1,580 matches
-
mulți clienți În astfel de hoteluri, să...” Dar ar fi dorit să facă el cercetarea asta. — Să nu uiți că ai Întîlnire cu Rian. — Azi? — MÎine la patru. Trebuia iar să se dezbrace, să se lase palpat, să urce pe cîntar, să-l asculte pe tînărul medic blond vorbind cu gravitate despre cantitatea de apă pe care o va bea de acum Înainte. Îi va schimba izvoarele? Se gîndi la Janvier, instalat În biroul lui, pentru că Lucas plecase și el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la baie ca sădea drumul la apă în cadă și uită complet, într-adevăr uită complet de cerealele ei. Apoi, în timp ce așteaptă să se umple cada, face ceva ce n-a mai făcut de luni de zile. Se urcă pe cântar. Își ține respirația și își balansează corpul cu grijă, neîndrăznind să se uite până ce cântarul nu e complet echilibrat. Când se uită, începe să zâmbească, pentru că Jemima Jones a slăbit patru kilograme și jumătate. Încă mai e mult de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
complet de cerealele ei. Apoi, în timp ce așteaptă să se umple cada, face ceva ce n-a mai făcut de luni de zile. Se urcă pe cântar. Își ține respirația și își balansează corpul cu grijă, neîndrăznind să se uite până ce cântarul nu e complet echilibrat. Când se uită, începe să zâmbească, pentru că Jemima Jones a slăbit patru kilograme și jumătate. Încă mai e mult de făcut, dar Geraldine a avut dreptate, Jemima a reușit în sfârșit să slăbească. Jemima stă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e mult de făcut, dar Geraldine a avut dreptate, Jemima a reușit în sfârșit să slăbească. Jemima stă acolo ceva vreme, după care întinde mâna și prinde mânerul pe care stau prosoapele. Se lasă pe el și privește apoi acul cântarului. Cu cât apasă mai mult, cu atât dispar mai multe kilograme. Aș vrea eu, își zice. O să reușesc. Când se bagă în cadă, aude voci jos și-și dă seama că Sophie și Lisa n-au plecat încă la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de multă grăsime se transformă ulterior în mușchi. Rahat! E o greșeală, e cel mai groaznic coșmar. Nu mi-a mai măsurat nimeni până acum proporția de grăsime, Doamne, nu știe nimeni nici măcar cât cântăresc. Privirea îmi cade bursc pe cântarul din colțul camerei. Rahat, rahat, rahat. Dar ce pot să fac? Nu pot să fug de aici, așa că mă prefac pur și simplu că mi-am părăsit trupul, că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și de pe șolduri. Nu spune nimic, scrie doar rezultatele pe formular. ― Bun, spune el când termină. Dă-ți, te rog, pantofii jos, ca să te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea mea. Optzeci și șapte de kilograme. El notează pe formular, în timp ce eu încerc și reușesc să-mi controlez jena. Singura ușurare este că dacă aș fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de pe burtă și de pe șolduri. Nu spune nimic, scrie doar rezultatele pe formular. ― Bun, spune el când termină. Dă-ți, te rog, pantofii jos, ca să te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea mea. Optzeci și șapte de kilograme. El notează pe formular, în timp ce eu încerc și reușesc să-mi controlez jena. Singura ușurare este că dacă aș fi venit acum o lună, aș fi avut aproape nouăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de a petrece timp cu Ben Williams? S-ar putea spune că Jemima a devenit obsedată, doar un pic... După ce a terminat cu sala, când a fost sigură că nu trece nimeni pe lângă ea, Jemima s-a urcat delicat pe cântarul din vestiarul femeilor, a întredeschis ochii și apoi s-a uitat jos. Șaptezeci și patru de kilograme. Jemima se dă jos și se mai urcă o dată, doar să fie sigură, pentru că Jemima Jones n-a avut niciodată greutatea asta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 221} NU VOIU MORMÎNT BOGAT (VARIANTĂ) Nu voiu mormânt bogat, Cântare și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Frunzișului veșted Doar vântul glas să-i dea. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri sburînd La marginea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
niciodată. Și cât stătuse la Hogan pierduse ceva În greutate. — Mda, cu treaba asta n-a trebuit să-ți faci probleme niciodată, spuse John. — Da, nu și-n privința asta, spuse Jack. După prânz ne-am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da, nu și-n privința asta, spuse Jack. După prânz ne-am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-n privința asta, spuse Jack. După prânz ne-am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei, cât am? Îi Întreabă Jack pe tipii care citeau cântarul. — Șaișase de kilograme, spuse grasul care stătea la cântar. — Ai cam slăbit bine, Jack, spuse Freedman. — Acum cântăriți-l și pe el, zice Jack. Walcott veni lângă noi. Era un tip blond, cu un piept și niște brațe ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei, cât am? Îi Întreabă Jack pe tipii care citeau cântarul. — Șaișase de kilograme, spuse grasul care stătea la cântar. — Ai cam slăbit bine, Jack, spuse Freedman. — Acum cântăriți-l și pe el, zice Jack. Walcott veni lângă noi. Era un tip blond, cu un piept și niște brațe ca de halterofil. Cu picioarele stătea mai rău. Jack era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai rău. Jack era mai Înalt cu un cap. — Sal, Jack, spuse. Era plin de semne pe față. — Sal, spuse Jack. Cum te simți? — Bine, zise Walcott. Lăsă să-i cadă