743 matches
-
am exclamat. —Eu nu fac decât să-ți arăt că, la nivelul subconștientului, ție și surorilor tale vi s-au desemnat anumite roluri. E un lucru care se întâmplă în toate familiile. Ție nu-ți place rolul tău - acela de cățeluș care n-are dreptul să spere la nimic - însă, s-ar putea ca surorile tale să aibă aceeași părere despre rolurile lor, să le găsească la fel de încorsetante. Ceea ce vreau să spun este că trebuie să încetezi să-ți mai plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fără zgomot, fără glas. Nu latră. Pândește. Atacă. Ucide fără zgomot. Suferă în tăcere și moare în tăcere. Cazuri de muțenie, la câini, așa, printr-o împrejurare specială, ostilă? Prietenul omului ar putea, cândva, cumva, să pățească ceea ce... ar putea cățelușul prietenei să poarte o boală care să... dar Irina nu mai vru să înmulțească trucurile, mai ales că Veta își continua, calmă, prelegerea. — Asupra câinelui Dingo se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar avea bunul-simț să pară foarte jenați și să-și ocupe locurile cât se poate de repede. Nu și ăștia doi. —Scuză-mă. Femeia îmi face semn, folosind un ton condescenent și copleșitor. Respir adânc. Da. Bine. Nu sunt un cățeluș la dispoziția oricui și o să le spun pasagerilor ăstora să se așeze imediat și să își pună centurile de siguranță. Când mă apropii, are loc recunoașterea reciprocă. Doamne. Mi se usucă deodată gura. Credeam că am o zi proastă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ei, se strecură printre caftanele lungi și imineii vizitatorilor, continuând să latre cu cea mai mare vehemență. Acesta a fost momentul fericit în care presiunea cedă brusc și toți cei de față începură să alerge după Maltez prin tot salonul. Cățelușul sărea, se rostogolea, se avânta într-un sens, apoi într-altul, în timp ce părul lung vălurea în jurul lui ca o mantie din franjuri de mătase. Cei mai tineri dintre bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aș fi renunțat să mai pomenesc ceva despre asta și aș fi semnat cât mai repede nenorocitul ăla de raport. Dar stăpânul meu face parte din categoria aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uitat. Degetele lui atinseră hârtia. Risipea o undă parfumată. Parfumul Marioritzei. Dincolo de toate îndoielile lui, undeva, pe dinăuntru, îl încălzea speranța, chiar bucuria de a avea un aliat. Și ce cap limpede purta acest nesperat aliat! Intermezzo informativ: Câte ceva despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la cataramă; Șobolanul un tip realmente periculos; Doctorul Zmeu un sceptic. Șeful Secției de psihiatrie a Spitalului Municipal. Lucică un decedat tomnatic; O babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă niște motani ranchiunoși; Pizdeluș un cățeluș grozav; Sephiroții malefici Nahema, Lilith, Adramalech, Baal, Belphegor, Asmodeus, Astaroth, Sathariel, Beelzebub, Thamiel; Antichristul, Moartea, îngeri și demoni, spirite, morți și vii. PROLOG Îți spun, pentru ultima oară, cu mâna pe suflet, ești cel mai mare dobitoc posibil! Cel mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zigzagat, în tumbe și năvălește ca un glonț, direct în pieptul lui Dănuț. De unde se azvârle iarăși la pământ, chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu zvâcnituri frenetice, dintr-un mertic de coadă! Cățelușul mic, mic, mic, ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
adus pe Zet cu el? întrebă Alex. Adam și Zet o porniseră direct în grădină, fără să mai intre în casă. — Da. Sper că n-o să mai strice nimic, ca atunci când... — M-am mirat întotdeauna de ce a preferat Adam un cățeluș ca ăsta, drăgălaș, de răsfăț, comentă Alex. Băieților le plac câinii mari. Și noi ne mirăm, răspunse Brian, conștient că Gabriel se simțea jignită și refuza, deliberat, să răspundă. Gabriel știa că Brian știe că e jignită, și se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care Alex nu voia să știe nimic. Își coborî privirile. Ceva mic, alb și negru, alerga pe pajiște, iute ca o bilă de popice, și în urmă-i venea un băiețel. Amândoi dispărură pe după copacii negri. Cât de fragil era cățelușul, ca însăși imaginea vulnerabilului ei fiu. Adam nu creștea, era neobișnuit de mic pentru vârsta lui. Gabriel consultase medicii, care-i spuseseră că nu există pricini de îngrijorare. Adam ajunsese în grădina Belmont și se dusese de-a dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inițiată în Ennistone și difuzată azi și prin alte părți, și-a făcut drum luptându-se cu prejudecăți și înțelegeri greșite. Adam jinduia să-l facă și pe Zet să înoate aici și s-ar fi bucurat să vadă un cățeluș care aleargă și se zbenguie pe pământ, devenind un cățel înotător. (Adam și Rufus se scăldaseră în Bazinul Pruncilor pe când erau aproape cât Zet.) Majoritatea proprietarilor de câini împărtășeau instinctiv aceeași dorință, care era discutată în articolul lui Sefton. