1,224 matches
-
cartierul Comitetului Central și al serviciilor lui, situate la câteva sute de metri de casa noastră, neglijență pe care o atribui rapidității schimbărilor. Pe scurt, la întoarcerea lui, Vlad m-a găsit la aceeași adresă, dar la parter, în două cămăruțe. În lipsa lui, zugrăvisem pereții și începusem să dau lecții de engleză, ceea ce avea să fie pâinea mea în anii următori. Vlad a început să caute un post de inginer, pe care l-a găsit la un sovrom, despre care voi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
el cam de seama mea, poate ceva mai mare, și un foarte bun vorbitor al limbii române. Am fost primit ca o rudă foarte apropiată, cu plată minimă pentru casă și masă. Casa era alcătuită din trei camere și o cămăruță, chilia din care savuram mișcarea de colivă din cimitir. Soția lui moș Ivan nu știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
moș Ivan nu știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om de-a-ntregul, om. Cînd nu era obosit de muncă venea în cămăruța mea cu cofăielul de vin și cânta foarte frumos. De la el am învățat "To ne veter" (“Nu vântul bate”) pe care îl cântam pe două voci. Căminul cultural avea o activitate foarte frumoasă datorită harnicului învățător Munteanu Teofan. Conducea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso, devenisem membrii fondatori ai Societății Pedagogice “Foamea”. Peste drum de casa gazdei locuia predicatorul unei secte ai cărei membri erau numiți molocani (de la moloko - lapte, în rusește). și iată-l în cămăruța noastră pe domnul predicator Lukov pentru o partidă de dezbateri bilblice cu Guțaga. Vorbă, vorbă dar gâtul? Trebuie ceva udătură și de aici pănă la paharul pus în mâna predicatorului nu era decât un pas. Să fie păcatul vostru, zice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nemțesc, contra-pusă simbolic autohtonului "lasă-mă să te las", menită a introduce valențele simbolice ale unui "gentlemen's agreement"; cine nu se încadra în acest timp, notează Panu, "era descalificat"; înainte de a intra în sala principală, oratorul aștepta într-o cămăruță în care, în afară de unul sau doi prieteni, nu mai avea nimeni voie să intre. Se cultiva astfel solitudinea ca teren prielnic actului creației. Așteptarea în singurătate avea conotațiile nerostite ale unei purificări esențiale pentru îndeplinirea onestă a misiunii. "Clauza" intrării
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
întotdeauna să încaseze dividendele cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul 1808, el însuși având în vârfu-i un ornament piramidal bizar. Cenotaful cuprinde două cămăruțe foarte înguste, prima, Capela Îngerului, unde poți vedea un fragment din piatra rotundă rostogolită de Iosif din Arimateea; în cea de-a doua, inima inimii, acolo unde a murit moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ușă de oțel de modelul celor prin care pătrunzi în turela cuirasatelor sau în încăperile unde se țin casele de bani în marile bănci, ajungeai într-o garsonieră tapetată cu cretonă gălbuie, ornată cu crengi și mobilată confortabil. Din această cămăruță ajungeai, printr-o scară subterană, în grădină, la un trunchi gros de arbore artificial, făcut din beton, camuflat cu verdeață și găunos, avînd în interior o scară din fier, prin care Kaiserul ar fi șters-o în caz că ar fi fost
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
punctul culminant, cabinetul era, în sfîrșit, demis... Vizita mea oficială la Varșovia fusese imediat urmată de o vizită la Praga. Regăseam în fruntea ministerului Afacerilor Externe pe acel Eduard Beneș, fostul jurisconsult privat 240, refugiat în Franța și muncind prin cămăruțele întunecoase din rue Bonaparte la constituția viitorului stat cehoslovac, apoi coleg la Conferința de Pace, iar în prezent succesor desemnat al președintelui Masaryk (care își purta vajnic cei 80 de ani, dar nu-mi ascundea dorința de a-și sfîrși
