540 matches
-
bunăoară la Adrian Maniu, Lucian Blaga, Nicolae Crevedia, V. Voiculescu, Tudor Arghezi. 6 În "Poeziile populare ale românilor", Ion din "Colind lui Ion" "pare un soare răsărit", iar sora din "Surorile" este "ruptă din soare": "am avut o surioară/ iubitoare, cântătoare/ născută din foc de soare." ("Poezii populare ale românilor", editura Minerva, 1971, pag. 212). Motivul incestului, în legenda "Soarele și luna", legendă etiologică, explică de ce cele două astre sunt blestemate să nu-și depășească condiția. Soarele, o făptură cerească, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
numește "mirul cel curat", ca să-și poată cînta cîntecul înainte de a trece în brațele morții. În această interpretare, comparația cu lebăda, la care Eminescu n-a renunțat este o frumoasă imagine poetică. Nu e vorba de lebăda numită și lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus), care în țara noastră este oaspete de toamnă și de iarnă, ci de altă specie de lebădă, care, după credința vechilor greci, este mută tot timpul vieții, iar înainte de moarte, în loc să geamă, să țipe, ea... cîntă. La Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
45, constituție forte, nu prezintă pe suprafața corpului leziuni remarcabile. Figura lui este habitantă, căutătura lui este lipsită de expresiune. Mișcările dezordonate, atitudinea puțin cuviincioasă. La întrebările ce i se adresează răspunde direct, el pronunță unele cuvinte cu o voce cântătoare și monotonă. Astfel: bună dimineața d. Doctor, dați-mi două pachete de țigări. Și aceasta fie ziua, fie seara, fie cu țigară în mână, fie fără. Altă dată, ca un echo repetă cuvinte ce se pronunță înaintea sa, în fine
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
inima / Nici în lut nu i-oi uita..."101 Pământul "păcătos" este primenit, periodic, la cumpăna anilor, prin ritualul rostirii colindului: "Sculați, sculați, boieri mari, / Sculați voi, cinstiți plugari, / Florile dalbe, flori de măr, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători / Și v-aduc noroc în casă / Și belșug ales pe masă, / Că pe cer s-a arătat / Un luceafăr minunat, / Și-a sosit din răsărit / Un voinic frumos, leit. Iată lumea că-nflorește, / Pământul că-ntinerește. (s. n. ) / Cântă-n luncă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu dormiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Ci-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior; Streșina-i de iarbă lată, / Să ai parte și la fată; C-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pahar"; nu întâmplător, în limba română, există expresiile "Treacă de la mine și paharul acesta" sau "Am băut paharul până la fund" prin intermediul descrierilor alegorice ale elementelor arhetipale: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr` pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașă dalbă de mătasă, / La Maica Precistă-n brață. / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasă / Și cu Ion / Sânt Ion, / Nănașul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Floarea Soarelui, aflată, de cele mai multe ori, în conflict inițiatic cu alte flori, cu floarea crinului sau cu floarea trandafirului, dar asumându-și, în cele din urmă, rolul de judecător: "Sculați, sculați, boieri mari, / Că vă vin colindători / Pe la miez de cântători, / Pe sub patru-ncheietori. Nu vă vin cu nici un rău, / Că vă vin cu Dumnezeu, / Dumnezeu / Cel mititel / Mititel / Și-nfășețel, / Cu fășuță de mătasă, / Fășuță de-mpărăteasă. La doi meri, / La doi peri, / Cu crăngile până-n ceri. Scoală, biță, nu dormi, / Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o colindă bucovineană, soarele împreună cu celelalte astre este "furat" din rai de Iuda, tocmai pentru a face posibilă apariția noului soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și vă-mpodobiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Că-i vremea de-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Cu cănafi până-n pământ. / Și sculați și slugile / Să măture curțile, / Că-naintea istor curți / Sunt doi meri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
