1,020 matches
-
avut scandal cu Comitetul de femei al municipiului, comentă Vlăjganul. — Animalule, Îi zise Santiago, zîmbind. Cucoanele alea care vor să le pedepsească pe fetele noastre... Dar Vlăjganul Își Întrerupse glumeața sa lămurire, fiindcă În clipa aceea orchestra se opri din cîntat și deodată bateristul ocupă Întreaga scenă, cățărîndu-se pe toba cea mare, nu altceva, mîngîind-o ca o maimuță care desface o banană uriașă și anunțînd cu trei lovituri joase și sonore, cîteva clipe de mister cu vrăjitorii din Haiti. Loviturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se țină timp de două săp tămâni doar de pileală și de cântat în cor balade sinistre: There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven.... Mai făceau ceva. Pe o ceață s-o tai cu cuțitul și un frig de Bobotează alergau ca demenții, de cel puțin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cenușa Zarazei. Când ulti mele urme de cenușă de pe pe reții urnei au fost înghițite, cântă rețul și-a turnat terebentină pe gât, dar n-a reușit să moară. N-a făcut decât să-și ardă coardele vocale, terminând cu cântatul pentru totdeauna. A dispărut cu totul și din Bucureștiul real, și din celălalt București, fan tomatic și cețos, din memoria oamenilor. Unchiul meu dinspre mamă, care este actor, făcea un turneu cu trupa lui când l-a întâlnit prin 1959
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rață, nu se-ndură s-o taie imediat, ci o mai țin în baie, ori pe balcon, hrănind-o, bucurându-se de viața ei și amăgindu-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la violoncel. Nici măcar n-am pus vreodată mâna pe un violoncel. Dar se auzea o muzică... incredibilă! Cum poate face creierul așa ceva? Adică, să imite cântatul la un instrument, mai înțeleg. Dar cine compunea muzica aia? În timp real? Eu nu pot nici măcar să citesc o partitură. Cele mai minunate armonii pe care le-am auzit vreodată. Și sigur eu le-am compus. N-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au amorțit și picioarele n-o mai ascultă, pleoapele i se-nchid, mama te ține în brațe cu ultimele puteri, în timp ce se-mbărbătează singură, în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și legănat, chiar dacă legănatul și-a pierdut orice ritm și-a devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
cu ultimele puteri, în timp ce se-mbărbătează singură, în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și legănat, chiar dacă legănatul și-a pierdut orice ritm și-a devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
călca aceleași scutece (lucru, de altfel, perfect inutil), în vreme ce ascultam teatru radiofonic sau vedeam vreun film dintre puținele de la televiziunea română ori de la cea bulgărească. Dar cel mai bine îmi aduc aminte că atunci am reinventat, la sugestia mamei, străvechiul cântat la culcare, cântecul „de leagăn“... Nu doar rememoram cântecele pe care mi le cânta ea când eram mică, ci foloseam și tot felul de cântece pentru copii, învățate pe la cor și pe la radio : cântece ale Silviei Chicoș, cântece ale Grupului
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Irinei presupunea cel puțin o oră de citit (povești/proză plus poezii, dintre cele pe care le adora până le-a învățat pe dinafară - și, în felul ăsta, până a învățat singură să citească, asociind sunetele cu literele din carte), cântatul ăsta s-a extins, în plimbările pe munte sau pe coastele cu scaieți violeți de la 2 Mai... Pe urmă, însă, după revenirea la Brașov, bula asta protectoare, de cristal, a început să se restrângă încetul cu încetul. În primul rând
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
toate răspunsurile pe dinafară. De-atunci, de cîte ori ne amintim de domnul Singvogel, ne distrăm grozav. — Mă numesc Singvogel, adică „cirip de peserel“. Cirip dupe nume, Cirip dupe fire. Daca voi cu mine frumos purtat, poate eu pentru voi cîntat. Acum noi la turn ajungem. Acesta la una mie șase sute și douăzeci și noua construit cu contribuțion de la locuitor din oraș. Acoperis este din aur și argint construit, din bizuterii de la domni, din podoabe și alte lucrur de preț. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade un cântat subțirel și cam isteric, după cum îi este firea dobândită prin îndelungi potriviri genetice. V-aaliniați! Bune lucruri spuneau cei de demult. Iacătă unul singur: Intuiția fundamentală a lui Avicenna, exprimată încă din Logica (al-Shifa'), este că predicatul "om" nu poate fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
material strălucitor. Eram pe deplin fericit și cîntam un cîntec pe un singur ton: ulululululululu. Cînd mă plictiseam, schimbam tonul în dadadadada pentru că descoperisem deosebirea dintre lu și da, și acest lucru îmi trezise interesul. Mai tîrziu, plictisindu-mă de cîntat, am luat papucul și am bătut în perete pînă a venit mama. în fiecare dimineață, ea stătea în pat cu un tînăr slab și grav, de cealaltă parte a peretelui cu trandafiri. Căldura ei ajungea la mine prin perete, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză. De-aici vizitiul Poliției trișase, între miezul nopții și cântatul cocoșilor se dusese acasă, la culcare, fiind sigur că bărbatul nu mai e în stare să facă nici un pas, pentru că, lucru cu adevărat neașteptat la un om de condiția lui, nu luase nici trăsură, nici birjă, în toate drumurile lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate. Maică-sa și cumnatele ceruseră roibos îndulcit cu vanilie și asprit cu o urmă de sâmbure de cireașă. Era în paradisul mirosurilor peste care trecea gânguritul femeilor, ca o briză. Omar simțea asta drept muzică. Atunci, în Kerman, auzise cântatul unor voci care nu există decât între sufletele pornite în aceeași călătorie. După ceai, sosiră bărbatul și femeia lui farhavită să îi ducă la Turnul Magilor. — Ce-i