2,091 matches
-
de viață. Ei au adunat frunze de toamnă, multe în sertare arănjate, prin care dirijează foame. Au scos tăria pământului și înegresc prin guri, cu focul fumului, aerul din ei, sădind în sângele trupului rana durerii. Unii dintre ei se cațără pe lumi care nu există și iau deșetăciunea drept cărare de viață, uitând că nimic nu-i veșnic. Și-au pus chipuri în lăcașuri de rugăciune, înlocuind stejarii neamului, rușine. Umblă pe trotuare cu fiare ucigașe, stingănd vlăstari de viață
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
în băutură, Multi motani îl băteau acum pe bătătura, Nu mai speră, mândrie nu mai avea deloc, Si devie așa atlet și cam pe la mijloc.. Credea profund că norocul îi scapără, Râul ce-i venea și potopul ce i se cațără Pe el, dar iată că ea Unică l-a remarcat, Vedea că-i Motanică bun, el s-a deblocat, Pe loc a trecut la ațâțat.. Referință Bibliografica: Motanul încălțat.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1221, Anul IV
MOTANUL ÎNCĂLŢAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365940_a_367269]
-
nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului -Să nu te resemnezi niciodată în fața ta, Femeie, Acesta ar fi și îndemnul, Ție, adus de Dumnezeu, Să fii gust de izvor și mir, neatins de scânteie, Când fiii tăi se cațără-n Cer, primește-i în sufletul tău. Fă din acest suflet o oază pentru copii, dintr-un crez, Prinde-o de ultimă filă din carte, țintindu-te tu cea dintâi, Mergi tupilată printre dureri și ele te vor ierta, când
URMA DE FEMEIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366036_a_367365]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Ganduri > GEORGE PETROVAI - NERUȘINAREA CA MOD DE EXISTENȚĂ ȘI AFIRMARE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Toate sunt date peste cap, căci cu cât omul s-a cățărat mai sus pe scara istoriei, cu atât i s-a părut că-i mai civilizat, altfel spus că-i făuritorul unor tot mai rafinate plăceri și a unei tot mai distinse plictiseli. Cu mii de ani în urmă, Eclesiastul (îmbătrânit
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
pornirile sălbăticitului. Rămas singur în magazie Bert a căutat cu febrilitate soluția rezolvării problemei. Câteva din ochiurile de geam sparte, aflându-se la înălțime și în partea din spate a magaziei nu fuseseră înlocuite. Nu îi este greu să se cațere pe grinzile metalice până la unul dintre ele și să elibereze din captivitate una dintre uniformele de soldat. Boscheții dintre magazie și gard camuflează uniforma până la venirea serii. Nu-i mai rămâne decât să acopere lipsa. Dintre uniformele sortate pentru casare
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
feciorelnică... Tu nu ai nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî către mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund decât tine și nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte ce dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
jos. Cei de acolo se tot străduiesc să-i atragă atenția. Le face semn că le-a înțeles agitația și vociferările. - Ce vezi acolo ?!... Le-ar spune că s-au scrântit la cap, că doar nu pentru asta s-a cățărat el acolo dar se rezumă la a-i ignora, încercând să găsească o cale spre a coborâ dincolo. Nu-i trece prin minte că este luat drept prăduitor. O femeie din grup insistă până la paradox strigănd : - Este apartamentul meu ! Acolo
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
din piept de fiecare dată când te apropii chiar și cu un gând de sufletul orelor! Se afundă miezul vremii în aroma așteptării. Și uite cum mă despic între zi și noapte cu amânarea, încercând să aflu cum să mă cațăr mai bine pe alegeri înspre cer! Și fac ce fac și cad din nou în mirajul ochilor îndrăgostiți de viață. Și fac ce fac și cad din nou pradă naturii umane, tânjind după lumina soarelui din adâncuri. Zâmbești auriu? Zâmbesc
SOARELE DIN ADÂNCURI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365426_a_366755]
