713 matches
-
credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la fețișoara ei bălaie și aștept să-și schimbe ochișorii de lapte să fie căprui, bag un deget pe sub horboțelele de la scufiță să-i caut părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru frații și surorile ei. Cu toți cei șaptezeci de ani ai lui, spătarul Mihai, reconstruindu și în memorie imaginea ei, trebuia să-i recunoască frumusețea deosebită. Era înaltă, împlinită, totuși zveltă, hainele ample orientale îi dădeau prestanță și ochii căprui calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să cioplesc măiestrit cu mâinile mele în lemn de nuc catapeteasma bisericii și i-am arătat planurile... Și s-a uitat vodă la început cu ochi strein pe hârtia ce i-am pus-o în față, apoi în ochii lui căprui s-a aprins o scânteioară și a început să cerceteze de aproape izvodul și au prins a-i râde buzele: „Cu mâinile sfinției tale cioplești toată înălțimea catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi sînt sugerate aceste interpretări diferite depinde de mediu, dar principiul producerii sensului este același atît în artele vizuale, cît și în cele ale cuvîntului. În Doamna Bovary, culoarea ochilor eroinei variază, ei sînt pe rînd cețoși, negri, albaștri și căprui, în funcție de focalizatorul prin care cititorul o privește. Cuvintele cu care sînt redate aceste descrieri incompatibile nu dezvăluie diferența între focalizatori. Poate că Flaubert a fost pur și simplu indiferent sau neglijent. Dar pentru a înțelege opera așa cum ni se prezintă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
tu nu i-ai raspuns! Diana, radia de bucurie În sinea ei; era chiar fericită. - Spune-i că poate veni! În timp ce ele discutau, bărbatul nu o scăpa din priviri. Și avea de ce: era o tânără brunetă, cu păr lung, ochi căprui, o gură frumos conturată, Îmbrăcată Într-o rochie de vară, de culoarea roșie, din mătase naturală, cu breteluțe, strânsă În talia-i subțirică, cu un minijup decent, așa cum Îi stă bine unei fete cu bun simț. În momentul când ea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Tractoarele și remorcherele începeau să se îndepărteze. Oamenii se retrăgeau în adăposturile de beton și curând terenul din jurul giganticului avion-rachetă deveni pustiu. Pilotul se apropie de Marin. DOMNULE, DACĂ SUNTEȚI GATA... TÂNĂRUL BURNLEY ARUNCĂ O PRIVIRE TIMIDĂ CU OCHII LUI CĂPRUI DESCHIS. \ CRED CĂ AR TREBUI SĂ MĂ URC LA BORD. GRABA CU CARE URCĂ PE PASARELĂ, CA ȘI CÂND S-AR FI TEMUT SĂ NU RĂMÂNĂ ÎN URMĂ, FU APROAPE NEPOLITICOASĂ. MARIN ÎL URMĂ MAI ÎNCET, GÂNDINDU-SE CE ERA DE FĂCUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
substanțe chimice și nu dădu greș. Prizonierul își schimbă înfățișarea sub ochii celor prezenți. Culoarea deschisă a părului se transformă în castaniu închis, fața i se subție și păli, iar ochii își pierdură culoarea albastră ca de oțel și deveniră căprui, exprimând teamă. STRIGĂ BRUSC O FEMEIE DIN PUBLIC. MARIN ARUNCĂ O PRIVIRE ÎNTREBĂTOARE ÎN DIRECȚIA UNUIA DIN SUBORDONAȚII LUI, CARE MÂZGĂLEA GRĂBIT CÂTEVA CUVINTE PE O TABLĂ NEAGRĂ: "ÎNALTA SOCIETATE JORGIANĂ \ FAMILIILE SUNT ÎN MOD TRADIȚIONAL IMPLICATE ÎN POLITICĂ". APOI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
APOI FURIA SCĂZU BRUSC. ÎNALT, CU OCHII LIPSIȚI DE VIAȚĂ, PRIZONIERUL MORMĂI CEVA ININTELIGIBIL ȘI SE PRĂBUȘI ÎNTR-UN SCAUN. ZĂCEA ACOLO ÎNCORDAT; ÎNSUȘI MODUL ÎN CARE HAINELE ATÂRNAU PE EL DOVEDEA CÂT DE RIGIZI ÎI ERAU MUȘCHII. OCHII LUI CĂPRUI AVEAU EXPRESIA ULUITĂ PE CARE O POATE PROVOCA NUMAI UN ȘOC PUTERNIC. ÎN EI SE CITEA CAPITULARE, IMPLORARE, O GROAZĂ ȘI TRISTEȚE IRAȚIONALE. ACALMIA SE SFÂRȘI CU UN GEST DRAMATIC. VICTIMA SE STRĂDUI SĂ SE RIDICE, APOI, TÂRÂNDU-ȘI PICIOARELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ai să faci ce îți spun eu, răspunse Marin clătinând din cap. \ Tot ce am de făcut este să nu fac nimic, iar tu ajungi la Convertizor în patru zile. Am o poziție care-mi oferă avantajul să negociez. OCHII CĂPRUI, FRUMOȘI, CARE SE RIDICARĂ SPRE EL ERAU UȘOR MICȘORAȚI, CA ȘI CÂND TRASK AR FI ÎNCERCAT SĂ ÎI GHICEASCĂ INTENȚIILE. \ NU AM TIMP DE DISCUȚII, SPUSE MARIN. CU CÂT ÎNCERCI MAI MULT SĂ ÎMI PUI BEȚE ÎN ROATE, CU ATÂT MAI PUȚIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
