2,098 matches
-
Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc și focul mînca Adîncul cel mare și apucase și cîmpia. 5. Eu am zis: "Doamne Dumnezeule, oprește! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este așa de slab!" 6. Atunci, Domnul S-a căit și de lucrul acesta, " Nici una ca aceasta nu se va întîmpla", a zis Domnul Dumnezeu. 7. El mi-a trimis vedenia aceasta: "Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă, și avea o cumpănă în mînă. 8. Domnul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
care au comis fapte rele în timpul vieții. — Și ce se întâmplă dacă nu comit fapte rele foarte grave? o întreb. — Orhideea, judecata lumii de dincolo e pentru toate femeile. De aceea avem nevoie de religie. Budismul ne ajută să ne căim pentru faptele pe care le comitem prin simplul fapt că suntem femei și că trăim o viață materială. Trebuie să renunțăm la toate plăcerile pământești și să ne rugăm pentru iertarea Cerului. Trebuie să facem tot ce putem pentru dobândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
degrabă galant. În aceeași clipă directoarei i se potoli avîntul și, sub privirea ei bîhlită, gălbuie și frumoasă, ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Păcătosul și Necredinciosul. Chiar se străduise În ultimele luni, săptămâni și zile de viață să creadă că oamenilor cu adevărat le crescuseră cândva aripi și lui nu. Își dorise din răsputeri să zboare și el, Însă nu izbutise și se căise amarnic, Încredințat că neputința aceea Îi venise odată cu singurătatea, boala și spaima de moarte. Dacă atunci când era sănătos ar fi crezut În ele, poate ar fi căpătat și el o pereche de aripi, dar așa, fiind nevoit să creadă, rugile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-au mai putut să-l ție comisul în mână. Și scăpându-l din mână, pe loc au cădzut de au murit. Și vădzând turcii, mult s-au mirat și au dzis: <Nevinovat au fost acest om>... și s-au căit pentru că l-au tăiat”. --Ca să nu rămân dator, am să-ți amintesc că la 20 ianuarie 1664 (7172) Ghinea mare medelnicer vinde lui Chirilă cămăraș de jitniță niște case cu pivniță de piatră pe Ulița Mare . Cămărașul Chirilă vinde
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tradiția cuvioșilor de demult, care l-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât s-au iubit pe ei înșiși. Duhovnicul bun, ne spunea părintele Teofan, păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, îi iartă pe toți cei care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințelor lor. Nu iubea păcatul lor, dar pe ei îi prețuia. Așa era părintele Teofan, un ales păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Și scăpându-l din mână, pe loc au cădzut de au murit. Și vădzând turcii, mult s-au mirat și au dzis <nevinovat au fost acest om>. Și au cunoscut pe Barnovschivodă turcii că au fost drept și s-au căit pentru că l-au tăiat. Și s-au giurat ca să nu mai taie de acum domnu de Moldova”. Din când în când, somnul îmi face semne să mă las prins în mrejele lui... Toate încercările mele de a mai citi sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a trimis ciuma în Israel, de dimineață pînă la vremea hotărîtă și, din Dan pînă la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16. Pe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela, și a zis îngerului care ucidea poporul: "Destul! Trageți mîna acum." Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna, Iebusitul. 17. David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: "Iată că am păcătuit! Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vrăbii - o farfurie de guri. Paisprezece ani de la arestarea ei. 1991. Doamna Mao Jiang Ching are șaptezeci și șapte de ani. E condamnată la moarte. Singurul motiv pentru care autoritățile îi tot amână execuția este speranța că ea se va căi. Ei bine, nu voi capitula. Când eram copil, mama îmi spunea că ar trebui să mă consider precum iarba - născută să fiu călcată în picioare. Însă eu mă consider un păun printre găini. Nu sunt judecată corect. Am stat alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gândesc dacă el e, într-adevăr, bărbatul potrivit pentru mine. L-am vrut, am pus mâna pe el și cu asta basta. Nu m-am gândit la consecințele gestului meu decât după ce ne-am căsătorit. Te căsătorești în grabă, te căiești îndelung, nu? a spus ea zâmbind mâhnită. —Și cu casa ce-o să se întâmple? a întrebat-o Susan, care era mai practică. Vei fi nevoită să te muți? Dacă vrei, poți să vii să stai cu noi o vreme. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și familia lui cu el, și aducea mulțumiri lui Alah de o mie și una de ori, căci în toți acei ani - atât de mulți încât le pierduse socoteala - în nici o noapte, acolo sus, în vârful dunei, singur, nu se căise de hotărârea luată. Lumea trăise între timp evenimente ciudate despre care îi ajungeau zvonuri foarte confuze aduse de rarii călători, și se bucura că nu le văzuse de aproape, căci veștile de demult vorbeau de moarte și războaie, de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Mirelo, nu mai bei, nu mai mănânci... Ce vroiam să spun? Uite, când aveam fata acolo, la leagăn, a venit cineva la mine ca să mă-nvețe ce să fac. M-am codit, n-am vrut, da’ mai apoi m-am căit că n-am ascultat-o pă persoana aia. Și-acum mă căiesc, dacă vrei să mă crezi. E cel mai bun lucru pentru o femeie în situația noastră, ca și pentru copil... S-o ia dracu’, nășico, care cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
