600 matches
-
odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a treia și ultima schimbare de locuință din localitatea Gelu. Ciocălăii... Nu era nimic spectaculos în viața noastră. Tata muncea cu ziua acolo unde era solicitat, mama se ocupa de cei cinci copii: ne făcea de mâncare, ne spăla, ne cârpea hainele, avea grijă de noi. Venise toamna și începuse culesul porumbului. Pe atunci tractoarele erau foarte rare; în sat n-am văzut decât un tractor cu pinteni, un "Lantz Buldog". Majoritatea muncilor agricole se făcea cu caii. Inclusiv arătura. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt soluția. Doar babele și moșii fac asta. Chiar dacă îmi cârpesc lenjeria și ciorapii (nu-i pot înlocui fiindcă nu se găsesc), la suprafață tot îmi pasă cum arăt. Uneori, îmi pun și mărgele. 5 decembrie Și iluminatul public s-a înjumătățit. Când vin noaptea, în miercurile de serviciu la rotativă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe tipa mea n-o chema Clementina, ci Carmen (dar tot cu „C“ începea !). Afară era încă noapte și, ajuns la căsuța unde stătea fata, am insistat mult bătînd în geam. Într-un tîrziu a apărut și Carmen, cu ochii cîrpiți de somn. Parcă nu mai era așa de mișto, dar ce conta ? - ziua arăta bine. și mai era puțin pînă să răsară soarele... Am început să mergem agale pe țărm, înspre epavă. Nu ne spuneam mare lucru. Cum eu țineam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de zgârieturi, purtând în spate o tășcuță de la frații mai mari, împreună cu copiii din vecini, Dumitru Dascălu și-a început activitatea de școlar. Sala de clasă mare și înaltă, cu pereții prăfuiți și scorojiți, cu o sobă lungă și înaltă, cârpită prin unele locuri, cu bănci vechi scrijelite, dezbinate din încheieturi și scârțâind la cea mai mică mișcare, nu reprezenta o atracție și o ambianță îmbietoare pentru novicii învățăcei. Singurul avantaj pe care îl oferea încăperea largă și lungă, mult prea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fiindcă la ora 9 aveam lecțiile particulare. Nu era nici una din ele ca să mă trezească. Ce mai, am fost furioasă toată dimineața. Dacă lucrurile merg tot așa, are să mă îmbolnăvească, are să mă îmbolnăvească de-a binelea. La prânz, după ce am cârpit centura de cauciuc a lui Ly, care doar printr-o minune mai rezistă, m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda), vizavi de ruinele T[eatrului] N[ațional]; într-o oră și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aseamănă cu versurile unei poezii pe care am găsit-o în revista ,,Solia Adevărului Prezent” intitulată: ,,VOCEA contra PROFEȚIEI” Amos, nu vezi că ești pe dos? Needucatule, încăpățânatule, neînduplecatule, În loc să te ocupi de strugurii teascului strigi ,,Împotriva Damascului”. În loc să-ți cârpești găurile coviltirului, Strigi “împotriva Gazei, a Moabului, a Tirului Împotriva lui Iuda si Israel”! Cine te crezi? Pe tine nu te vezi?... Du-te înapoi în vale la oile tale! Strânge acolo în coșul tău smochine și nu mai filozofa
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bună voie și nesilit de nimeni"... Din prisosul nostru că suntem îndeajuns de pricopsiți să facem parte și celor vrednici și celor oropsiți... Și... și negustorimea să dea! Și breslele, că, har Domnului, au de unde. Mai oblojim și noi rănile, cârpim țara stricată... Ce ziceți? Dăm?! Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă... Ștefan, cu elan, filozofând: De te gândești bine, cine suntem? Vremelnici pribegi pe ăst pământ... Și câtă osârdie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai pe Suzănica și pe Liviuțu”. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor în cele mai încâlcite probleme ale vieții. Știa să trateze amănuntele ca amănunte și problemele mari ca atare. Făcea filozofia veții cârpind cămășile rupte ale copiilor și ale nepoților ei. Prețuia frumosul, înseta după adevăr. Nu-și făcea speranțe naive, utopice. Căuta și găsea o folosire practică și a suferințelor care circulau și dominau mediul ei de viață. Când nepoții ei Petrișor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se pare că ar trebui să facă, pentru că-i protpop. Am cumpărat săpun de rufe, ață albă și neagră și ace de cusut. Trebuie să-mi cârpesc hainele, să-mi spăl rufele. Luni 31 VII. De la ora 7 până la 12 am citit, în biserică „Psaltirea” cu rugăciunile ei. E timpul să nu mă istovesc zadarnic. Dacă viața mea conjugală nu-i pe placul lui Dumnezeu? Dacă mulțimea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ieșean care veniseră cu același spectacol în turneu la Fălticeni. Comparația a fost net în favoarea amatorilor. Nu numai înclinații artistice dovedeau școlarii de aici. Găzduit în incinta liceului cu nevasta și copilul în scutece, un laborant pe nume Gheorghiu își cârpea nevoile familiei furând sticlăria din laboratoarele lui Bogdăneț și vânzând-o pe bani peșin elevilor amatori. Găinăriile lui au determinat o mișcare, s-ar zice pseudoștiințifică, în rândul celor care, pe măsura curiozității lor și a posibilităților pecuniare, își procurau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
