845 matches
-
cu "Să trăiți”. Dintotdeauna crezusem că viață monahilor este străină de obiceiurile și atitudinile mirenilor, de aceea, îndeletnicirea și salutul călugărului păreau neobișnuite și bizare. Impresionant înscrisul dintr-un document reprodus în "Istoricul mănăstirii”: "Tătarii i-au spărcuit pe toți călugării”. Citatul mi-a făcut impresia de sihăstrie absolută, deși biserica părea departe de lume și era electrificată. Părerea s-a confirmat când scoteam apă în curte dintr-o fântână cu roată, la vederea unui călugăr bătrân care își încălzea ciolanele
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
1832, publicată în Epistolario, vol. IV, n. 1707, p. 326. Rosmini considera că o ședere mai îndelungată a lui Lamennais la Roma ar fi avut efecte pozitive. 30 Cu acea ocazie a făcut și o călătorie la Frascati, pe lîngă călugării teatini. 31 Relația dintre Tommaseo și Lamennais și fascinația exercitată de abatele breton asupra personalității tommasiene sînt descrise pe larg de A. Gambaro, Carteggi inediti del Lamennais con Italiani, pp. 385-311, și în La fortuna del Lamennais in Italia, în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și că ar fi bine să se pregătească sufletește și să meargă în tăcere. 45. Tuturor le păru un lucru bun și fiecare începu să se adune. Puțin înainte de a ajunge la locul de unde se zărea Orașul, văzându-i pe călugării care-i așteptau cu crucea, descălecară. Când zări Orașul, Pelerinul simți o mare consolare. După cum au mărturisit ceilalți, aceasta i-a cuprins pe toți, cu o bucurie ce nu părea firească. El însă avea să simtă mereu aceeași evlavie de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În capelă”. Călugării au închis atunci toate ușile și se pare că au luat legătura cu judecătorii. Cu toate acestea, cei doi rămaseră trei zile în mănăstire fără să li se spună ceva din partea judecătorilor. Luau masa în trapeză cu călugării, iar camera lor era aproape mereu plină de călugări ce veneau să-i vadă. Pelerinul vorbea despre cele obișnuite; prin urmare, se iscă între călugări o oarecare dezbinare, mulți dintre ei arătându-se mișcați. 67. La sfârșitul acestor trei zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
stare sau vreun anumit fel de viață mai degrabă decât la altele. Pentru că, deși în afara exercițiilor ne este îngăduit și chiar meritoriu să-i îndemnăm pe toți cei care, după toate probabilitățile, par potriviți pentru aceasta, să aleagă înfrânarea, fecioria, călugăria și orice alt mod al desăvârșirii evanghelice, totuși, în exercițiile spirituale este mai potrivit și mult mai bine ca, în căutarea voinței divine, Însuși Creatorul și Domnul să se împărtășească sufletului evlavios, înflăcărându-l întru iubirea și lauda Sa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fost nevoie ca toți să fi fost chemați să sufere, ca adevăratul sens al vieții să reapară conștiințelor adormite“. Gânduri nobile, adânci și legitime; dar a învățat ceva lumea din lecția anului 1914? Și au priceput asta toți preoții și călugării? Și atunci, cum se explică faptul că după aproape 20 de ani, de la primul război mondial, Dumnezeu a permis un lung potop de sânge și de ruine? Era deci nevoie ca omul să-și revină din îngâmfare, să simtă cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
citește că, în 1790 (al doilea an al Revoluției franceze care a suprimat parohii și case religioase), în lumea creștină, erau mai mult de 7.000 de convente numai ale franciscanilor cu 120.000 de călugări, în afară de călugărițele franciscane. Adăugați călugării tuturor celorlalte Ordine și Congregații; puneți alături preoții clerului diecezan, pe atunci foarte numeros. Cum se explică, cu un număr atât de impunător de apărători, catastrofa Revoluției franceze care a răvășit mai apoi lumea întreagă prin ideile sale? Și totuși
