805 matches
-
Vin cu tine, hotărî ea. E departe? Să-l găsim întâi pe doctor. Cu mașina ajungem repede. Aveam atâtea lucruri să-ți spun! Crezi că sunt în stare să te ascult! Îi atinse brațul cu mâna: Rămâi în mașină? Floarea cărnoasă a gurii ei se deschise într-un zâmbet suav înghițit de-ntuneric. Glasul îi sună dulce și grăbit: Rămân, să te-ntorci mai repede! Clar, râse el, și genele ei se zbătură într-un început de alarmă când îi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rădăcini, fructe, miere de albine, lapte de capră, ouă de tot felul, până la cele de prepeliță și, rar, carne de vânat, infinit mai bogate-n vitamine și mai generatoare de energie și longevitate. Culegea și usca bureți, hribi grași și cărnoși, mai buni decât orice friptură, pe care-i întindea pe sfoară ca pe ardeii roșii, săltându-i în lada din pod; coarne dulci-acrișoare și măcieșe din care făcea ceaiuri și vin; coacăze pentru dulcețuri, ca și frunze de măcieș pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe malul înalt, ca de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care nu se vede, totul cu explicație corespunzătoare. Ce originală e lumea! Ce de lucruri trec prin câmp, și ce de lucruri trec pe stradă! Mașini, care, cai, câini, cu scheletele lor pe sub carne, bărbați, femei... femei! Unele înalte, puternice, cărnoase, corpolente, cu sânge fierbinte, și inimă, și măruntaie, cu piept ridicat care când merg, se mișcă, și unele cum privesc la flăcău; cum miroase lumea! Astăzi, când a mers să primească cuvântul lui don Fulgencio, s-a strecurat găsind deschisă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile și capitelele, iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel precum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pensulei, dar totdeodată cu o anume veleitate rembrandtiană, semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vârstnică, obosită în contururile feței, în vreme ce a doua era o fată ca de optsprezece ani, ovală la față, specific ochioasă, cu buze cărnoase armenești. Pe o masă ședea trântită o râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Să lăsăm oamenii în pace! Nimeni nu poate pătrunde secretele alcovurilor. Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam Farfara, zisese el (doamna Valsamaky iscălea Angela Valsamaky, născută Farfara), am să-ți spun un secret: am mâncat din bunica dumitale!" "Ce oroare! exclamase madam Valsamaky. Ce-ți veni?" " Totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a fi tuns rusește în cap și energia trăsăturilor de cvincvagenar spiritual n-ar fi înlăturat orice idee de neorânduială. Pe umerii arhitectului se încolăceau două mâini puternice, deși lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei tinere, oacheșe, în care Hagienuș crezu a recunoaște pe Sultana, fata lui Manigomian. Fata dispăru precipitat. Prefăcîndu-se a nu fi observat nimic, Hagienuș întrebă de Saferian. Arhitectul răspunse că acela va veni de jos, el însuși o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se adresează el lui Gaittany, poți să râzi, un om ca mine, care se izolează, vede universalul și ignorează particularul". Nici vorbă, Gaittany nu-l înțelege, și din relatarea Angelei Valsamaky, cum că, odată, arhitectul, cu buzunarele pline de cireșe cărnoase culese dintr-un pom aflat lângă un mormânt, îi spusese: "Madam Farfara, am să-ți spun un secret: Am mâncat din bunica dumitale", asistența reține amuzată doar bizareria omului. Reflecția lui Ioanide ilustra grav ideea filozofică mai generală a interdependenței
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreo dispută între noi, voi veți avea de suferit. Nu eu. Se uită la clasă cu o lucire în ochi, iar clasa înspăimîntată îi întoarse privirea. Avea o față colțuroasă și un nas strîmb, o mustață roșcată dichisită și buze cărnoase. Thaw observă că pe dedesubt, mustața era astfel potrivită încît să cadă exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs fioros și nervos. Pe parcursul dimineții deprimarea i se strînse în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