12 colțuri. Steaua era purtată de așa-numiții "stelari", "colindari", "colindători" sau "crai" care vesteau Nașterea Domnului.140 În Bucovina se umblă cu steaua sau cu luceafărul, pentru a sfinți gospodăriile: " Sculați, domnilor, sculați, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Noi în casă vom ura, / Pe Domnul l-om lăuda. / Bună seara, domni cinstiți, / De urat să ne primiți. Noi îmblăm și povestim / Tâmplarea din Rusalim, / Rusalim, oraș frumos, / Unde s-a născut Hristos, / L-a născut Maica fecioară, Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că-s drepte vorbele mele; Jurați toate pentru mine / Că nu m-ați văzut cu nime, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
desăvârșesc timpul și spațiul, convertind lumea profană la minunea creației. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele și luna repun lumea în echilibru cosmic, anulând puterea răului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașa dalbă de mătasă, / La Maica Precista-n brață / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasa / Și cu Ion/ Sânt Ion, / Nănașul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
opus este cucul, ca simbol al verii și al căldurii, dar fără a avea statornicia corbului, fiind o pasăre călătoare. În tradiția populară, cucul este cel mai bine reprezentat, ocupând un loc privilegiat, în ciuda faptului cu nu este o pasăre cântătoare și nu încântă prin penajul său, fiind considerat un uliu în miniatură, își depune ouăle în cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai mari, îi răstoarnă pe ceilalți pui din cuib, tocmai pentru a avea parte de mai multă hrană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
seară ,, În seara de-astă seară Este-o seara mare Seara lui Agiun Și cu-a lui Crăciun. Fiu și făr-de-un tată Din maică curată. Maică Sfîntă Vinerea Cu sfînta Duminică Ele-n ziuă mănecare Prin vărsat de zori Pe la cîntători Pruncul l-au aflat În iesle culcat Și l-a-nfășiat Cu fîșii de mătase Pe margin-aleasă Scutec de argint Jos l-au pogorît Și l-a iordănit Numele i-a pus İisus Hristos Domnul cerului Și-al pămîntului Și-al nostru
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pe loc stătură. ăă - Boulenilor iubiți Binecuvîntați să fiți Și de mine pe pămînt Și de Dumnezeu cel sfînt. La umblat să aveți pas lin La mîncare saț deplin. Un ceas voi să mîncați İar un ceas să rumegați >> . Pe la cîntători tîrziu Prea slăvita naște fiu Și cînd naște maica sfîntă İeslea cea cu fîn pe jos Se preschimbă-n rai frumos Și de-acum pînă-n vecie Pe pămînt pace să fie. ” -// Doamne, İisuse Cristoase ,, Doamne, İisuse Cristoase Tu ești raza
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de patos și de obcenitatea metaforelor războinice. Irlanda însăși, cea văzută de Chalandon, e departe de a fi raiul pășunilor verzi pe care zburdă oi grase și vesele, ci e o țară dură, săracă, îndîrjită, dar demnă, răbdătoare și, uneori, cîntătoare. Fericit cel ce poate ierta, mai fericit încă, cel ce poate uita... Prin distanțarea romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să uite. Romanul său nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
canus), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea pestriță mică (Dendrocopos minor), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), corbul (Corvus corax), cucul (Cuculus canorus), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), cojoaica de pădure (Certhia familiaris), muscari (Muscicapa striata), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), sturzul cântător (Turdus philomelos), mierla (Turdus merula), pițigoiul mare (Parus major), pițigoiul albastru (Parus coeruleus), pițigoiul de munte (Parus montanus), pițigoiul codat (Aegithalos caudatus). Dintre mamifere întâlnim: căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), viezurele (Meles meles), vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felis
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
câmp (Passer montanus), potârnichea (Perdix perdix), fazanul (Phasianus colchicus), coțofana (Pica pica), mărăcinar mare (Saxicola rubetra), turturica (Streptopelia turtur), guguștiucul (Streptopelia decaocto), silvia de zăvoi (Sylvia borin), silvia de câmp (Sylvia communis), silvia mică (Sylvia curruca), mierla (Turdus merula), sturzul cântător (Turdus philomelos), cocoșarul (Turdus pilaris), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), pupăza (Upupa epops). Unele specii precum Falco vespertinus si Milvus milvus apar în literatură, dar nu mai sunt observate în zonă. Mamiferele sunt reprezentate de specii de rozătoare precum: șoarecele
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
