1,732 matches
-
picături de rouă... sclipirile s-or pierde Prin brumă, iar desculțul, vrea și el încălțat. Neobrăzatul must... cu-nțepătura-i sacră, Iși vrea acum pastrama. Și pusă la murat, O varză, încă verde, deja... se vede acră. Pe raftul din cămară, în hibernare mută, Dulcețuri și tocane... tăcute, lenevesc, Printre gutui și mere, o pară pergamută, E singura din rasă și totuși e-n firesc. Firescul, e în rodul... mirific și bogat In dragostea cu care-nvățăm să-l prețuim Firescul
E TOAMNĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369580_a_370909]
-
aceia care aduc roade și fac bine în Sfintele Tale Biserici și își aduc aminte de cei săraci; Răsplătește-le lor cu bogatele și cereștile Tale daruri; dăruiește-le lor cele cerești în locul celor pământești, cele veșnice în locul celor vremelnice... Cămările lor le umple de tot binele; căsniciile lor în pace și întru iubire le păzește; pe prunci îi crește, tinerețile le călăuzește, bătrânețele le întărește, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiț îi adună, pe cei rătăciți
CUGETĂRI DE PREOT ILIE BUCUR SĂRMĂȘANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369706_a_371035]
-
tu ai simți ale mele atingeri Sigur te-ai speria de golul talelor trăiri Munte aș deveni, poteci ai trasă pe spinarea mea Dacă tu ai mirosi lumea mea Sigur te-ai speria și-n parfumuri te-ai înecă În cămara m-aș preface și-n drogherii să-mi vii Dacă tu ai gusta toate cele ce-am gustat Sigur te-ai speria și de degustări ai uită Te-ai închide în tine și nu ai mai deveni ... Citește mai mult
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
preface să-ți auzi ecoulDacă tu ai simți ale mele atingeriSigur te-ai speria de golul talelor trăiriMunte aș deveni, poteci ai trasă pe spinarea meaDacă tu ai mirosi lumea meaSigur te-ai speria și-n parfumuri te-ai înecaîn cămara m-aș preface și-n drogherii să-mi viiDacă tu ai gusta toate cele ce-am gustatSigur te-ai speria și de degustări ai uitaTe-ai închide în tine și nu ai mai deveni... XXVI. TÂRGUL, de Borchin Ovidiu , publicat
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
aur cu rubine! - Și eu de unde să ți-l scot? Bunica și tata o așezară pe mama cu grijă pe fotoliul din hol și începură să întoarcă amândoi casa pe dos. Nu scăpă nici un colț neverificat, din baie și până în cămară. - Asta e, zise tata într-un târziu, trebuie să te obișnuiești cu ideea că l-ai pierdut! Mama începu să plângă și mai tare. Mădălina o privea cu ochișorii ei rotunzi scăldați în lacrimi. - Superi copilul, o avertiză bunica. Ia
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
că autoarea și-a adunat avuțiile de suflet între coperte de carte e un lucru îmbucurător, pentru că, oricât ne-am strădui și oricât am agonisi, această mărturie este tot ceea ce rămâne. Și asta nu e puțin. Aceste poezii smulse din cămările inimii, purtând marca originalității, având multă culoare, străfulgerări poetice cu impulsuri lăuntrice, ne dau îndreptățirea să credem că vor avea ecou în inimile cititorilor. ---------------------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 14 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - VIRGINIA VINI POPESCU - POEZII
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
este cazul medicului Maor Gruber, a cărui dorință de răzbunare a crescut, s-a exacerbat, chiar și după patru decenii, deși s-a străduit din răsputeri să-și țină ascuns trecutul. Dar trecutul a țâșnit precum o arteziană lăuntrică, inundând cămările inimii și ale creierului într-o clipă. Gheara vulturului cenușiu era adânc înfiptă în carnea și sângele lui, tatuându-l, mai adânc decât numărul care era imprimat în piele, cu care erau deosebiți evreii ce încetaseră demult să mai fie
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
te trezească. m-am trezit paznicul de noapte cu o nemișcare în toate membrele. m-a strâns la piept nemișcarea asta. așa cum fratele abel mă îmbrățișa precum copiii lui dumnezeu. tata ne-a dat și nouă din puținul lui. din cămările lui goale ne-a dat puțin să înmulțim puținul. și atât l-am înmulțit că nu ne mai recunoaștem. pe abel căinatul nu l-am omorât eu minte cartea. se auzea în cartierul drumul taberei de o umbră lividă sub
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