învățământ, peste puțin avea să fie rebotezată strada Culturii. După revoluție reveni la vechea identitate. Lângă locuința noastră se afla calcanul altei case în care erau repartizate două familii, un inginer de la CFR și un profesor universitar. Nefiind proprietari, aceștia cârpeau doar din când în când acoperișul prin care țârâiau ploile. Cu timpul, din zidirea lor rămase doar un spate orb de cărămidă, cu tencuiala căzută. O casă urâtă, cu coasta către stradă și care, după sistematizare, rămase cu peretele pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Giovanni ca pe un fiu de-al ei natural. Spunea în afecțiunea ei: «Giovannino al meu!». Și îl iubea și îl alinta cu ochii și cu inima. Buna și simpla bătrânică încerca să se facă utilă în casă, cosând ciorapii, cârpind pantalonii, spălând farfuriile și înlocuind-o pe doamna Angela atunci când era plecată timp de câteva ore pentru a munci în altă parte. Se ruga, se ruga, se ruga. Avea bătături la degete de la făcutul rozariilor», spunea don Calabria. În noiembrie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai avea puterea să se îngrijească de ei, iar Masina își pierdea răbdarea adesea. Dar, mai apoi, un pic bombănind și un pic suspinând, cele două femei căutau să hrănească acele guri niciodată sătule, să le spele și să le cârpească hainele lor sărăcăcioase. Și alte persoane generoase s-au oferit să găzduiască temporar vreun copil; dintre aceștia amintim: surorile Trevisan și un tâmplar, domnul Trivellin, care a devenit mai târziu primul profesor de artă în Casa San Zeno in Monte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ai pe Suzănica și pe Liviuțu. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor în cele mai încâlcite probleme ale vieții. Știa să trateze amănuntele ca amănunte și problemele mari ca atare. Făcea filozofia veții cârpind cămășile rupte ale copiilor și ale nepoților ei. Prețuia frumosul, înseta după adevăr. Nu-și făcea speranțe naive, utopice. Căuta și găsea o folosire practică și a suferinț elor care circulau și dominau mediul ei de viață. Când nepoții ei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se pare că ar trebui să facă, pentru că-i protpop. Am cumpărat săpun de rufe, ață albă și neagră și ace de cusut. Trebuie să-mi cârpesc hainele, să mi spăl rufele. Dacă viața mea conjugală nu-i pe placul lui Dumnezeu? Dacă mulțimea păcatelor mele a stârnit pedeapsa lui Dumnezeu asupra mea ? Decât să plâng după o femeie de piatră care nu simte nici frică de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
, Vasile (5.II.1908, Cârpești, j. Cahul - 16.V.2002, București), gazetar, memorialist și istoric literar. Este fiul Anastasiei (n. Partenie) și al lui Ion-Iani Țepordei, descendent din răzeși dăruiți de Ștefan cel Mare, după bătălia de la Lipnic, cu o moșie în ținutul Soroca, de la
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
acasă, ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumerație mică, după buget. Tipătescu: (zâmbind) Nu-i vorbă, după buget e mică, așa e... decât tu nu ești băiat prost; o mai cârpești, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... Las' că știm noi! Pristanda: Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! Tocma' dumneavoastră să nu știți... Tipătescu: Și nu-mi pare rău, dacă știi să faci lucrurile cuminte: mie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
le-ați primit? A doua a fost pentru un ac, că n-aveam voie să ținem la noi ac de cusut. Ne dădeau ele peste zi ace, numărate, și trebuia să le dăm afară tot așa, numărate. Ne coseam, ne cârpeam, că dacă n-am mai primit pachete cu Îmbrăcăminte, ni se rupea lenjeria și astea și trebuia să le coasem. No, asta era și o ocupație, ne coseam hainele. Și nu știu cum Își făceau fetele rost de ace... Aia care dormea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de durere și se plimba prin cameră și, cum se plimba așa, mă uit la fundul lui și Îi văd pantalonii În fund zdrele făcuți. Plus zeghea aici, cât o ajuns, spre fund... „Tulai, măi Vasile, tu ieri ți-ai cârpit pantalonii, mă!” „Da.” „Dă-ți pantalonii jos și te uită la ei cum Îs.” „Da’ cum Îs, mă?” „Toți Îs ferfeniță, măi. Mă, și tu zici că nu te-o bătut!” Și zice: „Măi, așa m-o bătut ca pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
S-aibă ce să povestească Și el l-alți mai nătărăi. Să nu mai poată zapciul A-l tracta de bădăran, Nici Kir Trandafir hangiul A nu-i da ndator la han. Aci, dară, cum sosiră Îmbucând câte cevaș, Se cârpiră, se-nțoliră Și porniră prin oraș. Ascultă-mă, Ioniță, (Zicea bătrânul mereu) Ce căști gura pe uliță? Bagă seama, fătul meu! C-o să vezi lucruri ciudate, Clădiri frumoase și mari, Niște-ntocmiri minunate, Oameni străluciți și tari. Nu te speria deodată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Eco, am rămas mut. Sp. s-a prefăcut că se concentrează asupra altui articol din ziar. A urmat o tăcere stupidă, îndeajuns de jenantă. Din nou în vervă, marți a dat drumul la următoarea cogitație pe tema cuplului: „Eu nu cîrpesc niciodată - nici ciorapi, nici sentimente”. Miercuri, nesuportînd laudele pe care Sp. i le aducea actriței F.V. pentru felul în care joacă în piesa lui Arbuzov, a desființat-o, sec, cu o singură frază. „Are fața urîtă și sînii ca niște
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ Îți susură lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acuzatul nu este altul decât M. Sturdza, domnul stăpânitor al Țării Moldovei: „Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pândește avarul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimei de veacuri moștenită; Dar nu vrea răzășimea să-i vândă - al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor". Romanul „Ciocoii vechi și noi" de N. Filimon în care gloatele țărănești fac demonstrație
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]