926 matches
-
e ceva specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un aer de ogradă oltenească, e ceva neglijent În tot ce se află În jur și te aștepți ca În orice clipă un cîrd de gîște să străbată peisajul, țîșnind din gardul viu aproape uscat, printre picioarele soldaților care se deplasează În coloană. Ai senzația că, petrecerile lor de sîmbătă seara stau În jurul focului, În fața dormitoarelor, pasîndu-și o sticlă cu o băutură puturoasă, sărind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
născut. Ce vreți predicator mai ratat decât unul care, în pustiu fiind, nu poate vorbi cu pustiul și are nevoie de oameni? Și care, neputând ajunge la oameni, le vorbește ca și cum ar fi în fața lor? Între mine și dumneavoastră trec cârdurile de ciori care zboară peste câmpul din fața gării și, odată cu umbra lor, se rotesc amintirile întîmplărilor care m-au adus pe acest peron; sânt apoi săptămânile sau lunile, nici eu nu mai știu bine, cât am stat împreună cu Eleonora aici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o dimineață am avut chiar o clipă de fericire. Cerul era limpede și, deasupra pădurii, se ridicase un soare inflamat și roșu. Așezați pe banca de pe peron, priveam câmpul. Iarba, udă de rouă, strălucea. Până și scaieții fulgerau în răstimpuri. Cârduri de ciori se îndreptau prin aerul dimineții spre mlaștină de unde făceau cale întoarsă. Acesta era imperiul în care domneam noi, singurii săi locuitori. Probabil nu era trecut pe nici o hartă și n-avea nici un nume. 9. Astăzi, în schimb, n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceeași scenă, dar răsturnată: ciorile lovindu-se parcă de o barieră invizibilă și revenind spre gară. Prin urmare acolo era marginea mlaștinilor, prima barieră de stuf. Am pornit și era gata-gata să mă încurc din nou când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mersesem mult. Pe deasupra, mă dureau și ochii, ca atunci când privești mult o lumină prea dură. M-am așezat pe o movilă și cred că am ațipit imediat. Dar și în vis continuam să aud țipetele păsărilor. Și parcă un cârd de ciori, în loc să se întoarcă la marginea mlaștinii, au tăbărât pe mine furioase și m-au orbit cu ciocurile și cu ghearele. Cum să mai ies orb din mlaștină? mi-am zis. Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
marginea pădurii, un pârâu cu apă lină ce pare la prima vedere abandonat, este unul plin de peștișori, ceea ce atrage, desigur, vreo cincizeci de călifari albi și roșii, asemenea unor mărțișoare. Deși credeam că asta-i tot, apare și un cârd uriaș de cufundari... spectacolul începe... Intrând în dumbrăvioară, în apropiere se văd ciute și căprioare. Se apropie încet-încet un cerb cu coarne mândre, împodobite cu ramuri ce se înalță spre cer. În planul îndepărtat, nuanțe diferite de verde creează o
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
degrabă blândul rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
poruncește scurt să-ți vezi de drum. Misterul "spațiului interzis" a căpătat, însă, ceva decrepit. N-am văzut pe nimeni care să înlăture gunoaiele și spuma murdară pe care valurile o aruncă la țărm. In schimb, pescărușii se adună în cârduri pe plaja degradată acum de dejecțiile mării. Moțăie la soare, siguri că nu-i deranjează nimeni. Sunt bine păziți. Jandarmul care stă deasupra, lângă o gheretă cenușie, veghează ca nici un curios să nu treacă gardul de sârmă, retras, față de vechea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
plajă. Marea e foarte liniștită, așa cum arată uneori vara, foșnind pe nisip. Și noi care ne temeam de o Mare Neagră cu valuri de șapte metri înălțime! Trebuie să recunoaștem că am avut noroc. În fiecare zi, merg unde merge cârdul, disciplinat, fără să reușesc, totuși, să mă integrez în atmosfera croazierei. Blestemata mea singurătate, mai rea decât "răul de mare", mă împiedică și aici să mă distrez, să mă bucur. Și mai descopăr o dată că a fi singur "în societate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei zburdă și el cu ceilalți îngerași. La un moment dat, apare în poieniță un fel de înger mai mare, îmbrăcat în lumină. Ochii Lui sunt ca de Cer. Oh! E Iisus! Andrei aleargă în întâmpinarea Lui
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
tata le aducea hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă de geometrie în spațiu. Aproape de fiecare dată, tata reușea să dezlege primul problema, fără ajutorul hârtiei. A doua zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și anunța că trebuiau să se prezinte la primărie cei care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu balus tradă de beton imitând trunchiuri împletite de copaci din Cișmigiu, privind bărcile care treceau pe dedesubt. Mirosul m-a luat prin surprindere și a făcut iarăși ca totul să explodeze. Înainte să mă-ntorc și să surprind un cârd de fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