când aveam fata acolo, la leagăn, a venit cineva la mine ca să mă-nvețe ce să fac. M-am codit, n-am vrut, da’ mai apoi m-am căit că n-am ascultat-o pă persoana aia. Și-acum mă căiesc, dacă vrei să mă crezi. E cel mai bun lucru pentru o femeie în situația noastră, ca și pentru copil... S-o ia dracu’, nășico, care cum și ce a învățat-o? Prea nerăbdătoare-i Mirela, iar Geta, din cale-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
față c-a scos briceagul ăla fiindcă i s-a făcut frică văzându-l că se școală de pe iarbă și se răstește cu uitătura aia zbanghie și ca scăpat de la ocnă cu căpățâna aia rasă, dar mai apoi s-a căit, i-a părut rău și a venit să intre-n vorbă cu el. Păi, nu e vorbă, că și de curios a venit, să vadă ce fel de om e, și până la urmă a văzut, da’ uite că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ajuns prea târziu, tataie, dacă ai fi venit alaltăieri, ți-ai fi văzut nepotul și tizul, și atunci Mirela parcă-l văzu întristându-se. Dacă nu cumva i s-o fi părut. Chiar i-o părea rău? Chiar s-o căi? E o părere, el n-are nici o vină în definitiv, și, de fapt, n-are nimeni nici o vină, Mirelo. Inima, împietrindu-se încă, parcă i-ar fi spus că-i mai bine așa. N-o să-l mai vedem niciodată, tataie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici e săptămână, s-au pomenit cu moș Petrică, tăticul Mirelei. Odată și-odată tot trebuia, dragostea mea, păi, neamurile. Nimeni nu-i chiar singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai că bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu fiică-sa, și totodată parcă l-ar intimida prezența lui Rafael, îmbiindu-l și poftindu-l, taicule, bine-ai venit, fă-te comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
intenția de a ucide pe care aveam să i-o citesc pe față. Rachel mă făcuse să trec de două ori prin suferința de a fi martora transformării unui chip familiar Într-unul al unui criminal și nici măcar nu se căia. Pierderea prieteniei ei n-ar fi trebuit să mă doară atât de tare. Dar mă durea. Mă durea. Copleșită de deznădejde, am urmărit-o părăsind cafeneaua. Triumful concluziei mele sfârșise Într-o fundătură: pierdusem o prietenă și nu câștigasem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de trupul ei toată suferința depărtării, toată căldura regăsirii? Numai că Omar este tulburat de această năvălire. Cartea e Încă deschisă În fața lui, ar fi vrut s-o facă să dispară. Prima reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și această formă de răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cămăruță Învecinată, unde se retrag. S-au așezat alături pe o uriasșă pernă de piele. — Unele dintre cuvintele mele te vor uimi, dar nădăjduiesc că, În cele din urmă, va părea rău că ai răspuns chemării mele. Cine s-a căit vreodată că a trecut pragul lui Nizam al-Mulk? — S-a mai Întâmplat, murmură vizirul cu un surâs nemilos. Am ridicat oameni până În nori, i-am Înjosit pe alții, Împart, În fiecare zi, viața și moartea, Dumnezeu mă va judeca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu regina-mamă, Tocmai bătea miezul nopții, spuse el, când bunicul meu, care părea să se afle chiar pe punctul de a se sfârși, a deschis brusc ochii Înainte să sune ultima bătaie a ceasului din turn, ca și cum s-ar fi căit de pasul pe care urma să-l facă, și n-a mai murit. Reportera a fost atât de incitată de ceea ce tocmai auzise Încât, fără să dea atenție nici protestelor nici rugăminților, Doamnă dragă, vă rog, nu pot, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fie numit de către unii bășcălioși, din aceia care n-au nici un pic de respect, greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori, cuvintele pe care fericitul nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori, cuvintele pe care fericitul nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau cu totul diferite de un peremptoriu S-a căit. Câteva noțiuni de sintaxă elementară și o mai mare familiarizare cu subtilitățile elastice ale timpurilor verbale ar fi evitat quiproquoul și admonestarea pe care biata fată, roșie toată de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori, cuvintele pe care fericitul nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau cu totul diferite de un peremptoriu S-a căit. Câteva noțiuni de sintaxă elementară și o mai mare familiarizare cu subtilitățile elastice ale timpurilor verbale ar fi evitat quiproquoul și admonestarea pe care biata fată, roșie toată de rușine și umilință, a trebuit s-o suporte de la șeful ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și marșuri pe străzi, acțiuni de lămurire, distribuire de pliante și autocolante, teatru stradal și În sală, filme, mai ales drame sentimentale și desene animate, o campanie capabilă să emoționeze până la lacrimi, o campanie care să le facă să se căiască pe rudele care s-au abătut de la datoriile și obligațiile lor, care să-i facă pe oameni solidari, devotați, plini de compasiune, sunt convins că În foarte scurt timp familiile păcătoase ar deveni conștiente de cruzimea de neiertat a comportamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]