614 matches
-
puțin cu majoritate de voturi. Colonelul i-a luat apărarea și în fața generalului, atunci... Gross nu poate să voteze pentru condamnare. Apoi de partea președintelui trebuie să mai fie cineva... Și uite majoritatea!... Uite și pricina întîrzierii! Hârtia, sub o călimară ruginită și murdară, râdea întruna. Apostol, înviorat, se duse la masă, se așeză pe scaun, luă tocul și încercă penița. Îi tremurau degetele cumplit și nici un gând nu i se arăta limpede. " Mai târziu... mai e vreme!" își zise după
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
militară... trebuie haină civilă, zise iar pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi povesti despre sosirea Lysiei Verhareine. O poveste simplă, din care nu am aflat nimic nou, dar mă bucura să aud pe altcineva vorbind despre ea, pe cineva care nu era de pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
voinic uitându-se pe sub gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare de la Czestochowa că nu-ți va părea rău! Episodul 65 O INTERPOLARE Sunt, mărite Cetitoriule, împrejurări în viața povestitorului când pană este, călimară este, hârtie este, hârtie este, curechi în poloboc asemine, brânză în putini de-a volna, și totuși mâna i se oprește, privirea-i cade-n depărtare, ochii se închid, capul greu cade pe masă și, dacă nu doarme, nici mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu sparge mai multe geamuri, nici o sabie nu taie mai adânc, nici un glonț nu perforează mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și dacă ai ceva de rău într-însul, o încurci. Știai? — Știam - tremura grecul - și v-aș ruga frumos, dacă se poate, să nu... — Nimic! - făcu turcul. Adă jurnalul! Georgios intră în cabină și se întoarse cu jurnalul și-o călimară. — Pană-ai? - întrebă turcul. — N-am - răspunse grecul. A rupt-o un camarad de-al dumneavoastră, în amonte. — Am eu - răspunse ienicerul cel chior și scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a fost singurul lucru care a dispărut... Și siluetele și Împrejurimile și-au Încetat complet existența. M-a cuprins o senzație insuportabilă de singurătate. Mă simțeam nenorocit și vrednic de milă, de parcă mi s-ar fi turnat În cap o călimară plină cu cerneală și am luat-o la fugă În jos, pe drumul pe care venisem. Panta abruptă era mai greu de coborît decît de urcat. Pavajul neted din beton nu-ți asigura stabilitate și șănțulețele antiderapante nu erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lemn imposibilă, combinație de iliesciană și vesto-birocratică. Codruț 8 martie 2006 Scriu cu un stilou chinezesc, de 25.000 lei, la fel de ieftin și de aceeași calitate ca și viața din România. În schimb, cerneala este Parker, violetă (sic!). Am cumpărat călimara (un cuvânt care va ieși curând din uz) de la librăria Brachard, rue de la Confédération, din Geneva (mai ții minte librăria aia opulentă, scârbos de bogată și rafinată, unde cel mai ieftin stilou costa 350-400 de franci elvețieni? Exact salariul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
-curajul și puterea (omenească)/ s-au topit ca aburul" alăturând-o, peste câteva versuri, unui citat din Coșbuc: "și-acum mă taie, dacă vrei/ și-aruncă-mă la câini." Ce-o fi ieșit? Cum scriu? Scriu cu tocul cu peniță muiat în călimară, pe o hârtie cu textură aspră, astfel încât tocul se mai împiedică și împroașcă cerneală. Tocul e fix acela cu care am scris în primii ani de școală. La fel și penițele. Până și eu sunt tot acela care a scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mai acorde zece secunde din timpul său prețios. — Dacă vreți să-i scrieți, așezați-vă acolo. mîna sa tremurîndă îmi indică o mică masă lăcuită stil Ludovic al XV-lea, pe care se aflau : un teanc de foi albe, o călimară cu cerneală, un tampon cu sugativă și o colecție de tocuri cu peniță, cum nu mai folosisem din copilărie, de la orele de caligrafie. În definitiv de ce nu, mi-am spus, îi voi scrie cîteva cuvinte acestui domn Guy Courtois dispărut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
n-o știrbesc din umeri sua din poală. Un val de grâu i-am pus la miazăzi, În mijloc salba munților, ovală Și-n creștet brazii hașurati În gri. Privind-o parcă-ncep a mă-ndoi C-am isprăvit-o. Călimară-i goală, Dar pun deoparte o sticlă de cerneală Să-i scriu și cele care vor veni.” Opera lui Andrei Ciurunga este atât de complexă Încât cunoscându-i ansamblul Întâlnești descrieri simultane, ale universului concentrațional, conplexul sentimentelor de iubire, dragoste
