2,562 matches
-
Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului "Prin rețină vieții, văd umbrele morții, Irisul albastru se transforma-n lut, Se răresc fotonii din lumina sorții, Nașteri relative mor în absolut. Prin plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește
PRIN RETINA VIETII... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363358_a_364687]
-
4. Tusea măgărească 5. Vițelul privit de departe 6. Feriți linia-trec proști fără oprire 7. Alba-neagra 8. Ospăț cu rădăcini de mit 9. Miracolele de la Glodeni 10. Calendele măgarilor 11. La pas prin mările sudului 12. Ping-pong cu mingea de cârpă Desigur că urmează altele și altele la fel de incitante la meditație și lectură, unde fiecare milimetru, din fiecarele lui sunt viermii luminii ce colcăie hieratic la umbra gândului căzut în dedeochi vânăt de nemărginire din humorul de certă calitate. N-ai
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
suflare. Am simțit că toată durerea din lume este cuprinsă în sufletul meu. Am luat-o în palme și am lăcrimat. Mi-am spus că trebuie îngropată. Ne-am apucat să facem o gropiță în spatele pătulului. Am învelit-o în cârpe și am așezat-o cu mare grijă. Totul s-a transformat în joc. Așa cum văzusem și noi pe la înmormântări ne-am apucat de bocit. Din două crenguțe legate i-am încropit o cruce pe care am înfipt-o la căpătâi
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
unde locuiau copiii, era o colină cu un spațiu liber betonat pe care își montase leagănele mecanice sau alte construcții distractive de bâlci, niște românași de ai noștri. Nu am intrat cu ei în vorbă. Copiii aruncau cu mingii din cârpe să dărâme niște cutii de conservă din tablă, așezate una peste alta în piramidă. Fleacurile noastre românești. Lipseau totuși cei care să joace alba - neagra cu norvegienii. Câștigul celor îndemânatici erau niște cravate mari și late, în culori stridente, pe
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
cred, m-a învățat toate rugăciunile și datele sărbătorilor creștine, numele îngerilor și de ce și de unde vine bunătatea la oameni, sau că lenea e perina diavolului. Tot călugărița i-a dat numele de Cecilia, nume de sfântă, păpușii mele din cârpe, ba i-a și cusut cu mâinile ei palide ochi și gură cu ibrișin vopsit în coji de ceapă uscată. Avea nu știu ce mătușa asta, care atrăgea toți copiii la ea în ogradă, tot țânci unu și unu pe care sigur
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
ele, pur și simplu, le vizualizezi. La tot pasul răzbat adevărate învățăminte despre calea pe care, noi, muritorii, trebuie să o urmăm în viață spre a ne găsi liniștea și a ne păstra sufletele curate:” Desfundă-ți urechile, i-ați cârpa de pe ochi, eliberează-ți sufletul și inima de povară și lasă-ți cugetul liber. Abia atunci te vei contopi cu Forța Divină și nimic în lume nu va mai fi un mister pentru tine.” Ar fii firesc ca legenda să
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
hrăpăreți și lacomi! Le voi oferi celor ce-și doresc bogăție și pentru care nu mai contează nici frate sau soră, mamă sau tată. În schimbul aurului le voi lua sănătatea și sufletul. În final vor muri pe avere ca niște cârpe neputincioase.” căci” Dracul nu face milostenie! Ăștia sunt destinați deopotrivă și săracilor și bogaților cărora le putem cumpăra sufletele.” Ion Nălbitoru este însă un optimist și își încheie cea de-a doua parte a cărții în același ton de mândrie
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
ele, pur și simplu, le vizualizezi. La tot pasul răzbat adevărate învățăminte despre calea pe care, noi, muritorii, trebuie să o urmăm în viață spre a ne găsi liniștea și a ne păstra sufletele curate:” Desfundă-ți urechile, i-ați cârpa de pe ochi, eliberează-ți sufletul și inima de povară și lasă-ți cugetul liber. Abia atunci te vei contopi cu Forța Divină și nimic în lume nu va mai fi un mister pentru tine.” Ar fii firesc ca legenda să
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
