825 matches
-
Și tu cum de poți să ieși din unitate? — SÎnt curier, am ordin, trebuie să ridic corespondența. — Corespondență? Întreb. Cristian rîde. — Îi fac niște comisioane comandantului. — Păi corespondență sau comisioane? Ce comisioane? Întreabă Moise. — Niște... zi-le chestii personale... ce căcat aveți, ce dracu’ v-au făcut ăștia În spital? E secret de stat, Încheie el rîzÎnd. PÎnă la urmă ne promite că trece să ne povestească ce se mai Întîmplă În unitate, dacă mai iese În zilele următoare. E Încrezător
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
va forma o conducere nouă țara se va schimba foarte mult, poate că o să putem să călătorim, să facem lucruri... Cum o fi să poți să te duci În vacanță În Franța? Sau În Egipt? Moise, tu mă urmărești? Ce căcat ai? Termină odată, zău! Știi că nu pot să-ți dau treningul. Adică ce treabă o fi asta să ți-l dau ție să te duci În București la rude de Revelion și eu să stau aici În pijamaua ta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta, se vede În viitor cleștele de pe culmea acestui munte numit Aventură? De fapt, nu. Nu se vede. Mă lași? De unde atîția clești de durere? Se vede un căcat, unul cît toate zilele, ba chiar făcea și un pic de umbră. Serios, era cît pe-aci să sar În el, lîngă gard, În dosul spitalului. În filmul meu, Lucien Leuwen, ca să-și desăvîrșească devenirea, trebuie să moară fie Împușcat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tu, indiferent că ce politică se face), se bifează cîteva teorii comune despre teroriștii care au acționat după capturarea și executarea lui Ceaușescu (nu, mă, ce arabi? ți-au arătat 3 nespălați la televizor, nu puteau să vorbească că erau căcați pe ei de frică, nici nu e sigur că mai aveau dinți În gură după cîtă bătaie au mîncat... au fost trupele lui Ceaușescu, au făcut ce știau ei să facă cel mai bine, a fost o mînărie de care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ceaușescu care-i cumințise? Ce pula mea de drepturi vor? Ăștia vor să ne fure țara, vor scandal, să intre peste ei armata... Mai erau și vreo cîțiva prostovani care se țineau după el și Începuseră să scoată din ei căcaturi... mă rog, niște tîmpiți... și pe locotenent Îl luase apa și Îi dădea Înainte cu armata care ar trebui să facă vitejii... să-i belească pe toți... Ei și la un moment dat Îl văd pe ungur că se Îmbracă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
odată, Iliescu ăsta al tău a Început al dracului de bine, a chemat mineri să Înăbușe manifestațiile de mai acum o lună, ai tărîțe În cap de nu poți să pricepi ce Înseamnă asta? - păi și ce-ai vrea, băi căcatule, să facă, să aștepte să vină ăștia din afară cu partidele lor istorice care nici n-au stat acia În țară cu noi ?), așa că În curînd o cîrpă slinoasă ajunge să-i pleoscăie unuia peste față, apoi se boxează aerul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că nici măcar nu are urechi să asculte un pic ce-i spun... Ce mare căcat, fac o baie (asta e, lucrurile au stat de-așa fel că n-am apucat să mă spăl cum trebuie, că doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă joi... nu, pînă miercuri (a fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și candindează! Așa! Cu trecutul lui de comunist, știe s-o-ntoarcă... Domn’eee, ăsta minte cum mințeau și ăia de la Partid dinainte. Ăștia de protestează asta zic. Că fără foști comuniști. Și fără minciuni. Că destul le-am Înghițit căcaturile pînă la Revoluție. Io le dau dreptate. Să discutăm domn’e un pic cu argumente... Și el zice de ei că... i-auzi, sînt golani... Ce tupeu are! Domn’e, io cînd Îl văd dînd din mînă ca Ceaușescu cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noastră. Chiar acolo, la mijloc, pe cap c-un acoperământ țuguiat. De-acolo o să conducă autodaféul. Vezi, au plasat masa destul de sus, ca să se vadă bine din toate direcțiile. Rectorul Universității "C.I. Parhon" din București! Profesor universitar, candidat în științe! Căcat! Pe