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mandezu. După ce-am lățit bancu, m-am arătat În tișort, să fac posibelă Încurcătura. Pă 6 mai, nu mai știu la ce oră, zorii au dat peste o havană națională dân pănuși dă porumb, la decât câțiva centimetri dă călimara lu Zarlenga cu Napaleonu. Ăsta, că știe doar să-și amețească clientu, vrea să convingă un cerșetor serios, care ie mâna dreaptă la Societatea Primele Valuri dă Frig și care Azilu Unzué ar fi vrut să conteze la zi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Atotputernicului, un mediocru reparase șandramaua, dar că biblioteca răposatului Nierenstein era intactă, din pricina momentanei lipse de fonduri pentru a Întreprinde noi Îmbunătățiri. Într-adevăr, pe rafturile de pitchpin am zărit o masivă serie de cărți, pe masa de lucru - o călimară pe care stătea gânditor un bust al lui Balzac, iar pe pereți - câteva portrete de familie și fotografia cu autograf a lui George Moore. Mi-am pus ochelarii și am supus unui examen imparțial volumele de mult prăfuite. Erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moment din viața lui. În realitate, un fals moment dramatic, dacă erai atent mai ales la ultima frază, scrisă într-o nefiresc de corectă formă literară. Deci, un om aflat în situația tensionată de a i se smulge până și călimara își mai putea totuși permite să-și consume timpul ca să scrie nu numai cuvintele și toate semnele de puctuație ale ultimului său mesaj, dar până și acele ah-uri urmate, bineînțeles, de consacratele puncte de suspensie. Într-adevăr, dădea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate cele necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi mari, gură mică - își chemă toți stolnacealnicii la raport. Sosise un ucaz de la Sankt Petersburg. Ceva mai târziu, când piseții tocmai se aplecau scârțâind de zor cu penele înmuiate des în călimări, ca să transcrie, după ciorne, sprafca, otnoșenia sau sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete pe birou de la călimară la hârtie, sub ochii încruntați ai generalului. Sosi nacealnicul filiform, urmat de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În sfârșit, nacealnicul îndrăzni să-l întrebe: ― Ce ați dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un gest plin de eleganță. Da, trebuia să-și înfrunte soarta ca un adevărat boier. După ce înghiți două linguri din fiertura mizerabilă de fasole, luă o coală de hârtie, scoase pana din cilindrul ei de argint și, înmuind-o în călimara de la brâu, îi scrise mult iubitei sale mame o scrisoare temperată, descriind, ceva mai poetic și oarecum vesel, groaznica furtună pe care o înfruntase, păstrând totuși pentru el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu armele Văcăreștilor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deloc nuanța amenințătoare și făcu greșeala să-l împingă spre marginea biroului. Mușcătura lui Bichon fu pe cât de fulgerătoare, pe atât de profundă. Contele scoase un urlet teribil. Sângele șiroia din mâna lui și curgea de acum pe birou, peste călimara din cristal, peste nisiparniță, peste cutia cu pene de scris... Și ce pete, ce pete înspăimântătoare peste impecabilele coli ministeriale!... Toinette, care mersese foarte departe și tocmai atinsese puntea raiului, ținând-o strâns de un capăt, îl scăpă repede auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a făcut întâiul vărsământ de 300 lei. Cu acest prilej, încă o faptă a Regelui, pe care am omis-o la timp. Promulgarea legii care înălța țara la rangul de Regat a semnat-o suveranul cu un condei și o călimară nouă. Academia Română a rugat pe Rege să-i doneze pe amândouă fiind, de acum, piese istorice. Regele s a grăbit să satisfacă cererea Academiei. Imediat după atentatul și asasinarea țarului Alexandru II, ministrul Rusiei la București a cerut guvernului român
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
văzut de vreo navă braziliană. Strănepotul cancelarului Bismark, contele Alexander von Bismark, 33 de ani, e arestat la Copenhaga pentru trafic de narcotice. În 1939, Chamberlain a remarcat că, la semnarea acordului de la München, Hitler a muiat penița într-o călimară goală: „Germanii sunt prost organizați pentru semnarea acordurilor”. Perla „Peregrina” a fost descoperită în secolul al XVI-lea; Filip al Spaniei a dăruit-o Mariei Tudor și bijuteria a trecut de la o regină la alta, până când a fost confiscată Burbonilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția îi fusese atrasă dintr-odată de versurile pe care Fratele John le citea cu voce tare dintr-un mic volum pe care îl ținea în mâini. — Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]