20,803 matches
-
aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință, unul de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă trupurile noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din frigider
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
Anatolie Paniș Să nu ajungi la spital decât atunci când ai căpătat râie. Boală domnească. Se tratează prin frecare la pielea goală cu soluție de sulf. Altfel, începând de la orele șase dimineața, puhoi de lume, bolnavi câtă frunză câtă iarbă, unii înăuntru de spital, alții care tot vin și vin înspre celebrul
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
cu o fidelitate năstrușnică și perfidă, înregistrînd de-a valma atît lucrurile cu miez, cît și prostiile debitate de la catedră. Nu le evidențiază nicicum pe acestea din urmă - nici prin "sic", nici prin ghilimele, nici prin semne de exclamare. Textul capătă astfel un aspect lunecos și straniu, putînd fi calificat ad libitum drept oligofren sau urmuzian: "Cronica lui Neculce s-a păstrat în 14 manuscrise (11 la București, 3 la Iași). Aceste manuscrise sunt scrise de mînă. De aceea au o
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
așadar, aceea de a crea universuri compensatorii, de a facilita ieșirea din timpul istoric și intrarea într-un timp special, augural, în care, raportându-se la mit și ritual, poate opera acea identificare cu zeii. Mai mult decât atât, povestirea capătă atribute curativ-magice, e un adevărat panaceu, o piatră filosofală, grea de tâlcuri: "Harul de a povesti, de a da naștere narațiunii-pattern, narațiunii canonice, și a intra în astfel de narațiuni canonice este singura licoare aducătoare de nemurire, chiar și pentru
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
Spre umărul tău rece și aplecat și mare/ Și cum își lasă fruntea se lasă geana mea/ Și gura mea se lasă spre trista-ți răsuflare". Iubirea și moartea sunt astfel teme care se contaminează reciproc, în tradiție romantică; erosul capătă reflexe ale tanatosului, iar trăirea își anexează spațiile incerte, cu o geografie fluctuantă, ale visului și ale solitudinii afective. Viața și moartea, de altfel, par să nu mai fie realități atât de ireconciliabile, dimpotrivă, spațiile pe care le ocupă se
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
un șuvoi care trecea peste maluri. Era pusă la încercare rigoarea tradițională a prozei franceze care miza pe claritate, sobrietate, transparență. Ceea ce frapa era ieșirea din canon: avântul anarhic de porniri și cutume încă necoagulate; reproducerea vocabularuui străzii, care nu căpătase încă destul acces în sanctuarul epic; sintaxa frazei inedită, care desfidea normele în vigoare. Aici, în această narațiune a vălmășagului, motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
întregime sau doar pe anumite parcele se arată imună la invazia răului. Opțiunea eronată, în favoarea diavolului, are un efect dizolvant în publicistică, în intervențiie în arena dezbaterilor, pe alocuri chiar 1n unele scrieri minore ca importanță. Această porțiune a tabloului capătă, deci, semnul minus. La antipozi, creația, netributară conceptelor sterile, se menține validă în nucleul de bază, nu e răsturnată. Adesea se poate demarca exact începutul și sfârșitul deraierii. La Cioran și Eliade, faza care a precedat impasul, s-a remarcat
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
conferință a lui Paul Valéry despre Hugo. într-o a doua călătorie, ca delegat oficial la congresul internațional de filozofie, audiază comunicările lui Jacques Maritain și N. Berdiaev, și împreună cu Ionel Jianu, îl cunoaște pe scriitorul Henry de Montherlant. urnalul capătă o altă tonalitate și o altă turnură după 1945, când Petru Comarnescu, precum și alții din generația lui, trăiește drama intelectualului, format și afirmat înainte de război, care se confruntă acum cu un alt regim politic decât cel democratic, un regim dictatorial
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul răspîndit
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
