596 matches
-
pipăi gândul, era atât de limpede ce le trecea prin minte, că pentru un timp țăcănitul roților de tren părea că repetă la nesfârșit mereu aceleași cuvinte: „Vreau să plec de-aici, vreau să plec de-aici“. Metalul își rostea cântecelul de-a lungul Dunării, depănându-l pe șine cu o claritate atât de neliniștitoare, că-ți venea să le astupi gura roților de tren ca să nu mai vezi și auzi acel cor de călători prins înflagrant delict. După ce Dunărea rămânea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că episodul a fost preluat, dar e mult prea „al meu“ ca să mai vorbesc despre el. Faceți maieutică, din câte observ, cu mine. R.P. Involuntar, vă asigur. Și nu-mi propun să mă calific pentru iscodiri tabloide. A.R. Despre cântecelul nostru... Văd că sunteți la curent cu toate amănuntele vieții mele. R.P. Înseamnă că echipa de documentariști pe careo conduc și care e formată din mine însumi și mandea și-a făcut datoria. A.R. Ei bine, prin anii șaizeci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cel de toate zilele al poporului, al semenilor noștri. Prin îndrumătoarea lui cutezanță, prin hotărârea și visarea lui, artele, pictura, sculptura și surorile acestora trăiesc o nouă eliberare, eliberarea de inerție și închistare.“ (Arta, 11/1977) BARBU Diana „Cu toate cântecele cinstim acest bărbat: Ziditor de pace, om falnic cât o ISTORIE Fruntea lui nu se pleacă, e vârf de Carpat, Nesfârșită lumină și glorie.“ („Omagiu“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 22 iulie 1989) BARBU Viorel, prof. dr. „Document de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
femeile astea acum, ca să facem brigada artistică?“ „Tovarășa Găinușă, prim-secretar județean, vine în două săptămâni să ne felicite pentru producția record, ia și învață-le să recite poezii și să cânte «Eroi au fost, eroi sunt încă...»“ și toate cântecele patriotice pe care și le mai amintea ea din facultate, mai ales din grupul de PTAP. Și de ce tocmai pe ea au pus-o să facă asta, că doar era cea mai nouă în abatorul de curci, pardon, Holding. „Asta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe care n-o putem trece cu vederea, influența Junimii. Apoi, cu deosebire pe cea exercitată de prietenia cu Creangă (așa de ciudată și neexplicabilă totuși după unii). Căci pentru Eminescu, Ioan Creangă era incarnația poporului român, cu poveștile, cu cântecele, cu satele, cu apele, cu munții lui, era toată viața noastră rustică, era tot geniul național. În fața lui Creangă, Eminescu trebuie să fi avut același sentiment pe care-l avea în fața Naturei... Dacă unele dintre lucrurile de care am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se pare emblematică pentru emisiunea Copiii spun lucruri trăsnite și pentru ce vor să obțină, de fapt, realizatorii ei. Una peste alta, oamenii mari sau distrat, nu? (2004) Povești cu frați Cum e la noi. La noi începe cu un cântecel pe care dansează niște fătuce cam cum dansau mamele lor în deschiderea programului de revelion de acum cincisprezece ani: „Te inviiit aiiici, eeeste seaaara taaaa...“ Apoi apare zâna bună și mereu zâmbitoare, îmbrăcată de Levintza. Se ia un exemplar din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
obișnuia să le spună mușteriilor : „Acum [când Îmi cereți marfă pe credit] o să-mi ziceți că miros a parfum și când voi veni să cer parale că put a usturoi” <endnote id="(649, p. 16)"/>. „Săracii jidanii noștri”, zice un cântecel popular moldovenesc, au „gura plină de usturoi” <endnote id="(491, p. 384)"/>. Într-o „satiră bucovineană”, publicată de Sim. Fl. Marian În 1871, usturoiul este o marfă de negoț, iar „jidovii” călătoresc „Cu rabinu’ Între noi,/ Cu trei care d
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și cu atât crește „curiozitatea erotică” față de ea. În America de Nord, de exemplu, acest tip de surplus de senzualitate este asociat negresei ( În cântecele folk ale albilor, ea este alintată cu numele de Brown Sugar), iar În America de Sud sunt foarte populare cântecele de dragoste În care fata dorită erotic este negresă sau mulatră (Morenita). Și alți cercetători au ajuns la concluzii destul de apropiate. Liviu Malița, de exemplu, crede că fascinația erotică a românului față de unguroaică - așa cum apare În literatura română și mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