intervalul înclinat dintre staluri cobora asistentul universitar Grossman, cu aerul lui de vulpoi bătrân și rău. Se oprea la fiecare două trepte și, prin ochelarii cu multe dioptrii, își rotea raza vizuală peste capetele studenților, ca un periscop. Ia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aceea, de avea să se mai ivească vreodată prilejul, avea să întoarcă pe toate fețele toate acele amănunte. Dar milițianul nu, el era sigur că toate aveau să se sfârșească în doi timpi și trei mișcări. Și după ce că ești un căcat de poponar, le mai și bagi ăstora gărgăuni în cap cu ghicitul tău nenorocit în palmă! Versat cum arăta, l-a înăbușit pur și simplu. Fără figuri, ai înțeles? Sau vrei să te iau pe sus? În clipa aceea pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unui Guvern de excepție la vremuri de decepție. V.D.JORJ Pardon, domnilor și stimați scultători care ne ascultați, nu de groapă e zicere ci de ce e în ea și care se cheamă cu un singur cuvânt: că-cat! Am intrat în căcat până la gât!!...Ori, în situația asta de-a dreptu’împuțită e nevoie de un specialist în domeniu și acela-s eu! LELLA Finanțist? V.D.JORJ Nu, scumpă domniță, eu mi-s vidanjor. LELLA Și... candidați? V.D.JORJ Sigur că candidez
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
îi căzu fața. Ea încercă să oprească năvala lacrimilor, îl apucă din nou de braț cu un calm prefăcut și-l îndrumă înapoi spre spital. —E o gâscă, Mark. Le ții minte. Și tu ești un gâscan prost, după cum știi. —Căcat pișat fut, incantă el, cercetându-și picioarele târșâite. Asta fusese leziunea, nu fratele ei. Niște sunete, nimic mai mult - lucruri îngropate, lipsite de sens, scoase la iveală de traumatism. Nu voise s-o atace. Își repetă asta tot drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reziști pe malul lui. Nimic nu se compară cu el, nu? Gura lui se strâmbă într-o parte, o expresie aproape batjocoritoare pe fața oricui altcuiva în afară de Daniel. Îl înghionti ușor. Știi, când eram mici? Eram convinsă că nu există căcat mai mare decât Kearney. El sări ca ars. Uitase - nu suporta s-o audă înjurând. Centrul continentului. Mormon Trail, Oregon Trail, Calea ferată transcontinentală, Autostrada interstatală 80? El dădu din cap. Și un trilion de păsări care trec pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
departe de ea. —Trebuie să aflu cine a scris chestia asta. Persoana aia știe ce mi s-a întâmplat. Scotoci în buzunarele din spate ale blugilor săi preferați, negri, largi, cu talie joasă, pe care îi adusese Karin de-acasă. —Căcat! Nici măcar n-am portofel ca să pun chestia asta. N-am card de asigurări sociale. N-am nici un căcat de act de identitate cu poză! Normal că nu sunt nicăieri. O să-ți aduc portofelul mâine. Se holbă la ea, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâmplat. Scotoci în buzunarele din spate ale blugilor săi preferați, negri, largi, cu talie joasă, pe care îi adusese Karin de-acasă. —Căcat! Nici măcar n-am portofel ca să pun chestia asta. N-am card de asigurări sociale. N-am nici un căcat de act de identitate cu poză! Normal că nu sunt nicăieri. O să-ți aduc portofelul mâine. Se holbă la ea, cu fața în flăcări. —Cum ai să intri la mine-n casă, după el? Când ea nu răspunse nimic, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai e nimeni acolo, îl lasă să-și vâre degetele cam peste tot. Dar ilustratele nu vor să coopereze. Găurește una, iar vârful pixului zgârie tăblia mesei. Ce dracu’ se întâmplă cu chestiile astea? întreabă el. Arată ca un căcat. Ea tresare. Îi e frică de el. Dar îl înlănțuie cu brațul. Te descurci minunat, Marker. Incredibil de bine. Un timp, ai fost destul de terminat. Așa am fost? Dar acum îmi revin, nu? La cum eram înainte? Deja ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