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Pr. Gh. Lenghen, Pr. Ioan Duma, Pr. Dr. Dominic Neculăeș. Am numărat de atunci și până la sfârșitul studiilor mele 56 de colegi. Am fost sfințit preoți doar treisprezece. Anii de seminar i-am petrecut cu studii intensive și pregătire pentru călugărie. Fără chemare de la Dumnezeu n-aș fi putut face față. De câteva ori eram în primejdie să o pierd din vina mea, dar tot de atâtea ori înțelegerea rectorului și a superiorilor m-au salvat și susținut. În 2 octombrie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
protopop Trifaș Liviu, m-am prezentat la parohia Horgești, pe atunci filială a parohiei Văleni, județul Bacău. La insistența păr. Budău Iosif, am învățat liturghia romano-catolică și după o săptămână am făcut slujba în ritul latin. În com. Horgești, îndrăgind călugării franciscani, am dorit să mă fac franciscan. La 3 octombrie 1986 am început noviciatul, ca la 26 octombrie 1987 să depun voturile simple, iar la 27 octombrie 1990 să primesc voturile solemne. În parohia Horgești am stat 12 ani cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că prin tradiție ei aveau în grijă locurile sfinte de la Ierusalim, iar după ocuparea Constantinopolului, franciscanii întrețineau misiunea catolică pe lângă Marea Poartă. Fără îndoială însă, prezența Sf. Francisc din Assisi la noi a fost și este vie și activă prin călugării franciscani, păstori sufletești ai credincioșilor catolici din România. Până la înființarea Arhiepiscopiei de București (1883) și a Episcopiei de Iași (1886) ei au fost aproape singurii slujitori ai cultului catolic, în părțile noastre; astăzi în urma consolidării și înfloririi structurilor bisericești, colaborează
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
oșteanul cu lumânările, la urechea lui Tăutu. Lasă! intervine Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În drum spre cătarea cetăților, Ștefan se abate la mănăstirea Putna, ca să se închine, ca să-i fie binecuvântată lucrarea de cercetare și fortificare a cetăților Moldovei, care aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre crețurile obrajilor. Ștefan, buimac, ca trezit dintr-un somn greu, nu înțelege. Ce face Maria? Maria?... șoptește răgușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aveți grijă să nu fugă. Părintele stareț Urban plecă cu sprânceana Încruntată și cu fruntea Încrețită. Toată povestea era foarte delicată și putea aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase mânăstirea În repetate rânduri. Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării descoperiseră potire de aur, țesături scumpe pentru odăjdii, manuscrise rare, cerneluri care nu erau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la călugării din mânăstirea de la Sankt Gallen, unde slujise ca rândaș. Cu mare sârguință și zgârcenie puse deoparte toată simbria pe care călugării i-o plăteau În bani de argint și, după un timp, plecă la Zürich, unde Începu să Împrumute cu dobândă, bineînțeles, monedele câștigate cu atâta trudă. Atât de bine știu să-și potrivească bucoavnele, Încât la moartea lui, fiul său
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
schiloadă de pe urma caznelor... A crescut cum a putut și mai târziu s-a Însurat și m-am născut eu. Ce să vă mai spun? Încă de mic, am dorit să-mi pun viața În slujba Domnului. M-am dus la călugărie și mânăstirea m-a primit așa sărac cum eram, fiindcă are nevoie și de unii care să facă muncile mai grele, pentru așa ceva eram destul de bun. Tocmai Îmi terminasem noviciatul când, Într-o zi, m-a căutat un cerșetor bătrân
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sau fân să cosească,...fără de voia rugătorilor domniei meli călugărilor...Iar cine va ara sau cosi, acela om de mari certare va hi de la domniia mea. Iar cui va părea vreo strâmbătate, el să vie să stea de față cu călugării.” Dar vezi tu, dragule, că locul mănăstirii Galata din Gis nu prea era însemnat bine și atunci domnul l-a trimis pe Ionașco, vornic de gloată, să aleagă și, să stâlpească hotarul mănăstirii.” - La o asemenea moșie nu se putea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vornic de gloată, să aleagă și, să stâlpească hotarul mănăstirii.” - La o asemenea moșie nu se putea să nu apară sămânță de gâlceavă cu vecinii, mărite Spirit. - La ce te gândești spunând asta?Mă gândesc chiar la pâra făcută de călugării de la mănăstirea Frumoasa făcută împotriva călugărilor de le Galata și Sfânta Vineri, pentru niște mori făcute „în gârla ce-au fost pioă de Silitră, care gârlă iasă din iazul morilor mănăstirii Balicăi.” - Parcă am mai vorbit noi de niște neînțelegeri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
