1,128 matches
-
și mai înainte ca toți ceilalți să-l distrugă, se autodistruge, prin propria minte și produsul ei. În plus, nu se mai poate face plăcut lui Dumnezeu, păcătuind „cu gândul, cuvântul, fapta și omisiunea” - așa cum creștinul rostește în Actul de căință. Alexandra Mihalache, o tânără conștientă de rezultatul gândurilor și acțiunilor sale, și-a formulat un set de principii după care-și conduce viața, conform minții și inimii sale, dar evitând excesele de orice fel. Felul plăcut, admirabil în care a
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
astfel am aflat, cât de temerar și băgăcios e frățiorul meu! - Nu am scuze! Știu și nu pot să mai fac nimic, acum! Am crezut că e bine ce fac! Lea, îmi pare rău! Te rog, iartă-mă! Văzându-i căința sinceră, Lea consideră că fusese destul de severă și îl prinse afectuos de după umeri, liniștindu-l: - Inițiativa ta, deși nelalocul ei, a avut un rezultat fericit și trebuie să-ți mulțumesc! Mâine Carlos va fi aici, datorită ție! Băiatul o privi
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
îmi este o pată pe suflet, un păcat datorat ignorantei... aceia de ai ignoră pe ei, până la punctul în care unde deja a ajuns ignorarea începe să mă lovească... După cum spune și Robert Browning - „Ignoranța nu este inocentă, ci păcat!” Căința, de-ar mai fi în acest timp, nu-și mai are măcar o minimă valoare... să spui că te poate liniști - nici vorbă! Concret? Nu am știut că acest plagiator, incoruptibil de coruptibil ce poate fi (după cum râde singur, felicitându
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
era crucificat și nu mai putea să facă nici un fel de fapte bune. S-a căit numai de viața lui risipită în răutățile lumii acesteia și, care se aseamănă foarte bine cu lumea noastră de astăzi. Și Dumnezeu a văzut căința lui sinceră și l-a mântuit. - Mai departe? - Mai departe să se spovedească preotului ca să își ușureze sufletul și să se roage neîncetat, așa cum știe el să o facă, sau cum îl învață preotul. Un om care se spovedește, scoate
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
Handra Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului GREȘEALA UNEI MAME E ziua spre sfârșite, curând se face seară Amurgul o găsește tot pe o piatră-afară Cu inima zdrobită și tare-nsângerată Cu lacrimi de căință, femeia-ndurerată. O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericită Fusese dimineața vioaie, în putere, Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstire Și în genunchi se roagă
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
comuniunea credinței și în dragostea de Dumnezeu. Prezența călugărului în lume este un paradox. el este un pelerin ce nu aparține lumii, ci care, totuși, o trăiește deplin și se află în interiorul ei. Viața călugărului se desfășoară între credință și căință, într-o “metanoia”, într-o continuă schimbare a vieții, care îl implică în realitatea de a trăi păcatul naturii umane ca și realitatea nouă a mântuirii într-un Iisus Hristos, la care el participă ca ființă vie și activă în
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
care îl implică în realitatea de a trăi păcatul naturii umane ca și realitatea nouă a mântuirii într-un Iisus Hristos, la care el participă ca ființă vie și activă în același timp. Cu credință și pietate, el trăiește această căință continuă, această schimbare ca pe o reînnoire a dorului botezului, ca pe o evoluție întru Domnul, o evoluție spre existența și Sensul ultim. Nu dorim să exagerăm importanța monahismului ca atare, în contextul creștinismului contemporan, dar vrem să subliniem faptul
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
P.Ș.: Preacuvioase Părinte Singhel Daniel, care este atitudinea credinței creștine ortodoxe față de sinucidere? P.D.: Morala creștină ortodoxă nu aprobă sinuciderea în nicio împrejurare și pentru niciun motiv, deoarece sinuciderea este un păcat greu. Dacă celelalte păcate lasă totuși posibilitatea căinței și pocăinței, sinuciderea desființează pentru totdeauna o astfel de posibilitate. Oricum, cu sinuciderea nici să se glumească în forma de șantaj, pentru că pe urma gândurile încep sa se întărească sub lucrarea celui rău. Popa Ștefan: Preacuvioase Părinte Singhel Daniel, s-
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
