru transformarea ei într-un fel de partid ideal format din membri ideali, militanți, disciplinați, consecvenți și intransigenți va reprezenta unul dintre obiectivele centrale ale leninismului romantic. Neputând să îl atingă, va deveni din ce în ce mai ostil tendințelor "burgheze" existente la nivel social, de care va fi copleșit într-un final nu tocmai îndepărtat. De cele mai multe ori, "îngăduința" și "toleranța" față de încălcarea normelor eticii noastre este justificată prin considerente de "omenie", de ajutor acordat în vederea "recuperării morale" a unor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și negarea a tot ceea ce se dovedește neeficient sau lipsit de valoare în procesul real și în perspectivele de viitor" (Berescu în Surpat: 1974, 198; subl. în orig.). "Idealul" devine deci mai important decât realitatea, care se încăpățânează să rămână "burgheză", iar leninismul romantic, asediat atât în plan intern, cât și extern de contraofensiva ideologică "burgheză", îi rezistă radicalizându-se progresiv prin amplificarea intransigenței revoluționare. Subiacent eticii și "moralei socialiste" era "spiritul revoluționar", adică "idealul urmărit de către proletariat" și "cauza pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și în perspectivele de viitor" (Berescu în Surpat: 1974, 198; subl. în orig.). "Idealul" devine deci mai important decât realitatea, care se încăpățânează să rămână "burgheză", iar leninismul romantic, asediat atât în plan intern, cât și extern de contraofensiva ideologică "burgheză", îi rezistă radicalizându-se progresiv prin amplificarea intransigenței revoluționare. Subiacent eticii și "moralei socialiste" era "spiritul revoluționar", adică "idealul urmărit de către proletariat" și "cauza pentru care luptă el și masele care-l urmează". Inerente "spiritului revoluționar" erau "dăruirea, devotamentul și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
general sau chiar universal împărtășite, ci în alianțe strategice numai cu "forțele progresiste" și partidele comuniste. Și în acest caz, raporturile trebuiau să aibă loc exclusiv prin intermediul partidului, adică sub supravegherea directă a lui Ceaușescu însuși, deoarece pericolul intruziunii ideologiei "burgheze" în RSR era considerat ubicuu, atât în plan extern cât și în plan intern. Citatele de mai sus o dovedesc cu prisosință. Tocmai de aceea, neavând "conștiința socialistă" suficient de dezvoltată, nici majoritatea membrilor de partid nu era considerată aptă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
proiectelor îndrăznețe, dar realiste, de conectare a posibilităților actuale la alternativele viitorului". Procesul învățării devine sinonim cu o "descătușare a potențialului uman, stimulare a forțelor intelectuale și afective, dezvoltare a capacității care nu are întemeiere în experiența trecută sau prezentă ("burgheză", n.m.)", având ca și caracteristici "cultivarea încrederii în sine", "reînnoirea de sine", "independența", "responsabilitatea", "spiritul transformator" și, poate cel mai important aspect, "simțul pentru viitor" (Dimitriu: 1978, 28; subl.m.). Învățământul era integral ideologizat, atât disciplinele sociale, cât și cele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Creșterea rolului științelor sociale..." în Probleme ale materialismului dialectic...: 1977, 368-375). În accepțiunea lui Octavian Fodor, "Automodelarea" și "zidirea interioară" reprezentau principalele coordonate ale spiritualității "omului nou". "Zidirea interioară" are rolul de a izola subiectul de ideile și tentațiile tipic "burgheze", procesul desfășurându-se în cadrul unui elan revoluționar de proporții. "Nimic nu exaltă dorința de mai bine, fervoarea, puterile spirituale ale omului decât afirmarea viguroasă a unei personalități limpezite prin intransigență", continuă Fodor. "Omul nou" este, la fel ca în programul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
față de directivele partidului (Fodor în Iordănescu: 1976, 31-38). Dacă ar fi reușit să creeze "oameni noi", regimurile leniniste ar fi supraviețuit probabil în condiții economice oricât de vitrege, deoarece aceștia din urmă ar fi fost complet imunizați la tentațiile realității "burgheze". "Patriotismul revoluționar socialist", un concept asupra căruia am avut ocazia să ne oprim pe scurt în capitolul precedent, exprimă o altă modalitate de îmbinare între leninism și romantismul naționalist în România de după 1965. Considerat "reflectarea complexă, concret-istorică a patriei, însăși
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de lemn", propaganda permanentă prin care regimurile leniniste percep și atacă realitatea "burgheză" are rolul nu de a extinde gândirea și exprimarea, ca orice altă limbă, ci de a le reduce, estompând în acest fel referințele la categoriile de gândire "burgheze", chiar dacă le instrumentează terminologic. Treptat, chiar dacă populația este refractară la propaganda oficială, va prelua involuntar, se speră, termeni, idei și atitudini cu conținut leninist, imunitatea ei față de propagandă diminuându-se progresiv (vezi și Betea: 2002, Copilaș: 2009g, 82-93). 7.6
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]