5,129 matches
-
și Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepție!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42 de stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas uimit de cîți negri și asiatici vezi aici - peste 70% din numărul călătorilor. Noroc că stațiile sunt mici; și, se pare, am nimerit Într un moment
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
asemenea, după spectacol, tot ei se opreau la o terasă și sorbeau, la fel de elegant, un coniac sau o bere, obligînd lumea din jur să-i comenteze admirativ. Minunată idee! Anacronică, din păcate! Căci azi, vezi actorii mer gînd pe bicicletă, cărînd plase cu zarzavat, Îmbrăcați cum se nimerește, frecventînd localuri ieftine...Păcat! Culmea! Visul lui Noica a fost să scrie...teatru! Dar cîți ne dramaturgi n-au visat asta - Creangă, spre exemplu! Sau Nichita Stănescu. Eminescu, a Încercat ( ne-a și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a lăsat să se stingă (lucrul se vede bine În carte!) tradiția artistului-intelectual ; Ghinionul a fost norocul meu inserează des, agreabil de des, incredibil de des, citate, fragmente din cronici, documente vechi ( sau doar inedite), cărți de specialitate, dialoguri neoficiale. Car tea este un capitol prețios din prețioasa istorie a teatrului românesc. Iar artistul, un martor valoros al trecerii sale prin lumea atît de greu deturnabilă spre document autentic - a scenei. Cu un an În urmă scriam despre primul volum al
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
text, Actorul repeta Întrebări, aici - Ics repetă dialoguri cu diverși funcționari. Lumea pieselor stă sub semnul reluării textuale și nu numai. Recitarea merge pînă la absurd; după sute de drumuri, nu se rezolvă nimic. Ics e un Sisif modern care cară bolovanul de vorbe, pe muntele birocrației. Deși n-are șansa de-a intra În Sistem, primește amenințări ca și cum ar fi subordonat : concluzia? Înregimentat, ori nu, ești șantajabil; ești fragil ; ești un Nimic! Ți se pun condiții fără să ți ofere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
samovar - chiar și după ce a trecut pe-acolo Natașa; Verșinin, nefericitul absolut, Își va tăia gîtul cu briciul ; Olga, singurateca absolută va tăcea toată piesa, „vorbind” numai prin gesturi scurte; Ferapont, sclerozatul absolut se va scăpa pe el, nemaiajungînd mă car pînă la samovar... E greu cu personajele astea clasice și cu criticii ăștia contemporani, cînd palpează absolutul!... Am mai spus-o, nu o dată : există, În România, mulți critici de teatru care riscă un cvasi/anonimat, numai din motive regionale ; dacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rântaș, acum ar fi sforăit cu alea trei bărbii ale lui sprijinite-n în piept și nu mi-ar fi făcut mie curent prin birou. Al dracului ghinion! Credeam că după ce o să-i dau prostia aia de proiect o să se care naibii și o să mă lase-n pace. Dar ți-ai găsit! Era pornit rău. M-a rășpăluit pe sinapse o jumătate de ceas. Ce-am vrut să spun cu aia, ce-am vrut să exprim cu ailaltă, de ce am detaliat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pă Silică cu acte? Asa mândrese dă bărbat, mai rar...", face tipul rânjind disprețuitor. "Mai dă-l dreacu' și pă Silică, cu neamu' lui dă 'andicapați cu tot! Un nenorocit! Bine ca s-a dus la muncă-n Spania. Să care pân' i-o cădea bibilurile, că tot n-are ce făcea cu ele, bou'!" "Bou, bou, da' tot trimete bănusu' acas'!" "Las' să trimiță! Oricum, restu-i dă pă gât. Naș'tu, de! V-ați cam găsit..." Oftează și șterge reflex
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
explicații, am pornit în acțiune. Puțin înainte de ora cinci după-amiază, am pătruns în apartamentul tatălui meu. Eram înarmați cu mină de creion, diametrul cinci milimetri, pe care o găsisem tot în sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate până aici, făcând un drum cu niscaiva peripeții asupra cărora totuși nu o să mă opresc. L-am găsit pe părintele meu ațipit în fotoliu, cu ziarul căzut în poală. Vederea lui m-a înduioșat, dar faptul că l-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