multă consistență decât norii. Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Slit“ Cocorii aterizează întruna la căderea nopții. Se desfășoară ca niște panglici, curgând leneș pe cer. Vin plutind din toate punctele cardinale, în cercuri de câte doisprezece, coborând odată cu amurgul. Cârdurile de Grus canadensis se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele de uscat, hrănindu-se cu iarbă, bătând din aripi, chemându-se unii pe alții - primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Zbor, o clepsidră care acoperă continentul. Pornesc din New Mexico, Texas și Mexic, înaintând zilnic sute de kilometri, și cu alte mii de kilometri de străbătut până la cuiburile din amintirea lor. Timp de câteva săptămâni, această fâșie de râu adăpostește cârdul lung de câțiva kilometri. Apoi, la începutul primăverii, păsările se înalță și pornesc la drum, ghidându-se după simțurile lor până în Saskatchewan, Alaska sau și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mari decât ele străbat kilometri întregi înainte să se stingă. Dimineața, e ca și cum zgomotul nici n-ar fi fost. Din nou există doar aici și acum, panglica râului, un festin de grâne pustiite care le vor da putere acestor cârduri să zboare spre nord, până dincolo de Cercul Arctic. Când se ivește prima geană de lumină, fosilele revin la viață, încercându-și picioarele, gustând din aerul înghețat, săltând libere, cu ciocul spre cer și gâtlejul deschis. Apoi, de parcă noaptea nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dinafară. Scrisul era mărunt, eteric - o mâzgăleală sosită din urmă cu un secol. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Un cârd de păsări, fiecare arzând. Stele se năpustesc în jos ca gloanțele. Picături roșii, fierbinți, pun stăpânire pe carne, își fac cuib în ea, o parte de trup, trup parțial. Durează o veșnicie - nici o schimbare sensibilă. Cârd de cenușă incandescentă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înapoi pe altcineva. Un cârd de păsări, fiecare arzând. Stele se năpustesc în jos ca gloanțele. Picături roșii, fierbinți, pun stăpânire pe carne, își fac cuib în ea, o parte de trup, trup parțial. Durează o veșnicie - nici o schimbare sensibilă. Cârd de cenușă incandescentă. Când durerea lor cenușie slăbește, de fiecare dată e apă. Cea mai netedă întindere de apă, atât de lentă, că nu se poate numi lichid. Nimic altceva decât curgere. Curgere fără devenire, cel mai de jos strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai fost la Platte de toamna trecută. I-a fost frică să nu descopere că a umblat cineva și la râu. Pleacă din casă fără șapcă, iar soarele îl frige. Păsările se iau după el, din copac în copac. Un cârd de granguri, animale-spion. Fac un vacarm total nelalocul lui, de parc-ar avea ceva cu el. Așa-zisele lor triluri îi răsună în cap, cra, cra, ca, cap de capră, cap de capră, cap de capră... Și atunci cuvintele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e teatru în toată regula. Dar cel de dimineață e religie. Se întorc pe câmpul lui Karin odată cu primele semne ale zorilor. Găsește drumul până acolo, întoarceri la stânga și la dreapta înmagazinate în corpul lui. Noaptea trecută se risipise. Dar cârdul e tot acolo, bălăcindu-se. El și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o minge. Se cheamă că bat mingea, dar mingea nu se supără. Sunt grozavi și ei și mingea. Un motociclist cu cască face un tărăboi de nedescris de câte ori pleacă. Și pleacă aproape în fiecare zi de la poalele blocului meu. Un cârd de bicicliști intră și ei în parc. Ați văzut, prieteni? Toți se joacă, aleargă, adică circulă pe afară; eu ce fac? Eu stau închis în casă. De câte ori se deschide ușa apartamentului, îmi vine să fug. (Apropo, ați mai văzut vreun
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zîmbea și stătea într-o căruță trasă de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știa să citească, le dăduse părinților o satisfacție specială rostind enciclopedie fără să-l fi învățat nimeni, iar cuvîntul avea niște calități cu totul speciale în ochii lui. Rostit în sprijinul minciunii sale, avu un efect imediat. Cineva de la marginea cîrdului de copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit al unei văi scoase la vedere un cîrd de căprioare. Un mic lac din pămîntul mlăștinos avea o cascadă și un pescar stătea la marginea ei cu picioarele afundate pînă la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme de-a lungul țărmului, și un golf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]