îngăduință, un țăran trecu pragul. Bologa, înfuriat, se sculă în picioare, gata-gata să-l alunge. Paul Vidor însă se apropie jovial, cu mâna întinsă și-i ură bun sosit în casa lui. Avea fața osoasă, cu zbârcituri multe sub ochii căprui, în care juca deșteptăciune și șiretenie, și niște mustăți puțin cărunte, dar groase și cu vârfurile ascuțite, cum le poartă țăranii unguri. Înfățișarea gazdei potoli scurt mânia locotenentului. Îi răspunse liniștit și chiar îl pofti să șază. Groparul se uită
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Îi spunea Tatăl nostru! Părul îi căzuse peste ochi și o deranja. Îl potrivi așezându-l mai bine cu ei închiși, într-un val de durere care se disipa... îi deschise și se priviră de aproape. Zări aceleași lumini dure, solzi căprui în degrade spre negru ce-i încercuiau pupila și pe care le știa atât de bine. Îi dispăruse osteneala ca prin farmec și fața i se transfigură la gândul că sunt împreună. A fost suficient! Înțelesese și mai bine... va
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu o observi pe stradă. Atrăgea privirile tuturor, cu părul ei bogat ondulat și roșcat, îngălbenit pe la capete de soarele verii cu nasul acvilin și el, plin de pistrui, cu ochii nici verzi, nici căpru sau poate și verzi, și căprui. Întotdeauna când se dezbrăca vreo fată în fața mea, pe vremea când locuiam împreună, o comparam cu Regu, după care mă întrebam ce dracu' vreau de la viață, fut toate rapandulele, când pe mine acasă mă așteaptă regina frumuseții. Așa s-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pus sub perfuzii, tânăra rămasă singură cu el, abia acum l-a putut privi nestingherită. Era de statură mijlocie, subțirel, avea părul castaniu, buclat, fața ovală cu trăsături regulate. Era foarte palid și din când în când își deschidea ochii căprui. Ea îi așeză o buclă rebelă căzută pe frunte, acoperindu- i pleoapa ochiului drept. În mila ce o cuprinse față de el, murmură în gând o rugăciune, implorând bunătatea lui Dumnezeu pentru a veghea asupra lui. „e atât de tânăr!” își
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
s-ar fi dus la Ramona, pentru că o durea inima văzând-o tristă. Livia era o fată cu un suflet mare, foarte vorbăreață și niciodată nu avea nimic de ascuns față de Ramona. Era de statură mijlocie, brunetă cu ochii mari, căprui, fața rotundă, era genul de om care niciodată nu te plictisea. Intrând la Ramona care stătea pe o canapea cu o carte deschisă, se așeză întrun fotoliu. Ramona închise cartea zâmbindu-i îi spune că se bucură de prezența ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
apucă să răspundă și în salon apăru Angela Ulmeanu, îmbrăcată sobru dar și elegant, având un aer distrus. Angela era o femeie de vreo 30 ani, înaltă cu părul negru, pe care îl purta într-un coc, la spate, ochii căprui foarte ageri, fața ovală și mare, nasul lat dar gura frumos conturată, în colțul căreia mereu flutura un zâmbet ironic. Privindu-l pe Radu al cărui chip avea o strălucire palidă aureoalată de părul lui castaniu, buclat, făcându-l să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
melancolie, pace sufletească sau dor, Eugen se așeză pe o bancă într-un parc cu tufe de liliac al cărui mireasmă îl înveli, ca o adiere ușoară. Pe o altă bancă se așeză o tânără zveltă cu păr șaten, ochii căprui cu privire caldă, care-i zâmbea sfios. După puțin timp, reușesc să se cunoască și chiar să-și spună pe nume, plimbându-se apoi prin pitorescul Sibiu. Astfel se cunosc, Eugen avea pe atunci 23 de ani, iar Oana mai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fusta Îmi vine bine. Fața mea are o frunte lată, dar pot să ascund asta purtând bretonul lung. Îmi admir gura mare și buzele pline și frumoase. Bruce Îmi admiră mereu buzele, nasul meu mic și ochii mei mari și căprui. Scot niște pantofi albaștri ca de catifea din fundul dulapului. Mă gândesc tot timpul la Bruce, la cum ne jucăm unul cu celălalt, jocurile astea cu certatul și Împăcatul, la faptul că micile noastre despărțiri sunt un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care echivalează caracterizarea cu delimitarea unui vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprui. Nu era nici cârn, nici năsos și urechile le avea potrivite. Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici-nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de acestea nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Darcey era sigură că erau pietre prețioase. Și-ar fi dorit să poată purta și ea așa ceva, dar știa că ar pierde o agrafă cu pietre prețioase imediat!) Avea o rochie roșu-închis care contrasta cu nuanța pielii și cu ochii căprui, iar pantofii prinși în curelușe se potriveau perfect. Rubinele și diamantele de la gât și din urechi aruncau sclipiri de foc. Arăta, se gândi Darcey cu invidie, de milioane. Ceea ce evident că și era. Cel puțin de milioane. Aidan n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
abia dacă îl mai recunoștea. I se părea că îl cunoaște atât de bine încât nu îl cunoaște deloc. Familiaritatea cu el diminuase impactul părului său blond ca soarele și zâmbetul care îi desena perechi de paranteze în jurul gurii, ochii căprui care erau mai tot timpul puși pe glume. Era surprinsă și totodată neliniștită de frumusețea lui. Ce spusese Ashling ieri? Redescoperiți magia. În mintea ei prindea contur o imagine: ea gâfâia de dorință, cu pântecele umflat de plăcere, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
S-a întrerupt singur, pentru a o apuca de încheietura mâinii și a-i întoarce degetele către el. Voia să vadă ceva. Era dur, iar unghiul - dureros. — Nu mai porți verigheta? o acuză el, privind-o încruntat cu ochii săi căprui. I-a împins mâna și își luă privirea. Mă doare, îl acuză ea, masându-și mâna. Și pe mine mă doare. — Care e treaba cu verigheta? întrebă ea, roșie în obraji și furioasă. Tu ești cel care vorbește de divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta cu mult timp înainte să se întâmple. —Taci, chicoti Joy. Când filmul s-a terminat, ea se întoarse către Dylan și spuse: — Mă duc acasă să mă bag în pat acum. Ești bine-venit să mi te alături. Ochii lui căprui străluciră și, cu un zâmbet larg, s-a ridicat în picioare. — Încântat. Ted și Ashling priveau înmărmuriți. Ashling aproape credea că e o glumă. Dar, când ei nu s-au întors peste câteva minute, și-a dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încerc să scriu în continuare părerea mea despre mine, Robert Arsene, elev în clasa a patra, la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Mă uit în oglindă și văd un băiat de statură mijlocie, șaten, cu fața rotundă, nasul cârn, cu ochii căprui și cu o gură zâmbăreață și niște obrăjori dospiți. Sunt o fire sportivă, mereu plin de energie. Trebuie să recunosc că nu sunt un băiat foarte conștiincios sau studios, deși sunt inteligent. Sunt un băiețel isteț, cu o imaginație bogată
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cu avionul. În concluzie, acesta ar fi autoportretul meu. Voi ce credeți? Numele meu este Bianca Bădărău și am 11 ani. Îmi place când unele persoane mă strigă Didi. Sunt înaltă și slăbuță, cu fața rotunjoară, ochii mari, luminoși și căprui că înserarea,cu părul șaten că fructele castanului și genele arcuite și dese. Nasul mic, puțin cârn și cu un simț al mirosului extraordinar, urechile cu care aud perfect, mă fac să cred că intr-o altă viață am fost
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a orasului, unde îmi face plăcere să merg zi de zi și unde învăț multe lucruri bune. Sunt o fată de statură medie, cu părul blondcastaniu că frunzele copacilor toamna, cu nasul mic, cu genele negre ca noaptea și ochii căprui că înserarea. Sunt un copil cu multe calități; mă consider destul de inteligentă și foarte conștiincioasă. Sunt sociabilă și o bună prietenă. Punctul meu forte este că învăț bine și iau note bune, materia mea preferată fiind matematica. Pot spune despre
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]