surori: a mea unde e? Te rog, poți să vorbești tu cu autoritățile? Dar nu vrea. Nu vrea nici măcar să-i spună soluția la întrebarea cu gemenele. Zice că s-o anunțe dacă-i vine vreo idee. Întrebarea e un căcat atât de absolut că-l ține treaz noaptea. Se gândește la ea, în cămăruța lui din Casa Schilozilor. Zace pur și simplu acolo, în patul pe care i l-au pregătit ei, gândindu-se la gemenele care pretind că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întâmplă. Ochii i se umplură de o spaimă animalică, fiind gata să ceară ajutor chiar și acestui străin. Dar... femeia asta știe lucruri pe care doar sora ta ar trebui să le știe? Păi, știi tu. Putea să afle căcaturile alea de oriunde. Mark se zvârcolea pe perne, cu pumnii aproape de față, ca un fetus care se ferea de primele lovituri ale lumii. Tocmai când am mai multă nevoie de adevărata mea soră, mi se cere să accept imitația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întoarcerea din morți a unei persoane dragi. —Ești aici? Ești în Kearney? Doamne! Slavă cerului! Vino imediat încoace. Nu! Nu vreau să mai aud nici un cuvânt. N-o să vorbim la telefon, după toate astea. Nici nu-ți închipui prin ce căcaturi am trecut. Nu-mi vine să cred că n-ai fost lângă mine până acum. N-am... zic și eu așa. Vino încoace. Trebuie să mă uit la tine. Trebuie să văd. Știi unde sunt? O, bine, mda. Mișcă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se referea la mașină. —Mark, e vina mea. L-am rupt pe al tău. Fără să vreau. Ăsta-i cel pe care l-am pus eu în loc. El se opri și o privi cu coada ochiului. —E exact genul de căcat pe care-l făcea soră-mea. O clipă, își recăpătă suflarea. Își întinse brațele spre el, prudentă, dar disperată. —Oh, Mark! Mark...? Îmi pare rău, dacă am spus sau am făcut ceva... —Dar soră-mea n-ar fi înlocuit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și să se schimbe în hainele obișnuite când Mark o opri. —Hei, de ce nu rămâi așa? Îmi place cum arăți așa. Arătă spre corsajul ei de pânză imprimată. Nimeni nu mai face chestii de-astea. Mi-e dor de toate căcaturile alea. Ea rămase pe loc, o dioramă rânjită de muzeu. —Cum adică ți-e dor? — Știi tu - vremurile de demult. Americana. E sexy. Mă relaxează. În ciuda atacurilor lascive pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după o femeie mai coaptă. Reuși să parcurgă cincizeci de pagini, deși îi luă două săptămâni. Îi prezentă Barbarei probele, simțindu-se trădat. — Nu e deloc despre ce mi-ai zis tu. E despre imigranți și agricultură și secetă și căcaturi de-astea. Și despre astea, recunoscu ea. Continuă povestea ca să-și protejeze investiția, cu mai mult sau mai puțin aplomb. Finalul cărții îl derută. —Vrei să zici că tipul se întoarce, după ce amândoi se căsătoresc și ea face toți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și despre astea, recunoscu ea. Continuă povestea ca să-și protejeze investiția, cu mai mult sau mai puțin aplomb. Finalul cărții îl derută. —Vrei să zici că tipul se întoarce, după ce amândoi se căsătoresc și ea face toți copiii ăia de căcat, doar ca să se mai vadă? Doar ca să, cum ar veni, să-i fie prieten sau o chestie de-asta? Doar din cauza chestiei care s-a întâmplat când erau ei mici? Barbara dădu din cap, cu ochii încețoșați. Mark întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dintr-un Grumman AgCat străvechi. Nu se putu abține. Știi unde e asta, nu-i așa? Mark se înfipse în ea, ca un urs surprins în timp ce scormonea după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară a degetelor Barbarei pe brațul lui. Atingerea acționă ca un întrerupător, iar el se întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ea medicina. Deci care-i cea mai nasoală chestie cu doctorul Tower? Aproape că își culcase capul pe bord, uitându-se după o pasăre de pradă care se rotea deasupra lor. — Mă calcă pe nervi. Vrea să știe toate căcaturile astea care s-au întâmplat acum douăzeci de milioane de ani. Ce s-a schimbat, ce-a rămas la fel. Eu îi spun așa: te interesează istoria antică? Du-te și ia-ți o carte de istorie antică. Șoimul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]