semantică la o universitate prestigioasă de pe acolo. Comentariul decanului la adresa faptelor sale a fost aspru, dar nu tot atât de sintetic ca o sentință latină: "Bine c-a plecat, naibii, la U.C.L.A.! Aici, vai de capu' lui, nu era capabil să care nici măcar două scaune!". Azi, toate acestea nu mai erau decât o amintire, una pe care cu greu și-ar fi dezgropat-o din memorie nea Vasile. Acum, numai la asta nu i-ar fi stat lui mintea. De vreo trei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
milionul. Disciplinați și cu antenele îndreptate atent spre mine. Încep să le explic care e planul de bătaie. Cred că mare lucru nu pricep, dar sunt sigur că nu vor ieși din cuvântul meu. Apare și Țonți cu ai ei, cărând ghemul. Desfășurăm toată sfoara, o secționăm și repartizăm bucățile conform planului. Până aici a mers bine. Ce zic eu bine? A mers excepțional. Dar greul de abia acum începe. Ia să văd o mie de voluntari aici, în dreapta!", fac eu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la buza canalului, iar al doilea era cam pe la jumătatea drumului. O jumătate de oră mai târziu, sub comanda fermă a lui Dorinel, pe care-l înaintasem la comanda trupelor ce se ocupau de insecticid, toate cele patru recipiente fuseseră cărate la locul stabilit. Cam tot atât ne-a luat ca să le desfiletăm, operațiune al dracului de migăloasă, cu atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am reușit să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un efort demonstrativ de aducere aminte. În cele din urmă, dădu din cap, înțelegând, chipurile, la ce anume se referea amicul: "Aaa! Ciușmeaua?" "Păi, da, cișmeaua..." "Gata? Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ajuns primu' la el. Tu erai în schimbu' doi, și până te-a învoit scrofelnița aia dă șefă-ta, a trebuit io să mă ocup dă el, să-i fac bagaju' și să-i țiu perfuzia-n mașină, cân' îl căram la spitalu' județean, la Călărași, în timp ce soacră-mea cotcodăcea ca proasta pă lângă mine. Tu ai ajuns după aia. Și ai venit cu mâna-n gură, că tot io a trebuit să mă duc după medicamente. Eh! Dacă nu eram
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
populare, nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte răbdător tot ce spunea despre seturile de pahare, despre un lampadar înalt, de statură umană, despre inelele, istorice și ele, pe care le cărase anchetatorul care făcea ce făcea și apărea tot când erau ei la masă, ca mâncarea să nu le aterizeze firesc în stomac, ci, imaginar, într-un fel de buzunar plasat paralel cu stomacul, așa nemărunțită și nemasticată. Dacă ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcut bec primăvara devreme, în așa fel ca ploile din aprilie și mai să-l umple cu cea mai curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva aproape de poartă, la rigolă, să opresc câteva găleți de apă încălzită, îmbunătățită cu dero, cu care să frec pereții și fundul bazinului; după clătire cu apă curată, să șterg atent pereții și fundul bazinului. În acea zi, destul de friguroasă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aștepți ca portița să se descuie și să intre în curte, tot felul de vânzătoare de pe la magazine, ca să aducă, după epuizarea atât a cozilor, cât și a alimentelor, de toate: pâine, lapte, carne, salam, costiță, ouă, etc. Cel puțin cât cărasem zeci de găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
om de tonaj greu, cât dulapul de înalt și solid și adevărat bonom, care se întâlnea acolo la bar cu Esesistu', prietenul lui din copilărie și șofer pe-o tiriboanță cu trei roți, ca un fel de motoretă, cu care căra înghețata la cofetării. Mic dar inteligent. Începeau show ul, fără să fi fost chercheliți. De multe ori regretai și tu și colegii tăi că nu puteai asista ore în șir, la tot ce se povestea la masa aceea ascunsă după