literatură, când de fapt, prin tradiție, ei sunt negustori”. Chiar și după 1944, „evreii tot negustorește s-au comportat față de literatură”, conchide Ion Rotaru <endnote id="(475)"/>. Cu alte cuvinte, „jidanii noștri” nu doar „se bat negustorește” (cum sună un cântecel popular românesc ; <endnote id="cf. 491, p. 384"/>), dar și „scriu negustorește”. Ar fi vorba de o „neguțătorie ovreiască”, „un pic cam altceva, ceva mai fin decât bișnița țigănească”, admite concesiv autorul. Un alt istoric literar român, Marian Popa, imaginează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XIX-lea, domnitorul Munteniei Grigore Alexandru Ghica a Împrumutat și el bani de la un mare bancher evreu sefard, originar din Turcia, Manoah Hilel (1797-1862). Lucru destul de frecvent, suveranul nu i-a mai restituit banii bancherului bucureștean, după cum rezultă dintr-un cântecel În ladino din folclorul urban al epocii : „Alexandru Ghica no tiene paras/ Ham Hilel l’impresta y no paga mas” <endnote id="(880)"/>. În 1821, secretarul domnesc din București, François Recordon, Încearcă să corijeze imaginea negativă a evreului cămătar, imagine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
clientul predilect al Iadului. „L’enfer c’est les autres”, nu-i așa ? Pentru a ajunge În Iad, el nu mai trebuia să fie păcătos ; era suficient faptul că este evreu. „Evreii n-au un Cristos - se spune Într-un cântecel malițios din folclorul maghiar -,/ Ei au fost alungați din Rai,/ Încălțați cu papucii lor verzi,/ Ei se duc Învârtindu-se În Iad” <endnote id="(107, p. 119)"/>. Deși se luptă cu disperare să ajungă În Paradis, evreul ajunge invariabil În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Apoi fiind și mezinul, a fost îndrăgit și ocrotit de frații și surorile lui mai mari. învățase de la ei cântece și poezii pe care le recita cu drag și voioșie, oridecâte ori avea prilejul. Cu repertoriul lui de poezii și cânticele a avut mare succes într-o împrejurare, și anume: după ce împlinise patru ani și câteva luni, în septembrie 1936, ai lui s-au gândit să-l înscrie la grădinița care nu era departe de casa lor. Educatoarea, soția învățătorului Corogeanu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
avion pe plaja din apropiere de Bayonne. (Când l-am Întrebat cum a reacționat pilotul avionului Voisin sfărâmat, unchiul Ruka a chibzuit o clipă, apoi a răspuns perfect sigur pe el: „Il sanglotait assis sur un rocher“). Cânta barcarole și cântecele la modă („Ils se regardent tous deux, en se mangeant des yeux...“ „Elle est morte en fevrier, pauvre Colinette!...“ „Le soleil rayonnait encore, j’ai voulu revoir les grands bois...“ și multe altele). Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de durere. Șăzi ghinișor Gheorghiță, îl încurajează Toader. Iaca, pe mine mă ia cu fierbințeală... Nu ni se trage nouă din atâtica.... Vină să te-ncălzesc... Îl strânge în brațe ca pe un copil. Toader prinde a doini încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
membru, cămin nu era. Nici activitate. Împreună cu Steluța, singuri nu puteam realiza prea multe și totuși am înființat corul școlar, corul sătesc apoi am inițiat șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mă lăsau în pace. Nici defel, însemna doar scoaterea din preocupările lor a plecării mele la Roma! Derulând firul "Dosarului", acesta avea să mă ducă, prin Labirintul "Cooperativei", din nou la "Minotaurul cu ochi albaștri". Îmi aduc aminte de un cântecel din vremea copilăriei, care spunea cam așa: "Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp! El are o nevastă..., nevasta un copil..., copilul o dădacă..." Și soția mea avea un tată, nu țăran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Radu Gyr și ale celorlalți vorbitori, când au început să răpăie salvele de mitraliere trase în plin omorând și rănind sute de legionari (multe fete și copii) pentru vina de a fi ascultat discursurile și de a fi intonat cântecele legionare. Versiunea lui Antonescu va vorbi însă despre... atacarea Palatului Telefoanelor și despre barbariile legionarilor. Tot în această zi, nădăjduind că se mai poate ajunge la o înțelegere, Traian Herseni (unul dintre profesorii de atunci ai Regelui Mihai) plecase la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