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dintre mândrii și simpaticii mei colegi, unii dintre ei mari scriitori, nu a protestat atunci, cum nu au protestat nici timp de patru ani În care „am stat pe drumuri”, cum se spune mă rog, (am fost primit În vreo cămăruță În casele de creațieă și nici nu s-au sesizat prea tare de faptul că aproape două decenii nu am avut un venit fix În România, ca toți cei de seama mea din vârful literelor române! La replica sarcastică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
hoteluri, de care e plin „Cartierul Latin”. Apoi, prin grija soților Cornea, Aurora și Aurel, care mi-au prezentat un francez de origină rusă, Nicolas Viasnoff, acesta, cu un efort financiar și sentimental ieșit din comun, mi-a aranjat o cămăruță la mansarda unui imobil vechi, rue de l’Abbé Groult, În al cincisprezecelea arondisment. Vă imaginați emoția fericită, apoi, a călătorului literar, invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apăsat de gloriile sale trecute și știind că dinspre viitor (cu atât mai puțin din altă parte!Ă nu va mai putea sosi nimic care să mai amintească măcar de un Montaigne, Balzac, Baudelaire sau Proust!, m-am izolat În cămăruța mea de pe rue de l’Abbe Groult, În al XV-lea, colț cu fermecătoarea și vechea rue du Commerce (În piesa mea Bătrâna doamnă și fluturele, scrisă acolo, se află o scenă inspirată de cel mai vechi bistrou de pe această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța de la subsol a lui Grigore, mi-a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de neaderență la persoana și ideile mele ce nu poate fi expediată cu un atribut oarecare. Nu era antipatie din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am dus în cimitirul ortodox din Lugoj și am „recoltat” unele nume de pe crucile vechi, de lemn: Miloia, Krinitzki, Gașpar și altele. Numele lui Paul, Sucuturdean, l-am „împrumutat” de la un șofer, pare-mi-se, care locuia într-una din cămăruțele din curtea casei mătușii mele. Apoi, în plin roman, întovărășit de Luminița, o amantă frumoasă din vremea aceea, care mă vizita din când în când la Lugoj, fugind din Bucureștiul unde soțul ei lucra la o „intreprindere” misterioasă - mie-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în dosul biroului său, în amplul și luxosul lui imobil din Bdul Ana Ipătescu (pe care, în absența mea de la revistă, dar și din conducerea Uniunii, scriitorii l-au pierdut, iar revistele, mândrele reviste literare au fost îngrămădite în câteva cămăruțe din Casa Scânteii, fără un gest de protest - o, decadența Uniunii a fost precedată de multe asemenea acte abuzive ale partidului!Ă, Geo, vrând să apese tonul sau să-și facă remarcată „autoritatea”, a aruncat, total stângaci, cuvântul „muncă”. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sens al cuvântului. Iar lor le-aș aminti fraza lui Brecht: „Cine e nemulțumit de propriul său popor, nu are decât să-și caute un altul!...”. O „normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale anonimatului de dinainte de debut, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întindeau pe malul râului erau minunate. Un bătrân cu haină neagră și pălărie țuguiată hrănea lebedele. Se vedea și un pod splendid, cu piatră cubică, iar pe fundal, turla unei catedrale. Pe ambele maluri, la intrarea pe pod, erau niște cămăruțe și geamuri mici. La ce naiba foloseau? Cerul era albastru, norii albi. Băncile de pe mal pline de lume. Toți purtau haine, iar femeile aveau șaluri pe cap. Frumoasă poză, n-am ce zice, dar mi se făcea piele de găină doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi luat lui Michael Jackson să facă un turneu prin lume. Ar fi grozav să pot întâmpina următoarele necazuri cu o nouă stare de spirit. M-a prins somnul puțin înainte de ora nouă. A venit drăguțul de el și în cămăruța mea devastată de bestii. Am aruncat cartea lângă pat. Citisem trei sferturi din Roșu și negru. Am stins veioza. Ea scăpase de masacru. M-am întins pe o parte și am adormit. Mă simțeam ca un făt protejat în pântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat un semn clar, când într-o seară de iarnă, m-a făcut să întâlnesc în ușa casei mele, un copil sărac, de aproape cinci ani, abandonat de toți și pe care eu l-am adunat și l-am în cămăruța mea, împărțind patul cu el...». «Semnele» pe care Giovanni Calabria le aștepta de la Domnul nu erau fapte miraculoase. Pentru el, «un semn de la Dumnezeu» era și legătura dintre diferite împrejurări negândite. Îi cerea Domnului «semne» pentru a avea ulterior o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