magnificul colegiu numit depre numele lui Vasile Vodă - Scoala Vasiliană.” La această școală s-au adus dascăli străini, după cum se vede din zapisul din 2 aprilie 1656 (7164): „Io Gheorghie Stefan voievod...am citit privilegiul adus înaintea domniei mele de călugării de la sfânta mănăstire din târgul nostru Iași, unde este hramul celor Trei Sfinți...făcut de ctitorul ei, Vasilie voievod, care a fost înaintea noastră. Iar după citirea privilegiului am înțeles voința și dorința mai sus scrisului domn care, văzând lipsa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
stăpân mănăstirea Aron Vodă a ajuns în stăpânirea Patriarhiei Constantinopolului. Urmările acestor treceri s-au văzut, mărite Spirit, în cursul anilor ce au urmat. - Stai să vezi. La 30 iunie 1626 (7134), Miron Barnovschi Moghila voievod a judecat pricina dintre călugării greci și cei moldoveni pentru mănăstirea Aron Vodă. În hotărârea domnească se spune că nu au dreptate călugării moldoveni când spun că „grecii au pustiit-o cu totul.” Asta o spune vodă, după ce a trimis două înalte fețe bisericești să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în cursul anilor ce au urmat. - Stai să vezi. La 30 iunie 1626 (7134), Miron Barnovschi Moghila voievod a judecat pricina dintre călugării greci și cei moldoveni pentru mănăstirea Aron Vodă. În hotărârea domnească se spune că nu au dreptate călugării moldoveni când spun că „grecii au pustiit-o cu totul.” Asta o spune vodă, după ce a trimis două înalte fețe bisericești să cerceteze starea de fapt a mănăstirii Aron Vodă. După cercetarea la fața locului, trimișii au spus că au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau mereu pricini de gâlceavă; între ei sau cu vecinii. - Nu mai departe la 15 iunie 1631(7139) Moise Moghila voievod a judecat neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea Nicoriță și cei de la mănăstirea Aron Vodă. Ziceau cei de la Nicoriță că un iaz de pe pârâul Ciric este al lor, pentru că l-au primit danie de la Barnovschi voievod. Cei de la Aron Vodă au arătat un ispisoc de danie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Călărașii susțineau „că acea seliște de la Prisăci, coasta dinspre apus, nu iaste dată de Duca Vodă...mănăstirii lui Sfeti Ioan Zlataust nici de alți domni, ce iaste dată părinților lor, fiind călărași, ca să șadză acolo și să se hrănească...și călugării o au împresurat-o cu mare nedreptate arătându-ne și cărți de pâră și de rămas de la Mihai (Racoviță) vodă.” Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod a trimis de mai multe ori oameni domnești să cerceteze locul. Mănăstirea Zlataust a rămas să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Jijiei de pe moșia mănăstirii de cei ce vor să pescuiască în ea. - Dacă aveau apă, nu se putea să nu aibă și mori. - Aveau, nu-i vorbă, dar ca un făcut se iveau pricini de gâlceavă chiar între cuvioșiile lor călugării de la diverse mănăstiri, vecini cu morile. De pildă, la 26 sept. 1701(7210), Constantin Duca voievod este nevoit să poruncească lui Stefan Hăbășescu pârcălab să meargă la vadul Icușenilor de pe Jijia și să mute cu meșteri mai la vale morile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
planul simplu și armonios al bisericilor lui Stefan cel Mare, dar are un pridvor pe stâlpi, ca cele de peste Milcov. Dacă îți amintești bine, dragule, mai pe la începutul vorbirii spuneam despre mănăstirea Aron Vodă că desele închinări și treceri de la călugării greci la cei moldoveni nu au priit nicicum mănăstirii. Deși la 19 iunie 1742 (7250) Constantin Nicolae Mavrocordat voievod poruncește lui Iordache Rusăt, mare vornic - ispravnicul ținutului Neamț - să cumpere 50.000 bucăți de șindrilă „pentru acoperământul bisericii lui Aron
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]