-
Dragoste > REVENIRE Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Revenire Va reveni toamnă, revenind în visul meu. Îmi vei spune:te iubesc! Noi doi,doar noi doi,vom pleca, ne vom cațără pe Muntele Sfânt, unde vom învăța împreună urcușul și coborâșul. Ne va fi plăcut, ne vom iubi în strâmtoarea Magelan, undel clopotele nu vor bate, decat inimile noastre,simultan. Lângă stâncă albă,apa clară, ne vom iubi,îți voi dărui
REVENIRE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365501_a_366830]
-
feciorelnică... Tu nu ai nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî către mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund decât tine și nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte ce dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
mult? - Iuria, bineînțeles! - Mie, Elena; nu crezi că este mult mai frumoasă? - Nici pe departe! - Elena are tenul mai frumos, mai alb ... - Ca brânza! S-au despărțit supărați că nu iubesc aceeași fată. Ajuns la marginea pădurii, Albert s-a cățărat în copacul din care se vedea casa Iuriei. A coborât , afundându-se apoi în pădure, înaintând cu grijă pentru a nu călca vreun șarpe încolăcit, nemișcat, încălzindu-se la soare. Desișul pădurii se termina la marginea unui amfiteatru natural. Totul
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
uitare se apropie de cer, ființa devine cutezătoare. Albert se agață de rădăcinile spălate de apă, ce-l ademenesc într-o nouă lume tainică, se saltă, nu înainte de a-și lua bocceluța, lasă pluta în voia apei după care se cațără pe malul încă abrupt. La doi, trei metri de mal se înalță un arțar, cel mai înalt copac cunoscut de el. Se apropie de trunchiul pe care nicicum nu îl poate cuprinde, îl mângâie și privește în sus, spre tulpina
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
și au crescut la șes, acolo unde chemarea depărtărilor este irezistibilă. * Predeterminase locul în care va ajunge, astfel încât apropierea să nu-i fie observată de la postul de pază și supraveghere. Odată ajuns, s-a năpustit asupra gardului de plasă împletită cățărându-se cu repeziciune. I-a fost ușor apoi să-și aplece trupul de cealaltă parte, să pivoteze și să aterizeze dincolo de gard în iarba deasă și moale. Ciudat; faptul că se afla într-o zonă interzisă îl mulțumea, creindu-i o
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
veninul ideii că banul poate cumpăra orice: studii (fără studiu), ... XXIV. ALEGEREA ÎMI APARȚINE, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 808 din 18 martie 2013. răsărită dintr-o fâșie de stea ca un nemuritor pe jumătate orb mă cațăr pe munții născuți în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ascund lacrima în palmele învinețite adăp în zori o viorea adormită de soare timpul împletit în șapte mă transformă în pinguin învăț mersul cu pași mici ... Citește mai mult răsărită dintr-o fâșie de steaca un nemuritor pe jumătate orbmă cațăr pe munțiinăscuți în ficatul lui Prometeucu durerea lumiiam inima pe care s-o împartcu un singur om de tinicheachiar dacă trebuie să alegîntre a rugini de fericireși a străluci de durereîmi ascund lacrimaîn palmele învinețiteadăp în zori o vioreaadormită de
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
o ceremonie ce presupune : muza, somnul mistic, moartea simbolică, catharsică, stropitul cu apă sau cufundarea pâna la gât în apă, în borboros -mlaștina ce desemnează starea majorității oamenilor din care inițiatul se desprinde, iese purificat, schimbat ,adică „înainte de a se cățăra de stele, (sallire alle stelle) oamenii trebuie să elimine posibilitățile lor infernale”. Scrierile hermeneutice și filozofice începand cu cele ale lui Hermes Trismegistul, Pythagora (Imnele sacre, Numerologia, ș.a), Platon, Confucius, Biblia, Yi King, unele dintre Scrierile Sfinților trimit la
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