6 persoane: mama Angela, doamna Rosa [mama sacristanului de la Santo Stefano], Masina, don Giovanni și noi cei doi băieți. Mama Angela a început să se refacă. Între timp a fost primit un alt băiat: Bei Enrico. Noi trei aveam o cămăruță de dormit și un colț de casă pentru a studia. Don Giovanni ne-a făcut un program de viață comună. Duminica mâncam toți împreună și, adesea, era oaspete și fratele Gaetano cu unul din fii săi și un student seminarist
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
străduța Case Rotte, a fost cizmăria. Un prieten de-al lui don Calabria, domnul Battisti, s-a pus la dispoziția numeroasei familii a «Copiilor Buni». Era un bucătar discret și un cizmar iscusit. A întemeiat un mic atelier într-o cămăruță la parterul casei și a învățat să lucreze cizmăria și unor băieți. Munca era limitată la cusutul papucilor băieților interni. Când, mai apoi, Copiii Buni s-au transferat la San Zeno in Monte, atelierul a început să funcționeze mai bine
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în armată, mergeau la el pentru a se spovedi. A continuat acel serviciu sacerdotal, simplu dar atât de util pe care l-a exercitat în parohia de la San Benedetto al Monte. Jos, în parohia de la San Benedetto, a rezervat o cămăruță pentru ei, ca să aibă posibilitatea de a se întâlni, ca să scrie vreo scrisoare și să se împrospăteze cu o băutură. Chiar și la San Zeno in Monte a pregătit aceiași primire familiară. Cei care se înfățișau pentru prima oară, își
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
îi spuse un confrate. - Prezintă-te lui și cere-i să te spovedești. Nu te va refuza cu siguranță». Părintele Mondrone s-a înfățișat la San Zeno in Monte și, după o scurtă așteptare la poartă, a fost însoțit în cămăruța modestă a lui don Calabria. Părintele Mondrone își amintește: «Eu descopeream în acel bărbat, care mă privea cu surâsul patern, dezarmant, imaginea celei mai adevărate umilințe. Expresia, atitudinea, cuvintele, totul grăiau în el despre umilință». Don Calabria vorbea încet, cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în 1948 a vrut să vină la Verona și să se întâlnească cu don Calabria, pentru a avea o confirmare că ceea ce făcea era după voința lui Dumnezeu. «L-am întâlnit pe don Calabria - scrie Chiara Lubich. - Am intrat în cămăruța lui cu o colegă. Am avut îndată impresia că mă aflu în prezența unui suflet al lui Dumnezeu, pentru certitudinile față de Mișcarea focularinilor care se născuse de curând și pentru atmosfera pe care o lasă cei sfinți: sufletul la contactul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
când pentru doi- trei metri de stambă jegoasă stăteai la rând o noapte întreagă să poți să o cumperi, că nu-ți dădea mai mult, sau să ne aducem aminte că de unul singur sau cu familia dacă găseai o cămăruță cu chirie era plină de păduchi sau de ploșnițe, fără foc, fără geamuri, sparte sau stricate de bombardament, cu o lampă de gaz care fila de te îneca fumul. Despre opaiț n-au auzit tinerii de azi, iar dacă au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o colibă situată la partea opusă a pajiștii. „Aici este cabinetul meu” îmi spune Alfonso, relaxat, timp în care eu îmi chinui dicționarul mintal pentru a afla dacă în spaniolă „cabinet” poate însemna și „oficiu de turism”. Intrăm într-o cămăruță ceva mai mică decât cea în care locuiesc Sandra cu Alfonso, și am un sentiment ciudat după primul pas. Studiez încăperea întunecată cu un amestec de curiozitate și amuzament. Pe jos, în colțul din fața ușii, este întinsă o rogojină ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]