mare (Parus major), vrabia de câmp (Passer montanus), codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulicea mică (Phylloscopus collybita), coțofana (Pica pica), ghionoaia sură (Picus canus), turturica (Streptopelia turtur), silvia de câmp (Sylvia communis), silvia mică (Sylvia curruca), mierla (Turdus merula), sturzul cântător (Turdus philomelos), pupăza (Upupa epops). Mamifere: specii de lilieci (Myotis sp.), (Pipistrelus sp.), popândăul (Spermophylus citellus). Fauna fosilă În urma cercetărilor făcute de Grigore Cobâlcescu asupra speciilor prezente aici, marele geolog a scris prima lucrare de geologie în limba română - Calcariul
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
cu prelucrarea de opere de colportaj: Cântări de stea, Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadan, Năsdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul Erotocrit și altele. Cu pretenții de poet liric, Pann și-a adunat poeziile în Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului, amestecîndu-le cu producții străine. Aceste cântece de lume sunt vulgare și lamentoase: Hotărât sunt or să mor, Or ca să te am amor: Că din ceas ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră În ironie („De ești tu acela, nu-ți sînt mamă eu”), Însă ceva rămîne din această rostogolire de silabe cîntătoare: muzica exterioară, adevărul elementar al propozițiilor... Urmează partea a treia care prezintă efectele lecției morale dinainte. Este o ilustrare a vitejiei, cu unele momente de descripție (urmărirea, bătălia) care deviază de la obișnuita retorică seacă. Aceasta este schema. În interiorul ei poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de lume (ediția a II-a, 1837), parte culese de la alții, parte scrise de el. Cincisprezece poezii sînt de Alecu Văcărescu, două de Ienăchiță și opt de Iancu Văcărescu. Paternitatea altora e greu de stabilit. În 1850 publică ?????? Amorului sau CÎntătorul dorului, o antologie de poezie ?????? reluată, Într-o formă amplificată, În 1852. SÎnt În prima ediție, 88 de poezii, În cea de a doua, 298. Unele aparțin Văcăreștilor, lui Conachi, Momuleanu, CÎrlova, Alexandrescu, Bolliac, Bolintineanu, G. Sion, C. Aricescu, altele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poți face mai bine, fă!, dacă nu: „te sfătuiesc, frățioare, că e mai bine să taci!”. Asta Înseamnă a băga criticii pumnul În gură. Învăluirea lui Pann este Însă și mai subtilă: el atinge Întîi coarda națională. Citatul cuvînt Către cîntători Începe astfel: „CÎntă, măi frate române, pe graiul și limba ta, Și lasă cele streine ei de a și le cînta. ............................................................................. Cinstește ca fieșcare limba și neamu-ți mai mult...” pentru ca, numaidecît, gîndul să alunece spre latura comercială a lucrurilor. Dialectica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interferează cu reveriile livrești, tablourile bucolice ale Banatului montan fiind transferate în zona meditației de sorginte blagiană. Aflate între reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam din dulcea poveste a basmului, / ca o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
ca un șarpe, / Domol ca o arătare lunară plutind peste lanuri de porumb / Când în lumina cenușie cârtițele își fac rugăciunea”. SCRIERI: Pentru a iubi, București, 1967; Așteptarea coralilor, București, 1970; Semnul de taină, Timișoara, 1972; Când dragostea e pasăre cântătoare, Timișoara, 1976; Într-un tril doi visători, Mihail și Thor, pref. Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, 1986; Noaptea semințelor, îngr. și pref. Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, 1989. Repere bibliografice: Anghel Dumbrăveanu, George Suru, O, 1962, 6; Cornel Ungureanu, „Pentru a iubi”, O, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
RL, 1970, 26; Nicolae Țirioi, Certitudini lirice, O, 1971, 2; Al. Ruja, „Semnul de taină”, O, 1973, 15; Nicolae Prelipceanu, „Semnul de taină”, TR, 1973, 18; Al. Protopopescu, „Semnul de taină”, TMS, 1973, 9; Dorin Tudoran, „Când dragostea e pasăre cântătoare”, LCF, 1976, 38; Ion Oarcăsu, „Când dragostea e pasăre cântătoare”, TR, 1976, 48; Alexiu, Ideografii, 186-188; Popa, Dicț. lit. (1977), 537; Iorgulescu, Scriitori, 148-150; Anghel Dumbrăveanu, Herbul de aur, O, 1979, 3; Sorin Titel, Cu altfel de vorbe, O, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]