psaltire. Fiecărui psalm în parte Varsă-i lacrimă fierbinte Și-ai să vezi, temeri deșarte Vor fugi de cele sfinte. De-ai să simți că ai pierdut Sensul vieții și credința Poți s-o iei de la-nceput Implorând la cer - căința. Rădăcina deznădejdii Prinde viață atunci când omul Are sufletu-n primejdii Și păcate cu duimul. Vindecarea - stă în tine, Taina e-n mărturisire, Convertirea ta devine Drumul către mântuire. Când dușmanii cu-ndârjire ... Citește mai mult Când ai sufletu-n genunchiși
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
găsești ieșireStrânge grijile-n mănunchiși citește din psaltire.Fiecărui psalm în parteVarsă-i lacrimă fierbinteși-ai să vezi, temeri deșarteVor fugi de cele sfinte.De-ai să simți că ai pierdutSensul vieții și credințaPoți s-o iei de la-nceputImplorând la cer - căința.Rădăcina deznădejdii Prinde viață atunci când omulAre sufletu-n primejdiiși păcate cu duimul.Vindecarea - stă în tine,Taina e-n mărturisire,Convertirea ta devineDrumul către mântuire. Când dușmanii cu-ndârjire... XII. BUNICA MEA, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1912
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cîtorva concepte fundamentale ale tradiției culturale și creștine în lumina conceptelor asemănătoare ale gîndirii indiene vechi, cu convingerea că o discuție imparțială și serioasă poate determina o adeziune conștientă și coerentă la Adevărul celor care îl caută cu smerenie și căință, dincolo de o falsă graniță geografică și spirituală între Occident și Orient. PROFILUL ISTORIC AL RAPORTURILOR CULTURALE DINTRE INDIA ȘI OCCIDENT I Începuturi. Este dificil de stabilit o perioadă exactă pentru începutul contactelor dintre gîndirea indiană veche și cultura occidentală. Raporturile
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
numai la nivelul conștiinței individuale sau se materializează în reprobarea din partea altora, în blamul public. Cele mai puternice sancțiuni morale sunt cele care vin dinăuntrul conștiinței fiecărui individ. Cel care a încălcat o normă morală se pedepsește singur prin regret, căință, remușcare, stări ale conștiinței din care ia naștere dorința și hotărârea de a nu mai repeta aceleași greșeli și de a repara răul cauzat. Sancțiunile specifice încălcărilor normelor morale aplicate de colectivitate sunt blamul, ocara, disprețul, oprobriul public, stigmatizarea sau
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
normativă solicită subiectului adoptarea unui anumit comportament 24. (Spre exemplu, "În caz de incendiu, spargeți geamul!") Ultimul element structural al normei este sancțiunea, adică urmările nerespectării normei. Așa cum am mai arătat, sancțiunea morală se situează la nivelul conștiinței individuale (regret, căință, remușcare) sau se materializează în reprobarea din partea altora, în blamul public. 2.2.2. Relația dintre trebuie și este (I) Există o tradiție în gândirea etică, inaugurată de filosofia morală kantiană și continuată de neokantieni, care conferă normelor un caracter
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și unde făptuitorul sau cel care suferă sila nu contribuie cu nimic la aceasta"20. Și actele săvârșite din neștiință sunt tot fără voie, dar în cazul acestora pot fi considerate involuntare doar acele acțiuni "cărora le urmează durere și căință", căci "neștiința voită în chip liber nu este cauza involuntarului, ci a răutății; nici neștiința perceptelor morale generale căci tocmai din pricina lor suferim dojană ci neștiința amănuntului, în care și în jurul căruia se mișcă acțiunea"21. După ce analizează noțiunile de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în contextul disciplinării copiilor de către părinți sau profesori. Romanii foloseau ca termen general pentru pedeapsă cuvântul poena, despre care se crede că a derivat fie din sanscrită de la koena, cuvânt ce însemna verificare, socotire, fie din termenul poenitentia, adică pocăință, căință 58. Unii autori consideră că, în evoluția umană, pedeapsa a apărut la un nivel mai ridicat de civilizației, ca rezultat al unor transformări succesive: răzbunarea privată a fost, mai întâi, temperată de talion și de compoziție, apoi a fost succedată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