puternice provocau leșinuri și făceau necesare flacoanele cu săruri. Dacă întârziem însă puțin asupra ei începem să simțim că ceva nu este în regulă. Autorul își recită cu atâta grație și, mai ales, cu atâta delectare "oh"-ul, încât totul capătă o indefinibilă tentă parodică. Emil Brumaru este naiv știind că este naiv, vrând să fie naiv, bucurându-se că este naiv�. Este vorba, cu alte cuvinte, de o naivitate calculată, premeditată, regizată de un poet iubitor de ambianță, pentru care
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic. În cea de a doua parte a poeziei gravitatea capătă o pondere din ce în ce mai însemnată, dicțiunea lirică își acutizează tonurile, latura serioasă se face simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un vechi poștalion". Finalul poeziei aduce în spațiul textului o melancolie difuză, distanța nu mai are conotații benefice, ea capătă însemne ale destrămării, iar momentul inițial al extazului procurat de impulsul erosului este urmat de inserția timbrului elegiac. Scriitura poeziei luI Emil Brumaru se impune, înainte de toate, prin fluență și rafinament expresiv, prin dinamismul imagistic și delicatețea metaforelor, toate aceste
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
desperării, pentru ca scriitorul, jurnalistul de succes și diplomatul Eliade să se transforme în "marele Mircea Eliade " din anii "70- "80. Rolul Portugaliei în această fantastică alchimie se desenează acum cu toată claritatea. Așa cum, abia în clipa morții, existența unui om capătă desen final și se transformă în destin, modificănd retrospectiv toate datele ei de pănă atunci, tot astfel și destinul lui Mircea Eliade capătă abia acum, la publicarea Jurnalului portughez, o nouă coerență. (prima parte a acestui text a fost publicată
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
această fantastică alchimie se desenează acum cu toată claritatea. Așa cum, abia în clipa morții, existența unui om capătă desen final și se transformă în destin, modificănd retrospectiv toate datele ei de pănă atunci, tot astfel și destinul lui Mircea Eliade capătă abia acum, la publicarea Jurnalului portughez, o nouă coerență. (prima parte a acestui text a fost publicată în nr. 16)
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
felicitat pe soțul meu pentru reușită. Specializarea în tehnica radiodifuziunii i-a conferit soțului meu titlul de specialist în comunicare radiofonică, un serviciu special în Aviația Civilă, a cărui importanță a crescut pe măsura dezvoltării acesteia. Radiodifuziunea crescuse, se întărise, căpătase spații de emisie în eter pentru care militau diferiți specialiști în domeniul aviației, al telefoniei, al marinei, al poștei și al altor instituții de stat. Programele primului post românesc de radio, inaugurat înainte cu doi ani, luaseră amploare. Radiodifuziunea română
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
a emisiunilor care luaseră o amploare inimaginabilă. Aparate de toate modelele începuseră să apară iar programele se diversificau și își îmbunătățeau necontenit calitatea, înfățișând mișcarea culturală și politică a vremii. Aparatul cu galenă, atât de modest în anii de început, căpătase dimensiuni și forme neașteptate. Unele arătau ca niște mobile prețioase în apartamente. Emisiunile de la postul de radio România deveniseră o forță, cum spuneam, fiind din ce în ce mai mult ascultate. Minunea de a capta într-o secundă un concert, o conferință, o piesă
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
se poate așa ceva?!...” exclamă el într-un târziu, negăsind pentru moment altceva de zis. Îl auzi pe Sever replicând sarcastic: “Ei, uite că se poate, tată socrule!” Revolta interiorizată îi ascuțise parcă și mai mult trăsăturile feței, iar ochii îi căpătaseră o nuanță de albastru metalic. “A venit un nene urât și rău, bunicule, și-a zis să ne luăm tălpășița din casa noastră!” se auzi glăsciorul isteț al Anicuței. Nedumerită, fetița se întoarse spre mama ei. “Ce-i aia tălpășița
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