-i zădărnicim planul!” - chicotește mefistofelic retina. Ei...și dac-am putea faustian sa-i poruncim clipei Să stea în loc, oare ce-am schimba? Cum poți opri moartea când te-ai născut cu ea? În asemenea zile Grele mirosuri pestilențiale se cațără afară din crășma mlăștinoasă. În asemenea zile seci, de metal, neînduplecate, Timpul încleștează clipa, o polizează.. Explozia inimii sparge trupul ce tresaltă spasmodic, Iar imaginea oaselor calcinate pictată pe retină Te face să te zvărcolești în somn. Fumul se înalță
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
DE SILVIA KAȚZ Femeia a început să alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
CA UN ZIDDESILVIA KAȚZFemeia a început să alerge înebunită și privea din când în când înapoi. Știa că o urmeau gândurile ei nefirești care o duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
mai spune cartea sfântă”. „ ...Și unde nu vor încerca să înfigă toiagul de aur, (n.n: având drept simbol această Troiță-RSB) ! Pământul nu-i va primi, iar Ei vor căuta mai departe în lumea nouă, spune cartea sfântă...!” „...Se vor cățăra prin sate îndepărtate și prin țancuri (n.n: țancuri=zgomote ascuțite și asurzitoare, cu rezonanță metalică), vor traversa podișuri și munți și vor trece prin ape vijelioase și tulburi. Și tot ce vor atinge cu picioarele lor marea Familie Regală
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
trecut cu Sebastian și de ce nu voiau să-l mai țină la ei... Nu era un copil rău, nu plângea din orice și nu strica lucrurile de prin casă sau curte. În Moldova însă, având libertate deplină, învățase să se cațere prin pomi după fructe. Socrii lui aveau o mulțime de cireși, vișini, caiși, meri și peri, iar de pe la doi ani, Sebastian începuse să dădea iama prin ei. Ai lui nu aveau decât pruni și nuci, și aceia - prin diferite locuri
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
ștrengarul nu-și rupsese ceva, cercetându-l pe toate părțile. Mulțumiți că nu pățise nimic, nu l-au mai bătut, dar de certat, l-au certat și i-au spus că de acum încolo nu mai avea voie să se cațere prin copaci. Spre surprinderea lor, prichindelul a încercat să se opună acestei interdicții, zicându-i bunică-si, care se speriase cel mai tare: - Da’ mamaii di la Rădieni nu-mi zâșia nieca dacî mă suiem în copași, matali di și
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
colții, oricât de calm ar fi fost. Pe Sebastian însă îl privea cu blândețe înțelegătoare, spunându-și parcă în sinea lui: ,, De, ce să-i fac, e copil și el, se joacă...”. Sebastian era tare neastâmpărat când era mic, se cățăra peste tot, prin copaci mai ales, dar și prin poduri, pe acoperișuri de grajduri chiar. Odată, în Treboilea, s-a suit într-un nuc din afara grădinii în care trebăluiau ai mei. La un moment dat, s-a auzit o bufnitură
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
și tu un braț de frunze ce visul nopții l-a udat? sub pleoapa ochilor, zbătândă, ai legănat bastarzii prunci? spune-mi, femeie, când ai dansat pe gânduri, au mai fost nebuni ca mine să-ngenuncheze în păcat? m-am cățărat vârtos pe munte lăsând în spate toate cele; cu spini în talpă tot suiam spre un deșert fără speranță; voiam din cântul tău să smulg măcar o pană, doar o pană! și când în vârf am zis că sunt, de
SPUNE-MI, FEMEIE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365567_a_366896]
-
Rădulescu a finisat construcția cu bani de la oamenii din comună - la care și familia mea a contribuit. Acolo ne jucam ” De-a Războiul” : ne împărțeam în două armate inamice și ne ascundeam prin bălăriile din afara sau dinăuntrul bisericii, ori ne cățăram pe ziduri, ne piteam prin unghere... Și care vedea primul un inamic trebuia repede să strige, de exemplu „Pac, Pondoc!” (adică te-am ochit, Pondoc - Pondoc fiind numele unuia dintre inamici -, ești mort, ieși din joc). Aveam toți porecle; erau
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]