la viață și la bucurie. Două voințe-aveau, două intelecte, iar nu ca-n vremurile de demult. Această simți Urizen, și în tăcere se-afundắ în tristă meditare în Nori întunecîndu-se. Pentru el Truda era doar Tristețe și-al sau Regat era Căința. El Spiritele Bărbătești le alungắ departe de Ahania, 210 Și ea toate Femeile le alungắ de el departe. Los se înveseli, si Enitharmon rîse, zicînd, "Să mergem jos și Să vedem această truda și tristețe". Merseră jos să vadă chinurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite orăcăituri prin ger dezarticulate; 40 În locul truditei griji de tată și al învățăturii dulci, da-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată și corzi de strîmba îngîmfare Și bice de căința aspră și hrană de îndărătnicie de catîr, Să-l blésteme pe Tharmas, Dumnezeul lor, si pe Los, copilul sau cel înfiat; Să blésteme și să adore pe-ntunecatul demon al prăpădului; 45 S-adore groazele și de sălbatici să asculte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dezlege lanțurile, căci le creșteau din suflet, Și nici că să le stînga focurile, căci izvorau din inimă, 145 Și nici să îmblînzească Elementele, căci era însuși înrobit; Astfel că se-avîntắ în zbor cu groază și durere, și lacrimi de căința. Și cînd trecu de-aceste groaze de la miazăzi se-apropié de Răsărit, Pustiu, fără cărări, bătut cu zloata groaznică de fier, veșnică grindină și ploaie. Și nici un chip acolo nu era, nici o vietate, si totusi calea să trecea prin 150 Lumea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
am pe tine, miraculoasă mea Pereche, Aceste spectre n-au Perechi, de-aceea umblă după pradă Și nu au hrană vieții. Să le Creăm Perechi, 410 Căci fără trup Creat Năluca-i Moarte Veșnică". Los tremurînd răspunse: "Acum povară aprigei căințe-o simt. Nu tremura așa, Enitharmon, de teama groaznicelor porți Ale sărmanei tale Inimi frînte. Te văd ca pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește! primește mîngîiere! 415 Întoarce spre năuntru Ochii 213 și-acolo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Veșniciei, Fiindcă fiorosul Orc acuma de mînie spumegînd în ceruri se ridícă, Un Rege al urgiei și-al mîniei, o-ntunecoasă grozăvie miniata: Și Urizen, căindu-se, înțelepciunea în abis și-o úită, În chipuri ale preoției, în sumbrele-amăgiri ale căinței 460 În inima și spirit tînguindu-se că peste totul Orc împărățea, Si ca înțelepciunea-i nu slujea decît ca să sporească nedeslușita pofta. Atuncea Tharmas și Urthona torpoarea împietrita o simțiră înălțîndu-li-se-n Mădulare. Urthona dădu mlădița un chip din Fibre Vast
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atunci cînd îmi vine să plîng... Gh. P. unu: Și mai e ceva... Cu ce drept mă judecă pe mine, cei de azi, de acum, ca și cînd aș fi tot cel de atunci...?! Adică eu nu am dreptul la căință, la îndreptare...?! N-am dreptul să fiu înțeles, să fiu iertat? Gh. P. doi: Păi nu ți-a spus Desdemona... că n-o să te-nțeleagă..., că n-o să te ierte nimeni...? Gh. P. unu: E, foarte bine... Atunci o să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă (slujba), căință (kainta), taină (taina), spovedanie (spovedaniie), utrenie (utrenia), vecernie (vecernia). Au intrat în limba română unele cuvinte din limba slavă literară: cazanie (kazaniie), ceaslov (ceasoslovul), molitvelnic (molitviniku), predoslovie (predislovie), propovedanie (propovedaniie), stih (stihu), stihiră (stihira), stihoavnă (stihovina), tipic (tipicu). Apoi numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intensă, cu senzații de imponderabilitate; - În faza a treia subiectul aude vocea divinității care îi precizează că nu este încă suficent de matur și curat pentru eshaton. În acest context apare hipermnezia și derularea vieții secvențiale, între moarte și naștere, căință, exorcizare și transfigurare. Se consideră că toate aceste fenomene sunt datorate eliberării unor produși de metabolism cu rol de apărare. Subiecții care au trecut prin aceste stări au avut convingerea că cel mai important lucru în viață este iubirea, filantropia
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
corn, De tei, de ulm? sau poate din arbori roditori? Ești tu de măr? De măr ești. Atuncea înflorește Și-a tale mere crude hrănește-le cu sânge. Tu martur făr' de gură! Dar dare-ar Dumnezeu Ca lacrimi de căință să mânce al tău fier Ș-acele lacrimi lemnul de măr să îl hrănească Să crească-n cer ș-orcare păcat din neamul Sânger Să fie pintre crenge un măr însîngerat. 2262 BODEI (singur) O tu, cuțit - plăseaua de lemn ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corn? De tei? De ulm? Sau poate de arbori roditori? Ești tu de măr? - De măr ești. Atuncea înflorește Ș-a tale mere crude hrănește-le cu sânge; Tu martor făr' de gură!... O, dare-ar Dumnezeu Ca lacrimi de căință să mânce al tău fier Ș-acele lacrimi lemnul de măr să îl hrănească, Să crească-n cer, ș-oricare păcat din neamul Sânger Să fie pintre crenge un măr însîngerat. 2254 (ACTUL AL II-LEA] [SCENA I] (Întuneric. Codru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]