Mă pregătesc de Crăciun. Tati mi-a luat brăduț Chiar de-s băiețel micuț! Și podoabe minunate Globulețe colorate Să le agățăm pe toate Și în brad și pe afară Ori în casă și pe scară... De ce nu și în cămară? Fiindcă eu sunt băiețel, Mami vrea doar... albăstrel! Căci frumoasele podoabe, Le-a luat albastre toate, De-o s-arate casa noastră Ca o sorcovă albastră! N-am habar cum o s-arate Cu podoabele-astea toate Casa noastră de Crăciun. Însă
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
lasă jaje, cu ecoul din zare. În suflet așterni răcoare și-i duci tandrețea-n uitare! Îi iei cel mai frumos vis și-i duci iubirea-n abis! Omului rămas cu jale, de iubirea trădătoare, supărarea să-i alungi, în cămări pui poame dulci! În beci pui leguminoase pentru mâncăruri gustoase! Umpli masa de harbuz și hambar de cucuruz! Naturii îi duci povară într-un Vis de Primăvară! Și-i întreții speranță pentru o altă viață! Cu-a iubirii nostalgie, eu
NOSTALGII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352814_a_354143]
-
puțin încât să dau și altuia!”? Pr. Constantin NECULA: Nu cred că există o astfel de limită de jos a bunătății. Bunica mea era o femeie extrem de săracă și de fiecare dată tot mai găsea un cartof undeva, ascuns în cămară. Deci, eu cred că trebuie să fim lipsiți de orice fel de bucurie ca să nu mai avem ce da. Azi-dimineață, când veneam spre simpozion, un nene m-a rugat să-i dau bănuți, n-aveam cum să mă mișc în
INTERVIU INEDIT DESPRE UMANITATE ŞI ONG-URI CU PREOTUL CONSTANTIN NECULA de GABRIEL TUDOR în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352795_a_354124]
-
in. - Tată, ai ceva de mâncare pentru Crivăț? Uite ce mi-a făcut pe pantalon de bucurie când m-a văzut. Credeam că m-a uitat. Și-a manifestat bucuria prea evident ca să mă fi uitat. - Are mâncarea pregătită în cămară. Îi cumpăr oase de la măcelărie și i le fierb cu orez și cartofi. Termină o oală de două kilograme într-o zi. Măcelarul, un turc bătrân, deja știe ce să-I oprească și când mă vede prin fața prăvăliei, mă întreabă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
domn doctor, nu-i foamea la Crivăț? Este oprit la el os cu măduvă proaspăt”. Îi mai dau din când în când câte un pachet de Camel, țigara lui preferată și nu uită de cățel. Mircea a mers repede la cămară de unde a luat oala cu mâncarea lui Crivăț și, când l-a revăzut în fața ușii unde îl aștepta culcat pe treapta scării dând din coadă, a început din nou dansul său fără noimă în jurul cozii. S-a repezit flămând la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
-i mai folosească. Doctorul a scos din frigider o sticlă cu vin de Cotnari galben ca lămâia și cu două pahare în mână i-a spus lui Mircea să ia și el, dacă dorește să bea cu apă, sifonul din cămară. Mama sa se schimbase de haine și se tot foia prin bucătărie să pregătească pentru bărbați ceva să meargă vinul, chiar dacă doar ce veniseră de la restaurant. Doctorul Ștefan Trăistaru, cu vinul și paharele în mână, a aprins lumina în chioșc
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
viguroase cum fuseseră brațele lui odată. Nepoata adunase cireșe în două găleți și turnase apă din fântână peste ele să le spele. Se pregătea să facă compot. Bunu avea să dea gata jumătate din borcanele care urmau să ia drumul cămării, înainte chiar ca acestea să apuce să vadă rafturile. - Ia uite, nenorociții, strigă nepoata arătându-i apa dintr-o găleată. Îți vine să crezi? La suprafața apei se formase un strat albicios, tremurător. Bunu își adună ochii să vadă mai
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
ca și un om virtuos. Sărăcia nu este o virtute. Voi aminti puțin mai jos de ce în unele cazuri sărăcia nu poate fi considerată o virtute. A fi sărac înseamnă un început în a avea pe Dumnezeu în suflet. Atunci când cămara inimii este plină cu cele lumești nu mai are Dumnezeu loc acolo. Această accentuare a stării lui Lazăr Mântuitorul o face nu pentru a arăta că bogăția e rea, ci pentru a arăta că numai cel sărac poate să ajungă
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
ale Răsăritului și strigând tare să se audă că nu am murit, întoarcerea la Sfinții Părinți este cu adevarat mântuitoare, scapându-ne de veacul desacralizat; simțim cu adevarat schimbarea la fața a „omului nostru interior”, cuvantul lor deschizându-se că o cămara de nuntă unde sufletul Răsăriteanului se poate, în sfârșit, dărui Mirelui sau, Stăpânul și Domnul, Mielul și Poetul întregii zidiri, Logosul divin. Mării poeți religioși au văzut în poezie o nuntă de taină care nu ține de omul exterior, de