hrăpăreți și lacomi! Le voi oferi celor ce-și doresc bogăție și pentru care nu mai contează nici frate sau soră, mamă sau tată. În schimbul aurului le voi lua sănătatea și sufletul. În final vor muri pe avere ca niște cârpe neputincioase.” căci” Dracul nu face milostenie! Ăștia sunt destinați deopotrivă și săracilor și bogaților cărora le putem cumpăra sufletele.” Ion Nălbitoru este însă un optimist și își încheie cea de-a doua parte a cărții în același ton de mândrie
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
familie Cataroiu zis și Fleașcă, un om cu nebănuite resurse de psiholog, nu se lăsă intimidat de strigătul de luptă al profesorului, mai ales că acesta, trecea cu destulă indulgență, de cinci zeci de kilograme. Își suflă liniștit mucii în cârpa cu care ștergea paharele, se uită destul de critic la sacoșa de plastic din mâna solicitantului și, aparent lămurit, turnă, într-un pahar incasabil din cauza jegului de pe el, o sută de lichid tulbure. Luă la schimb punga și își ascunse din
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
vineții, turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
țară avea să vină cincizeci de ani de comunism. Pe mine nu mă interesa, eu deși nu aveam nici ce mânca, eram tare fericită. Număram furnicile, culegeam flori, jucam pietricele, îmi făceam păpuși din coceni de porumb cu rochițe din cârpe rămase de la mama de la războiul de țesut, priveam stelele, prindeam peștișori din râul Beica, culegeam ciuperci. Nu aveam timp să mă plictisesc. Viața mi se părea minunată. Mă încântau stelele și Luna. De unde veneau ele? totul în jurul meu era plin
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
să ai zile și să nu cadă altă bombă prin preajmă, găsindu-te tot acolo, plângând fără să pot să-și domolesc prea curând lacrimile. Plânsesei cam de multișor, iar cei care mai trecuseră pe lângă boțul de carne înfășutat în cârpe, îmi spuneau dup-aia că se uitau speriați, în zăpăceala aia și tare îngroziți de bombardamente nici nu știau că trec pe lângă o vietate de om, darămite să mai să se și mai oprească să te ia. Doar câteva femei
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
Sfântă Scriptură. S-au învățat texte pe de rost”. În continuare Părintele Constantin Voicescu mărtusisește că în clădirea veche a închisorii a fost o capelă, iar cei care îi păzeau le-au dat veșminte preoțești, pentru a le folosi drept cârpe de șters pe jos. "Doamne, când ne-am dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crăpăturile zidurilor, prin hainele noastre. Eu am pus mâna pe un patrafir și l-am cusut în căptușeala paltonului. La Târgu Ocna
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
dormit.“ „Când ne dădea câte o ciorbă și găseam câte un os, îl sugeam de câteva ori eu, pe urmă îi dădeam și celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, și adunam fărâmițele alea și toți făceau același lucru și-i dădeau celui care era prăpădit“. Ca mucenic al suferinței, părintele ne dezvăluie sensul acesteia și lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism și
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
VIEȚII..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013. "Prin rețină vieții, văd umbrele morții, Irisul albastru se transforma-n lut, Se răresc fotonii din lumina sorții, Nașteri relative mor în absolut. Prin plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
își mărește undă, Vreau că odinioară doar un anotimp" A.S ... Citește mai mult "Prin rețină vieții, văd umbrele morții,Irisul albastru se transforma-n lut,Se răresc fotonii din lumina sorții,Nașteri relative mor în absolut.Prin plămâni de cârpa aerul se stinge,Legile de astăzi mâine se-nvechesc,Clipă funerară încă nu m-atinge,Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc.Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă,Fug printre procese, judecat de timp,Negrul ruginit își mărește
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