că Isus personal îmi iese în întâmpinare“. O pauză și apoi: „Da, simt că Domnul îmi este foarte aproape și că mă iubește“. Abia a recitat Bucură-te Marie cu iaculatoria: „O, Isuse, aprins de iubire“ și o strofă din cântecelul Maicii Domnului „Când mă gândesc la soarta mea, că sunt fiul Mariei...“. Apoi a ațipit ca într-un somn liniștit. Doctorul Luigi Vantini, reîntors către orele 16,30 spuse: „Acest somn îmi pare suspect“, și a constatat hemiplegia cerebrală dreaptă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
b) apariția unui grup social ce obține avantaje din tehnica „vrăjitoriei”; c) cercetarea incantațiilor magice. Școala Gusti știa foarte bine că s-au studiat mai mult doar anumite forme de literatură populară (balade, basme, doine). S-au cercetat mai puțin cântecele rituale (colinde, bocete, descântece), credințele, superstițiile și obiceiurile populare, scrie Gheorghe Pavelescu. Or, magia dă seama într-o mare măsură de mentalitățile tradiționale și moderne ale românului. Cercetările socioantropologice din apuseni au fost coordonate de institutul de Științe Sociale al
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
știință riscînd - precum Hölderlin - să se înece în preaplinul creației poetice, dar aceasta din dorința de a cunoaște "Apele Sondabile, nisipurile mișcătoare și stîncile", și din dorul de a nu rămîne pe "malul verde" doar "cînt[înd] la fluier un cîntecel prostesc"; pentru Wordsworth, Chatterton era "băiatul minunat" (the marvelous boy); pentru Coleridge, el era "sărmanul Copil" de "geniu ceresc" "al Naturii libere", care contempla la cîntul în care Ælla cel neînfricat dădea bătălii împotriva dacilor (cf. Monody); pentru P. B.
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi se ia și călimara, fie-ți milă de mine!”), aliajul de comunism și neofascism În „doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
își legase viața de Mișcarea Legionară, la chemarea lui Nicolae Iancu, avocat din Sibiu care este cel care a înființat primele cuiburi acolo. Fratele Ion era pentru mine înainte mergătorul în avântul legionar spre luminișurile vieții. De la el învățasem toate cântecele legionare pe care le trecusem într-un caiet special întocmit. într-una din zilele anului 1936 m-a dus la sediul legionar din strada Turnului și acolo am cunoscut pe unii legionari, printre care și pe avocatul Nicu Iancu; acesta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la Berkenbrück. în grupul de la Rostock, Nicolae Petrașcu depistase niște indivizi suspecți, care nu aveau comportament corespunzător ca legionari. Nu erau cunoscuți de nimeni din cei vechi aflați în lagăr, deși acolo erau oameni din toate zonele țării, nu știau cântecele legionare, nu cunoșteau ritualul ședințelor, etc. Toate acestea nu scăpaseră ochiului mereu atent al lui Nicolae Petrașcu și apoi al celorlalți. Cum se luase de către serviciile secrete măsura ca toți refugiații care erau găsiți pe teritoriul Germaniei și se declarau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
exista, nu ca acum, am fi aprins lumânări, (de sufletul ateului ZOMBI) și am fi cântat ceea ce după 22 decembrie ’89 a devenit imnul național, “Deșteaptă-te române”. Un verb “regulat”, conjugat în clasa a șasea la modul optativ. N.n. - Cântecele patriotice : Deșteptă-te române, Tricolorul, Peal nostru steag, Pui de lei, Voința neamului, Imnul eroilor etc, au fost reintroduse în circuitul repertorial al poporului român în 12 aprilie 1968, la plenara extraordinară a pcr . Pag. 245 - Interviu . Redactorul - Un alt
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
prin excelență, înclinat spre umor și ironie, D. datorează nu puțin contactului cu literatura rusă. Opera lui e alcătuită îndeosebi din traduceri, adaptări, localizări, făcute cu aplicație. Era un versificator îndemânatic, având și momente de virtuozitate. În versuri este și cântecelul Căruța poștei, care avea să circule mult, fiind pus și pe note. Atribuită lui Pușkin, poezia pare mai curând o traducere după un scriitor rus încă neidentificat. A mai tălmăcit, trimițând-o revistei „Dacia literară”, povestirea romantică Tunsul de A
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]