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totuși ca o poreclă familiară. Stella stătea cu spatele proptit de perne și picioarele întinse, acoperite cu o pătură cadrilată, albastru cu alb. Adam tocmai îl așezase pe Zet pe pieptul ei, aranjându-i cu grijă poziția, chiar sub gâtul Stellei. Cățelușul își întinsese labele din față pe umerii ei, într-un gest protector, parcă. Îi simțea gheruțele tocite. Privea drept în ochii ei cu un amestec de curiozitate și afecțiune, care Stellei i se părea insuportabil de mișcător. Temându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui George, care curgea pe el și-l făcea să arate foarte comic. Trecu câtăva vreme până când bietul Zet își reveni și reîncepu să semene cu el însuși, iar Brian simți tăișul unei îngrijorări pe care nu o împărtăși celorlalți. Cățelușul, cu toate că dădea frenetic din coadă, continua să tremure din toate mădularele, deși Gabriel își descheiase bluza și-l lipise de sânii ei calzi. Numai când îl simți complet uscat, încălzit și iarăși vioi, îl depuse în brațele lui Adam. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plecat. Nu mai trebuie să mă ascund“. Dar și nevoia de a se ascunde devenise neinteligibilă și ținea de un trecut îndepărtat. Adam se strecură în cameră ținându-l în brațe pe Zet (avea dificultăți la urcatul scărilor). Lăsă jos cățelușul, care începu să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unul pentru toți “ Cum se apar bebelușii ? - Uite cum stau lucrurile. La început, când tu erai mică, înainte să te naști, erai sus în Ceruri și așezată pe un norișor, te uitai spre Pământ. Îți plăcea ce vedeai: iarba, florile, cățelușii, fluturii... Toate îți făceau cu ochiul și ai fi vrut să le vezi mai deaproape. Ei bine, într-o zi când priveai în jos, ai văzut pe mama și pe tata... - Pe mama și pe tata? Se miră Ingriduța. - Da
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Și nu mai vrea Să plece acas’ la ea. Uite - iarna a sosit. Eu mă duc, eu nu mai stau. Și mă duc, mă duc la deal, Să mă dau cu sania. Altam Bianca Clasa a IX-a NECUVÂNTĂTOARE... Un cățeluș orfan... Mergea încet și trist pe stradă Un cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era maro cu alb, frumos, Dar foarte slab, piele și
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Uite - iarna a sosit. Eu mă duc, eu nu mai stau. Și mă duc, mă duc la deal, Să mă dau cu sania. Altam Bianca Clasa a IX-a NECUVÂNTĂTOARE... Un cățeluș orfan... Mergea încet și trist pe stradă Un cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era maro cu alb, frumos, Dar foarte slab, piele și os. Cu nasul lui mic, de cățel, Zăpadă-adulmeca, nițel
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
i le spusese Juan Lucas și atunci Își băgă imediat nasul unde nu-i fierbea oala: ascuns după un copac, fără să-l vadă Cano. Uite-l că vine. Atinse glastra aflată la trei metri de bancă și-i spuse cățeluș; Își continua drumul spre copac, dar mai Înainte ajunse la conducta cu o țeava care ieșea din pămînt ca o plantă, tic, o atinse cu crenguța, Îi spuse pisică și se apropie și mai mult ajungînd În dreptul unei tufe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceste valori și nu îndrăznea niciodată să-l contrazică, pentru că de fiecare dată el aducea în discuție aceste cuvinte “magice”, comportându-se cu fiul exact ca și cu subalternii. Fără să-și dea seama, generalul făcuse din fiul său un cățeluș obedient, gata orișicând să-l servească. Mama, la rândul ei, o fire foarte drăgăstoasă, îi cultivase un anume sentimentalism, o generozitate rară și mai ales îi impusese o politețe delicată, crescându-l în spiritual tradiției ortodoxe foarte dragă familiei sale
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-mea, ce naiba. Se întoarse din nou spre Weber. Scuze. Pur și simplu e dureros pentru mine. Ea are ideile astea. E greu de explicat. Dar când Karin o luă de-a lungul coridorului, se duse țopăind după ea, ca un cățeluș în lesă. Camera era o versiune modestă a celei pe care o ocupa Weber la MotoRest, deși era cu mult mai scumpă. Pat, măsuță de toaletă, birou, televizor, măsuță de cafea, două scaune. Pe măsuța de toaletă stăteau două ilustrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune-ți zăbală și toarnă maică-ti-n oală! Thaw văzu roșu de furie și țipă: — Cretinilor! Mama voastră de cretini! Și o luă la fugă pe strada care se întuneca. Auzi țăcănitul pantofilor urmăritorilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
principală, iar întrebarea fusese pusă de Ruth. Doamna Thaw îl preferase întotdeauna pe el lui Ruth și transferase incidentul în mod inconștient. Puse scrisoarea la loc și închise sertarul. Durerea trăgea de un colț inconștient al minții sale ca un cățeluș care încearcă să atragă atenția stăpînului smucind de tivul hainei. CAPITOLUL 20. Angajatori Rezultatele examenului de bacalaureat nu erau încă afișate, dar aproape toți știau cît de bine sau de rău se descurcaseră, și în școală se discuta aprins despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Au tocmit un om, ș-au pus pe fată-n căruță ș-au zis s-o ducă-ntr-o pustietate, și să-i scoată ochii amândoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ținea ș-un cățeluș. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii cățelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea și-a făcut o gropiță și bea apă și se hrănea, furnici și gândaci mânca, așa să trăiesc eu! Așa au dat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]