748 matches
-
cu cineva care fie se sperie atât de repede, fie are ceva de ascuns. Totuși asta nu are de-a face cu iubita ei, nu? Vreau să spun că sunt două lucruri separate. Nu crezi? M-a privit cu ochii căprui și limpezi. Shelley Jacobson mă îngrijora. Era genul de persoană care nu se sperie niciodată, nu pentru că ar fi curajoasă, ci pentru că are foarte multă încredere în ea. Mi-o puteam imagina cu ușurință cum, văzând o bucată de plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Archer și-a angajat o secretară pe măsură. A luat scrumiera de pe birou, a adus-o cu ea, și s-a așezat în celălalt fotoliu, aranjându-și fusta cu un gest automat. Am studiat-o cu atenție. Era blondă cu ochii căprui și ar fi fost foarte atractivă dacă nu ar fi purtat acel costum nedefinit. Era genul de lucru pe care femeile îl poartă când nu vor să fie considerate feminine, unde feminitatea ar fi un criteriu după care se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
avea nici o legătură cu moartea ei. Lee era încă în viață după cearta cu Claire și cu siguranță Claire nu ar fi fost în stare să se trezească din pat după tranchilizante. S-a uitat la mine, cu ochii lui căprui și imenși, cu genele lungi și curbate ca ale unei vaci. Claire ar fi fost cu siguranță în stare de așa ceva, a spus sincer. Dar nu a făcut-o. L-am privit, fără să îi înțeleg încă motivele. De ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a fi foarte înaltă, sprâncenele negre îmbinate erau drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de ieniceri îi pierduseră urma, nu se știa despre el de unde era; venea și el ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privea fascinat spre Alexandru Mavrocordat. Era convins că nu văzuse niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ametiste triste. Nu lipseau decât diamantele, mărgeanul și mărgăritarele. Ștefan cuprinse o clipă cu ochii priveliștea pietrelor prețioase și întoarse capul spre cei doi, fără să-și mai poată dezlipi privirea de la ei. Lui taica i se aprinseseră în ochii căprui aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare, după cum se uita la o piatră sau la alta, iar marele spătar își strângea pleoapele, apropiindu-le în așa fel ca să lase vederii doar o crăpătură strâmtă, avea o cută adâncă între
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca mine, bălaie cu ochii căprui ai domniei sale beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea, credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la fețișoara ei bălaie și aștept să-și schimbe ochișorii de lapte să fie căprui, bag un deget pe sub horboțelele de la scufiță să-i caut părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru frații și surorile ei. Cu toți cei șaptezeci de ani ai lui, spătarul Mihai, reconstruindu și în memorie imaginea ei, trebuia să-i recunoască frumusețea deosebită. Era înaltă, împlinită, totuși zveltă, hainele ample orientale îi dădeau prestanță și ochii căprui calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să cioplesc măiestrit cu mâinile mele în lemn de nuc catapeteasma bisericii și i-am arătat planurile... Și s-a uitat vodă la început cu ochi strein pe hârtia ce i-am pus-o în față, apoi în ochii lui căprui s-a aprins o scânteioară și a început să cerceteze de aproape izvodul și au prins a-i râde buzele: „Cu mâinile sfinției tale cioplești toată înălțimea catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
totală pentru albumul liceului din anul promoției ei. Un timp l-am păstrat în același sertar în care îmi țineam cealaltă mare raritate, clasorul meu cu timbre. Sophie Ginsky, numită de băieți „Roșcata“ Va ajunge departe, căci are ochi mari, căprui și sclipitoare-i e judecata. Când te gândești că era vorba de mama! Fusese chiar și secretara antrenorului de fotbal, o funcție prea puțin glorioasă în zilele noastre, dar, pare-se, un post-cheie pentru o fată din Jersey City în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dacă a existat vreodată așa ceva, menită să mă-mpiedice să-mi aduc aminte de fotografia aceea din liceu a lui Sophie Ginsky, pe care băieții o strigau „Roșcata“ și care urma să ajungă departe de tot cu ochii ei mari, căprui, și cu istețimea ei. Seara, după ce (la cererea mea) și-a petrecut ziua arătându-mi străvechiul oraș arab Akko, Naomi, și-a prins cozile într-un coc dublu, ca o bunică, îmi amintesc că exact asta mi-a sugerat. „Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de munca altui om, caracterul esențial al kibuțului rămâne nealterat. Toți își păstrează demnitatea neștirbită. Există egalitate, în sensul cel mai larg al cuvântului. Or asta contează cel mai mult. — Naomi, te iubesc. Mă privi printre gene cu ochii ei căprui, idealiști. Cum poți să mă „iubești“? Ce tot îndrugi acolo? — Vreau să mă-nsor cu tine. Bum, sări ca arsă în picioare. Vai și-amar de teroristul sirian care-ar încerca s-o ia prin surprindere! — Ce-ai pățit? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