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
au văzut în poezie o nuntă de taină care nu ține de omul exterior, de Adam cel ce se ascunde de Dumnezeu în înserarea Raiului; pentru ei poezia înseamnă rațiunea de a fi a omului nostru lăuntric; numai acolo, în cămara de nuntă, este posibilă vorbirea cu Dumnezeu; ieșind din raza ochiului lui Dumnezeu omul lăuntric se usucă, se pustiește și atunci suferă omul întreg - omul întreg se sălbăticește, devine irațional. Poezia lui Traian Vasilcau este ...calea sufletului , educație spirituală și
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
de multe ori, o încorsetare în rigorile schemei structurale, nepermițând zborul liber al ideilor ca în poeziile moderne, ați reușit, domnule Marian Malciu, un sonet sonor, nu prin imagini artistice sonore, ci prin ecourile profunde, melodioase, ale versurilor dumneavoastră în cămara sufletului nostru, înfiorată, parcă și ea de apropierea toamnei... Ce ne-am fi făcut dacă ar fi fost să trăim într-o zonă cu același anotimp și nu am fi fost hărăziți cu darul de a erupe și noi, plini
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
a găsit pe Mancuse umblînd prin casă în patru labe și s-a speriat. Bărbatul întinsese pe jos vreo patru coli mari de hîrtie, cît un ziar, pe care le cumpărase ea de la librărie ca să le pună pe rafturile din cămară, pentru că borcanele cu gogonele, pe care le scotea ziua la soare, ca să se acrească, abia așteptau să se așeze, cuminți, unele lîngă altele, burtoase și îngîmfate, alături de borcanele cu ardei iute și de sticlele cu bulion. Estera încă mai era
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
CĂTRE TINE ÎNSUMI Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului nu se încheie noaptea ușor cu lacăte necuprinse suntem legați de ea Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca dintr-o cămară nu se cunosc la vedere fagurii de miere de fagurii de foc nu așteaptă dimineața omul hrănit doar cu vise și fum nu vindecă lumea cu adevărat nu vindecă nicicând aceste răni Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca
CUVÂNT CĂTRE TINE ÎNSUMI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354513_a_355842]
-
cunosc la vedere fagurii de miere de fagurii de foc nu așteaptă dimineața omul hrănit doar cu vise și fum nu vindecă lumea cu adevărat nu vindecă nicicând aceste răni Doamne, Cel ce ai ieșit din moarte ca dintr-o cămară. Referință Bibliografică: Cuvânt către tine însumi / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1938, Anul VI, 21 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CUVÂNT CĂTRE TINE ÎNSUMI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354513_a_355842]
-
Foucault, Michel, Istoria nebuniei în epoca clasică, Editura Humanitas, București, 2005. Grant, Ruth W., Hypocrisy and Integrity: Machiavelli, Rousseau and the Ethics of Politics, University of Chicago Press, 1997. Pontiggia, Giuseppe, Prefața la ”Piccola colazione”, Garzanti Editore, 1987. Ruffilli, Paolo, Cămările cerului, Editura Princeps Edit, Iași, 2008. Rezumat: Ruffilli este acel magnanimitas când vorbește de statutul entității, o desfășoară în timpul de execuție a împlinirilor și o procesează pe ecranul infinit limitat al vieții. Omul ruffillian are frânturi de viață și este
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
de la Adam până la această scrisoare, curgerea anilor văleat 7141, semnat Io Matei Voevod Basarab”12). În anul 1640, Dobricenii se vând rumâni Mănăstirii Arnota și astfel, ca rumâni ai mănăstirii, ei reușesc să scape de maglă. Matei Vodă însă „din cămara domniei sale” a plătit această moșie cu 950 de ughi, adică galbeni ungurești, făcând din aceasta moșia sa de suflet, la care va ține foarte mult, dorind să ridice aici un schit. De aceea, la 1642, Matei Vodă face act de
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
și voios încât fiecare inimă din public se preschimbă în conac primitor căreia cântecul îi trece pragul ca un frate! Pentru Georgel Nucă niciun fruct al vieții nu e mai dulce și savuros ca acela căutat, cules și pus în cămara sufletească a publicului: melosul folcloric românesc! Culegerea nu s-a făptuit printr-un lan de cultură, ci pe o câmpie cu iarbă și flori spontane, trudnic, dar nu descurajator, având sprijinitori spirituali și chiar faptici, pe savanta cercetător și etnolog
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]