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și ne crează o vibrație pozitivă care ne va înconjura literalmente corpul și va atrage în viața noastră experiențe fericite, uneori de-a dreptul magice care ne vor ajuta și ne vor susține fericirea și liniștea interioară. Dacă noi femeile cărăm propriile bagaje destul de grele mai avem obiceiul să cărăm și bagajele psihice ale altora și acest lucru face să fim mult mai împovărâte și suferinde. Ori de câte ori ne oferim să ducem bagajele altora în călătoria noastră prin viață, nu facem decât
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
înconjura literalmente corpul și va atrage în viața noastră experiențe fericite, uneori de-a dreptul magice care ne vor ajuta și ne vor susține fericirea și liniștea interioară. Dacă noi femeile cărăm propriile bagaje destul de grele mai avem obiceiul să cărăm și bagajele psihice ale altora și acest lucru face să fim mult mai împovărâte și suferinde. Ori de câte ori ne oferim să ducem bagajele altora în călătoria noastră prin viață, nu facem decât să ne băgăm singure în necazuri și nu vom
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai sufoce și să ne tragă în jos, pe noi și pe cei din jurul nostru. Marea provocare a noastră, constă în a ne da seama dacă ducem cu noi un bagaj emoțional în exces pentru că suntem atât de obișnuiți să cărăm multe bagaje încât nici măcar nu ne dăm seama că le târâm după noi de colo-colo fără să ne servească la nimic. Călătoria noastră ideală este cea în care ducem cu noi cele mai puține bagaje psihice posibile, iar când ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să nu ne lamentăm de problemele de acasă, iar când suntem acasă să nu ne lamentăm de problemele de la serviciu, cam asta reprezintă cărărea inutilă a bagajelor psihice de colo-colo. Nimeni nu ne poate obliga ce bagaje psihice trebuie să cărăm cu noi. Noi singuri facem acest lucru fiind în obișnuința noastră întipărită adânc în subconștientul nostru, iar dacă vom dori să călătorim cu viteza iubirii adevărate, fără suferință sufletească, ar fi bine să renunțați la atitudinile toxice și volatile din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
eu, de viață și libertate. {i dacă o să vă întrebe cineva cum de sunteți așa bine, spuneți le simplu: am aruncat din bagajele psihice inutile prin DETAȘ{ARE. Noi toți trebuie să conștientizăm acele lucruri inutile (bagaj psihic), care le cărăm după noi toată viața și să începem prin a mai arunca din aceste lucruri. Aruncând aceste lucruri inutile folosind arma conștientizării vom duce o viață mai senină, mai plină de farmec, pasiune, iubire pură neobsesivă și în final liniște sufletească
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o trezit, da’ mai stă în pat. Zice că nu se simte prea bine>. Să știi că am noroc, mi-am zis eu. Dacă cucoana nu se simte bine, are nevoie de Catrina și nu mai merg la piață să car papornițe pline... Dar asta a fost bucurie în mână străină, pentru că îndată am auzit glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe Hliboceanu și pe Mitruță, ca să facă socotelile. De ce ai cântărit carele, jupâne, când știi bine că îți aducem grâul până la ultimul bob? - a întrebat Hliboceanu, cu glasul ușor asprit. Asta îi treaba mea.! Treaba voastră îi doar să-l cărați - a răspuns Aizic, făcându-și de lucru cu hârtiile din fața lui. Se vedea bine că nu i-a convenit întrebarea lui Hliboceanu. Acum să facem socotelile și plata - a reluat vorba angrosistul. Aș avea totuși o rugăminte la dumneata, jupâne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe bot, mama a continuat să vorbească, așa ca pentru ea: „Acum o să-l băgăm în grajd, ca să nu-i obrintească rana, iar mâine ne om duce la târg ca să aducem ce trebuie ca să se vindece”... Până în seară am tot cărat apă ca să adăp calul și să fie și în casă. O întrebare însă mă frământa: „De ce a pornit armăsarul în galop așa dintr-odată?” Din vălmășagul de întâmplări, zăngănitul găleții căzute de pe prispă mi-a sărit înainte... „De unde până unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]