acolo, mamă? — Un templu... Nu era nici templu, nici turn, arăta ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vecin cu noi. Un tip foarte nostim... Îi plac, șprițul și femeia vopsită. Are o colecție întreagă: roșii, galbene și, mai cu seamă, indigo. Când îl cauți, e la dame! ― La ce oră se întoarce? ― De obicei, pe la al treilea cântat al cocoșilor! Acu-i în concediu. ― A plecat de mult? ― Azi-dimineață, înainte de... Ce mai! Are fler flăcăul... Discutam într-o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar fi imitat-o pe una din maicile de la școală. Dar Maggie se ruga să meargă. A, vrei Betleem? Nu părea s-o creadă. Mergi la Betleem? A, nu dragă, Doamne ferește! Rabinul termină acum de cântat și se băgă în discuție. —Trebuie să ajungi la Betleem? Se întoarse într-o poziție din care putea da indicații. Nu, de fapt, mă duc la Ierusalim. Și se pare că am fost înșelată, mă tem. —Înșelată? —De un taximetrist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
călăuzit în noaptea fără de sfârșit O, Isus, ascultă-mi amarul De la mine nu-ți lua harul. — Terminați cu cântecul acesta oribil, strigă Ignatius spre cor. Niciodată nu mi-au auzit urechile o blasfemie atât de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg ce faci, îi spuse șeful de birou lui Ignatius. Ia mai taci din gură, mongoloidule, stârpitură pocită! — Noi ne întoarcem în fabrică, îi spuse furioasă lui Ignatius purtătoarea de cuvânt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de aceea cad la-nvoială. În acest fel și-a justificat dorința de a ne împăca. De-atunci, zilele mele s-au desfășurat într-un ritm cu care m-am chinuit să mă obișnuiesc. Mă trezeam înainte de răsăritul soarelui, odată cu cântatul cocoșilor, cu liniștirea animalelor nopții și când asurzitorul ciripit al păsărilor era încă timid. Făceam baie, mâncam ceva și urma o scurtă cavalcadă pe unul dintre caii lui Faroald. Începeam apoi lecțiile de citit și de scris cu Rotari, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când s-a așternut noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna. XIV Ne-au urcat în care cu coviltir și am pornit la ceasul cântatului de cocoși. Nu se mai vedeau flăcări în Cividale, ci doar coloane de fum. Am străbătut ținutul friulan fără să ne iasă cineva în cale, căci, imediat ce eram zăriți, satele se goleau și oamenii se ascundeau în păduri. Mergeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Că la un joc mereu pierdeam, Foarte rapid ne împăcam, Prieteni buni redeveneam. Însă acestea-s amintiri, Prietenii, dar și trăiri Ce sigur nu le vom uita, Vor dăinui-n inima mea. Pasiuni Dacă ești pasionat De teatru sau de cântat, De desen sau poezii, Pasiuni sunt mii și mii. Un pictor poți deveni, Ori actor vei putea fi. De ești stea de cinema, Faima este doar a ta. Dacă vrei ceva ușor Poți să fii un dansator Și dacă ești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căruța deja plină și-și găsește loc pe fânul moale unde se așază pentru a privi stelele care încă nu plecaseră la culcare. Liniștea este întreruptă din când în când de scârțâitul roților de car, de geamătul boilor și de cântatul cocoșilor care se aud în depărtare. Diii, Joian! Deși îl văzuse de mii de ori, Ion stă cu ochii ațintiți la bolta cerului. Era de un albastru închis, iar cele câteva stele rămase păreau niște perle galbene ce șopteau între
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cântau... (Plâns cu sughițuri.) Până și călăul cânta... până și osânditul... se așeza în genunchi și cânta plângând... săreau hainele de pe el și noi... O, Doamne, ce-ai făcut din noi? Cu ce ți-am greșit? Și după ce terminau de cântat, izbucneau în strigăte! Vivat! Vivat guvernatorul! Vivat generalul! Vivat osânditul! Apoi... se făcea liniște... și se auzea... ARTUR (Cu degetul la buze.): Psst! GARDIANUL: Hârști! (Puternic.) Și din nou răpăiau tobele! Și capul osânditului era dus încet, încet... prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dar BĂRBATUL CU VIOLONCELUL nu dă semne că i-ar fi remarcat prezența. BĂTRÎNUL CU BASTON bate ușor cu bastonul în. podea. Nici o reacție. BĂTRÎNUL CU BASTON bate mai tare cu bastonul, în pământ. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și își ridică privirile.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Fii un... te-am ruga cu toții... dacă nu te superi... fă și dumneata o pauză. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își așază arcușul pe scaunul de alături, își scoate o batistă și începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai tare cu bastonul în podea.): Nu te supăra... (Nici o reacție. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă preocupat, captat, pasionat, absent.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind secunde în șir cu bastonul în podea.): Da’ încetează dracului, odată! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și ridică privirile mirate către BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; când realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCELUL s-a oprit din cântat rămâne secunde lungi cu bastonul în aer, paralizat; după câteva secunde de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bastonul în podea.): Da’ încetează dracului, odată! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și ridică privirile mirate către BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; când realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCELUL s-a oprit din cântat rămâne secunde lungi cu bastonul în aer, paralizat; după câteva secunde de tăcere terifiantă, calm.): Mai înțelege-ne și pe noi... Suntem totuși niște oameni... DOAMNA CU VOAL (Indignată.): Trei oameni! BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu se poate în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]