maiorul dând gânditor din cap. Trage un fum din țigară și expiră cu putere. Noroc! O urare potrivită. Noroc să fie! Ciocnesc paharele, savurând amândoi arsura plăcută a coniacului în gură. Spune-mi, în legătură cu locotenentul Rădulescu, ce-ai hotărât? Ochii căprui, retrași mult în fundul orbitelor, privesc cu atenție concentrată către șeful și prietenul său. Colonelul își trece gânditor mâna peste ceafa tunsă mărunt, aproape perie. Sunt de acord cu tine. Disciplinat fără a fi rutinat, dornic de noi misiuni și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
însușise bine în timp. Dovadă dosarul făcut de germani. Îl văzuse atunci când lichidaseră un post de jandarmi. Sub mențiunea "Terorist extrem de periculos. Capturare imediată", cuprindea date precise despre el. Vârsta: 30 de ani. Înălțimea: 1, 80 m. Fața: ovală. Ochii: căprui. Păr: castaniu. Semne particulare: Cicatrice orizontală la încheietura mânii stângi. Se întrebase atunci de unde o aflaseră și pe asta. El aproape că uitase incidentul din liceu când căpătase rana urâtă în urma căruia se căptușise cu cicatricea. Atunci nici prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Apoi, se lasă liniștea. Numai vântul glacial alunecă ca o umbră nevăzută peste câmpul bătăliei. În tăcerea nefiresc de adâncă, Marius ajunge să audă în urechi zvâcnetul ritmic al propriei inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui întâlnește ochii căprui, reci și imobili ca însăși moartea, ai unui neamț căzut lângă el. E fără cască, cu picături de sânge în părul castaniu. Din colțul gurii un firicel roșu se desenează pe albul pielii, către barbă. De la distanță, un strigăt neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi se așeză din nou pe covor, lângă femeie, cu o expresie de fericire copilărească pe chip. Cu o mișcare delicată, ea îl mângâie pe păr și pe obraji, așa cum făcuse și mai înainte. Doar că acum, în ochii ei căprui și plini de înțelegere, se aprinsese o lumină nouă. Doctor Dehua Bart își legă centura de siguranță bombănind. Nu era convins că face bine ceea ce face. Nici nu se prea simțea în apele lui, dar nu dorea ca Arm să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea și ștearsă, pe care am înviat-o și am colorat-o cu tot ce am auzit de la alții și cu propria mea fantezie: o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând aceeași, a variat, totuși, odată cu punctul de privire în care mă mutau anii. În copilărie, fata cu părul castaniu îmi era mamă. La
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea. Ceasurile de visare cu ochii deschiși după stinsul lumânării din vremea adolescenței i le-am consacrat o vacanță întreagă de Paști numai ei. Adela seamănă cu mama ei cum era atunci, numai ochii sunt alții. Doamna M... are ochii căprui, acum uscați și decolorați. Niciodată nu m-a lovit ori nu m-a interesat ca astăzi asemănarea dintre ele. În primele momente figura doamnei M... mi s-a părut o imagine dezavantajoasă pentru Adela. Un memento sinistru: Adela, peste treizeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
părinților, și făceau tot ce se putea pentru ca noi, copiii, să nu răbdăm de foame sau de frig. Știau că atunci când vom intra în vâltoarea vieții, vom da de greu. Era tata un bărbat înalt, bine legat, șaten, cu ochii căprui și cu brațele muschiuloase. Purta musteață tunsă scurt, cu sfârcurile retezate drept, cam cum o purta Hitler. Era bun ca pâinea caldă, deschis, prietenos, mereu pus pe glume. Aș putea să spun că era mândru, mai degrabă demn, căci nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se sfârșea prea repede, și venea ora de matematică și altele, și până la viitoarea oră de muzică mai dura o veșnicie! A doua iubire, paralelă cu prima, a fost Olga, o copilă cu codițe lungi, rotundă la față, cu ochii căprui, cu ciorapi albi trei sferturi, în sandale cu cheutori deasupra labei piciorului, cu fustița deasupra genunchilor, curată ca din cutie, cu dinții albi ca perlele, înșiruiți frumos, cu o gură mică, cu buze cărnoase și roșii. Poate nu mă îndrăgosteam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Pe stradă-o mângâie cu-o mână, Acasă-o bate cu-amândouă! La volan Visând la o jună castă, Dar privind spre o cadână, Înghiontit și de nevastă Am intrat într-o bătrână! Oftalmologică Aveai ochi ca de scânteie, Ochi căprui, lucind ca aștrii, Mi-ai făcut ochi dulci, femeie, Iar bărbatul tău...albaștri! Unui aviator Pe-acest tip simpatic, tonic, Evadat pe varii rute, Și când nu-i în supersonic, Îl găsești cu parașute... La hanul răzeșilor La vârsta când
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
scăpat-o în trifoi. Lăsând cărarea, amândoi bătrânii o luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor, vaca stohnea greoi și-avea ceva neliniștit în priviri. Deșertul i se umflase pepene. Din spatele ei, mirat, cu ochi căprui, mari și o nuia în mână, un băiețel cârlionțat se uita la oameni. - A cui îi bâătu’ ! întrebă Hortolomei. - A Mariței, a cui să fie ! - De ce-ai lăsat-o, măi, în trifoi ? Nu vezi că-ți piere vita ? Ochii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască în loc. Antoine e o fată cam de vârsta mea, poate ceva mai tânără, învățătoare, brunetă cu pielea măslinie și ochi căprui, care tocmai s-a întors dintr-un sat din Sahara, unde a predat copiilor franceză. — Vorba vine, spune Antoine, fiindcă ce am făcut eu acolo nu prea avea de-a face cu predatul, ci mai mult cu un fel de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]