prosopul cu care era Înfășurat și se urcă pe cântar. Avea cel mai lat spate și cei mai largi umeri pe care i-am văzut vreodată. — Șaișapte de kilograme și nouă sute de grame. Walcott coborî de pe cântar și-i rânji lui Jack. — Ei, zise John, Jack are cu vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Lăsă să-i cadă prosopul cu care era Înfășurat și se urcă pe cântar. Avea cel mai lat spate și cei mai largi umeri pe care i-am văzut vreodată. — Șaișapte de kilograme și nouă sute de grame. Walcott coborî de pe cântar și-i rânji lui Jack. — Ei, zise John, Jack are cu vreo două kile mai puțin decât tine. — O să am mai mult de atât când Începem, puștiule. Abia acum mă duc să mănânc. Ne-am Întors În vestiare și Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe meleaguri. Pentru stupi și pentru faguri. Pulberi, rouă, stropi și leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace. łeși rețeaua de ghioace. De celule-n care pui Mierea dulce și un pui. Scule, numere, cântare Au spus la măsurătoare Că-ncăperea cea mai mare În găoaca cea mai mică E ghiocul tău, fetică. Ești, pe lumea de sub cer. 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: umbra. Iepurașul împietri de groază...” Cel mai mare inginer. Pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
duce la sînul Lui, și va călăuzi blînd oile care alăptează. 12. " Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, și a strîns țărîna pămîntului într-o treime de măsură? Cine a cîntărit munții cu cîntarul, și dealurile cu cumpăna? 13. Cine a cercetat Duhul Domnului, și cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14. Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură? Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
se putea executa cu mișloace manuale o lucrare de proporții dar, pe el nu-l interesa acest amănunt. Îl interesa În mod special persoana lui Tony Pavone. Era hotărât să facă mare tărăboi, să măsoare platforma betonată cu șuplerul și cântarul farmaceutic, să stabileasă un suficient de substanțial prejudiciu pentru a-l putea priponi pe omul care-l avea În imaginația lui...! Înapoie dosarul Șefului de Șantier, Își aprinse o țigară americană privindu-l pieziși. „Știi ceva...? De fapt eu nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
PUTERE Circa 6-a miliție din Șoseaua Pantelimon, În ultima perioadă de timp cam lâncezise În activitatea profesională, lucrătorii ocupându-se de unii ospătari ce Încărcau nota de plată consumatorilor, de speculanții dela Aprozar ce vindeau cartofii cu lipsă la cântar și jumătate amestecați cu pământ și alte gunoaie, de cârciumari ce falșificau băuturile alcolice adăugând apă ori alte ingrediente pentru a păcăli populația mărindu-și venitul, de tot felul de potlogari furând din avutul oamenilor, de unii borfași prinși cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iubit cu adevărat și dacă sunt capabil să fiu eu însumi și să mă plac așa cum sunt. Dincolo de geamul restaurantului un deal își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează o clipire de pleoape și cântărește pe cântarul timpului cât un oftat, voiam să știu ce poate da măreție unui destin împletit printre atâtea miliarde de drumuri și mă încăpățânam să trăiesc acel prezent care mă încorseta în atâtea întrebări fără răspuns. Peisajul de afară îmi readucea în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ascunse de înșelătoare învelișuri. Acum erau amândoi la strălucirea vârstei, diferența de ani dintre ei, el fiind cu câțiva ani mai mare, era neobservabilă căci buna dispoziție a firii lui în acele momente anula orice diferențe, ele stăteau pe același cântar, într-un echilibru perfect, părând a fi al destinului, în sensul lui obișnuit și vizibil. Poate era numai viziunea mea subiectivă, dar nu cred, căci a doua zi, seara, în biserica Sfinților Petru și Pavel din comună, ea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dumnezeu, care poate nu se termină nici după închiderea ochilor”. Lăsă mâna dreaptă să-i atârne, atingând cu vârful degetelor covorul persan ce acoperea parchetul camerei până sub canapea. „Și totuși sunteți prea tânăr pentru funcția ce-o îndepliniți. Ce cântar aveți dumneavoastră să stabiliți adevărul? și dacă vă-nșelați? Într-un fel, mă uit la dumneavoastră cu uimire. O profesiune extraordinară!” - „Și nedreaptă - i se răspunse - asemeni lui Dumnezeu, care trebuie să hotărască singur ce e drept și ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că domnia Răului, care întotdeauna - vizibil sau nu - e întemeiată pe distrugere, trebuie oprită la granița ivirii lui. Iar profesia ta, față de toate câte sunt, e cea mai convertibilă să împlinească legile Răului, deși e chemată să săvârșească Binele cu cântarul dreptății și adevărului în mână. Keti are dreptate”. „La vârsta ei, observai, nu cunoștea nimic din aceste lucruri, nici eu, cum se explică o asemenea evoluție pentru ea? Când și unde a avut loc?” - „Nu-i nici o mirare, îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care a fost și rămâne a lor. Sfidători prin neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete, pe acele culoare, pe acele scaune și bănci cu mușama, cântare sau scuipători, duhul unui timp trecut. Mulți se revăd ca într-un ritual. Se privesc, o admirație falsă, „ce bine arăți“, deși știu că poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]