m-am arătat eu plin de curtoazie profesională. —Domn’e șef, a început Ilie al lu Cloță, uite, noi am găsit, fiecare la poarta lui, câte un blidon (?!) din plastic, plin cu motorină, cu dopul înșurubat și cu câte o cârpă arsă legată în jurul gâtului... Și ne-am gândit să venim la matale că poate afli ceva. Azi noapte, pe la orele douăsprezece, am auzit eu niște hărmălaie pe drum și s-au dat câinii ca la om dar n-am ieșit
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
niște motorină, că, a zis el că, și aia arde. Și așa am făcut. Ne-am urcat noi pe zdrâng-cicletă, l-am legat pe Mehmet de ea ca să ne tragă, am luat blidoanele umplute cu motorină, am pus noi niște cârpe la gâtul lor, le-am dat foc, am aruncat, din mers, blidoanele la porțile martorilor și am plecat acasă să ne culcăm. Noi ne așteptam să vedem când explodează sticlele dar n-au făcut nici fâs. — Nici n-aveau cum
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
tot drumul, orice ne aduceam aminte. Voiam să învăț înjurături. Am înjurat pentru prima dată când pedagoga Bălășoiu mi-a ordonat să dau cu motorină o dungă de pe hol. Prima dată am frecat cu periuța de dinți apoi cu o cârpă am dat dunga cu motorină. După o vreme am început să înjur din cauza mirosului puternic. M-am gândit la înjurăturile lui Gabi. Spuneam încet, apoi tare. Gabi a auzit din cameră, a venit pe hol lângă mine și a început
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
văd asta. Eu plec din piață. Gemenele deja se apucaseră de furat. Gabi avea o pungă în care băga rapid câte o mână de cireșe. La fel făcea și Mihaela. Am început să tremur de frică, îmi simțeam picioarele de cârpă așa că am ieșit repede din piață și le-am așteptat la ieșire. Proastă ești fată. Ia uite ce de cireșe am ... și fără bani. Eu am mai multe, spune Mihaela. Hai să le mâncăm până la cămin. Na, Elena, bagă mare
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
cu irealul. Eroii basmului sunt mânați de dorințe, pentru a căror îndeplinire întreprind acțiuni. Între ei se stabilesc relații de opoziție: - Ia taci, mă tontule și flecarule, ce tot stai tu de vorbești; mare lichea ai mai fost, gură de cârpă ce ești!(17) sau compensație: - Bine ați venit sănătoși; dar ce îmbli, împărate, să afli? Dorința ce ai o să-ți aducă întristare.(18) Eroul se destăinuie unor anumite ființe, alese după trebuință, care îi devin confidente: - Stăpâne, strânge chinga cât
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
hi, hi. Lasă că mâna o rezolvăm noi într-un fel. Chiar, ia să vedem, ce ai aici? Doctorul Istrate uită pe moment de discuția cu întârzierea lui și trecu la probleme mai serioase, cu oblojirea mâinii lui Miron. Desfăcu cârpele legate de scândurica, pusă pe post de atelă, să nu i se miște mâna și începu să-i examineze starea. Se văita Miron de durere când apăsa pe mână, dar nu avea cine să-l audă în vârf de munte
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
considerată „imposibilă” din cauza curenților golfului. După ce le-a atras prin diferite tertipuri atenția gardienilor, au confecționat sfori din păr împletit cu migală(!) - adus de la frizeria închisorii - cu corcoațe și șuvițe sau fire de ață de cânepă desprinse din preșuri sau cârpe care erau găsite pe jos pe oriunde, au săpat timp de aproape doi ani o galerie de serviciu pentru a ajunge trei etaje mai sus până pe acoperiș și aici au reușit prin rotație, unul stând de „șase” și ceilalți doi
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
sper că ne vom descurca împreună. - Dumnezeule Doamne, cum ai avut Tu grijă de mine și mi-ai trimis omul potrivit să mă scape de la moarte ca și pe pruncul meu încă nenăscut. - Am nevoie de niște prosoape, de niște cârpe curate și de apă caldă. - Omule bun, deschide și matale dulapul de alături și ia-ți ce-ți trebuie, numai scapă-mă. Au, iar au început durerile. Simt că mi s-a apropiat sfârșitul. Doamne cu ce ți-am greșit
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]