emite e generos, făcând aprecieri superlative, cu anume larghețe. Scrisul său de „cronicar” al fenomenului istorico-literar la zi nu ocolește studiul mai amplu, de sinteză, precum Evoluția noțiunii de roman în literatura română (de precizat, în sec. XIX), sobrietatea expunerii capătă uneori inflexiuni lirice, ca în articolul Nefericitul Artur Enășescu și accente polemice, ca în Panait Istrati și „Cruciada românismului”. El proiectează asupra literaturii române o viziune „caleidoscopică”, unele texte au largi „reverberații” și afecte „prismatice”. Sunt câțiva din termenii recurenți
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
pămîntene, apți numai pentru sacrificarea acestor porniri în numele unui ideal. Situarea artistului în răspăr cu lumea (e vorba aici despre un pictor, Theo, a cărui existență ne este povestită de Daniel, tînărul hotărît să se dedice bisericii și lui Dumnezeu) capătă nenumărate justificări. Prilej de reflecție experiențele descrise creează o lume, nu atît diversă, cît, mai ales, complexă. Nici o undă de superficialitate sau derizoriu, totul, la o tensiune foarte înaltă. Sintaxa însăși, cu multe elipse, într-o curgere neobosită întreține această
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
poemele actuale, anonime. Metafore comune, peste sentimente indubitabil profunde, lexicul poetic nutrit din masa vocabularului, iată: “Mai stăruie sfidarea/ poemul se lichefiază/ frigul își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
ar fi inestimabila un fel de poem de aur, un fel de piatră cu scriere cuneiforma. târziu, prea târziu îmi dau seama de ce se comportă așa: el este un recipient gol care trebuie să se umple cu o substanță ca să capete sens, el stă la rând, el așteaptă viața mea. când înțeleg e târziu, cum spuneam, prea târziu. mă aflu în fața lui, uriașul meu invizibil, ca în fața ghișeului de bilete: însă nu pot să aleg nici momentul plecării, nici mijlocul de
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
de apărare, nu luasem în considerație nici refuzul meu încăpățânat de a pune piciorul într-un salon de furmusețe, nici obișnuința de a-mi tăia unghiile cu foarfecele de croitorie rămas de la maică-mea și nici mulțimea de proaste obiceiuri căpătate în mahalaua în care mă născusem și trăisem, dar - gândindu-mă bine - toate acestea ar fi putut să joace în favoarea lor. Instalați pe bancheta din spate a mașinii de serviciu a generalului Gabi, se felicitaseră reciproc pentru frumoasele lor unghii
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și așteptau răsplata. Cei mai plângăreți, cei mai servili, cei mai onctuoși o căpătaseră: invitații la colocvii, burse, subvenții pentru cercetări cu rezultate dinainte cunoscute ca și cele de pe vremuri, subsidii pentru publicații confidențiale; aceiași care supseseră până la sațietate și cu o vocație particulară mamelele comunismului și se lăsaseră căutați peste tot. Nu mă
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
două. Dacă n-ai banii, cu atât mai rău: "După unelte se cunoaște meșteru", iar "Jalba fetei hatâr n-are". Odată cu intrarea noastră internațională pe piața de capital, sesizăm totuși, semne bune pe tărâmul amabilității. Deviza despre client și stăpân capătă conotații interesante. Ea are două variante moderne: respectarea unei clauze contractuale din partea prestatorului de servicii sau aplicarea sănătoasă a proverbului " Puține cuvinte și ispravă mai bună". Unde se situează, între aceste coordonate, bunul simț natural, amabilitatea genetică și buna creștere
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
materiei verbale. Dimpotrivă, noul “portret” al poetei e înrămat într-o realitate deloc cosmetizată ori împinsă în plan secundar, spre un prag al desființării, ci înregistrată “direct”, - un univers de “tarabe”, pestriț amestec de bâlci, în care imaginea despre sine capătă și ea contururi grotesc-expresioniste, cu acel aer, sugestiv exprimat tot de criticul amintit, de “cochetărie anxioasă”: “o doamnă bătrână cu o tocă neagră / fără sex-appeal și fără resurse / într-o piață cât burta căscată / în mijlocul orașului”, “mai ridicolă / decât un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]