La capătul unei străzi, o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele lui, sporovăind nebunește: An tan tichi tan Capu-i tăiat, ceru-i crăpat Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țăndări. Demonii-lilieci înșfăcară steiuri de piatră, se rotiră cu ele peste acoperiș și le sloboziră deasupra lui. Cum ajungea la ele, însă, vibrația îngerească a rugăciunilor, pietrele se opreau în aer și se deschideau ca niște boboci uriași, ivind petale cărnoase, de o rară frumusețe, așa încît cerul deasupra bisericuței se umplu de flori multicolore. Înnebuniți de mânie, demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încît nici un colțișor din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și sexul vor fi una, și noi vom fi asemenea îngerilor. Că sîntem larve ale unei ființe astrale ne-o arată trunchiul nostru cerebro-spinal. Cu măduva spinării ca rădăcină și cu cele două emisfere cerebrale din țeastă ca două cotiledoane cărnoase, el seamănă perfect cu o plăntuță în primele stadii de după-ncolțire. Carnea e pământul în care a fost sădită și pe care-l va epuiza de resurse, creierul va fi și el consumat și se va zbârci ca miezul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coastele. Începea să-mi povestească despre o lume care pentru mine era firească, alăturată celei de aici și totuși inaccesibilă. Vocea lui Herman, egală și gravă, era un tunel care ducea direct acolo. Deodată tunelul se lărgea, făcea niște falduri cărnoase și moi, și o lume orbitoare se arăta în fața noastră. Zeci de lune roșietice făceau să ardă apa plină de corăbii a unui golf vast, mărginit de dealuri pe care palate de cristal, pagode de beriliu, campanele de crisolit se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tehno- j logice ale lui Herman. Am săpunit țeasta și, cu briciul, am îndepărtat și ultimele urme ale străvechii păduri. Am șters țeasta cu un șervet până când a-nceput să lucească mat, bilă de fildeș în comparație cu care fața Ancăi părea cărnoasă și vulgară ca un flasc organ sexual atârnând spre podea. Țâțele ei, pântecul ei suplu de adolescentă, șoldurile și picioarele ei învelite în cașmir albastru-electric atârnau acum ca franjurile unei meduze de convexitatea multicoloră a țestei. Am privit multă vreme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
contribuiau la impresia asta. Și totuși ceva nespus de naiv și de neajutorat se citea pe fața ei: o expresie de fetiță de zece ani, amestec de frică și de timiditate. Uneori încrețea nasul ca un ursuleț panda, iar gura cărnoasă stătea deschisă într-o expresie de blândă perplexitate. Părea atât de curată, atât de îngrijită (parcă mirosea de departe a săpun de lux) încît ai fi spus: o străină, sau o păpușă asiatică. După ce o decupai cu privirile din gloata
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de un azur intens, cu nori de lapte încremeniți în forme bucălate. Oleandrul verde și roz își picta încă umbra albăstruie pe peretele văruit al casei din stânga, și populația semi-țigănită transpira mai departe în mirosul de rântaș ca niște excrescențe cărnoase pe un recif de corali. Odată poarta curții închisă, însă, încetară brusc și fierbințeala, și parfumul, parcă și zgomotele, și Maria se pomeni pe Silistra, înaintînd printre frunze moarte și băltoace care reflectau un cer cu nori de furtună. Sufla
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am pierdut eu, numai Dumnezeu știe." Pe când surorile intrară în camera de culcare, preotul se ridică și se îndreptă clătinîndu-se spre scară. Coborî și se văzu în strada pustie. Merse automat pe caldarâmul sonor, cu sutana agățîn-du-i-se mereu în marile, cărnoasele plante ornamentale, lătrat de dobermanii cenușii din curți, până ajunse pe Canal Street și văzu, printre clădirile înalte, de piatră, ale cartierului comercial, apele fluviului Mississippi încărcate de ambarcațiuni. Pretutindeni se aprinseseră felinare străvechi, în care gazul de altădată încă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o oră, aproape fără să vorbească. Costel se concentrase cu totul asupra palmei mici și moi a fetei, care răspundea uneori cu tresăriri ale degetelor la mângâierile degetelor lui. Se făcuse zăpușeală și arborii de pe marginea șoselelor miroseau a frunze cărnoase și-a sevă. Cîte-un tramvai se retrăgea spre depou, la Vatra Luminoasă, huruind și clătinîndu-se pe șine. Gunoierii-și împingeau tomberoanele pe lângă borduri, iar măturătoarele stăteau câte două-trei, proptite-n târnuri și fumând. Cîte-o uzină avea ferestrele atelierelor luminate și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ani, o părăseam ca pe-o aură virtuală pentru cea de la unsprezece ani, apoi de la nouă, apoi de la cinci, până când mă ghemuiam în propria mea burtă ca un făt cu trăsăturile mele și ochii mei. Atunci, pe ecranul depresiv și cărnos al cerului de iarnă, ca în propriul meu câmp vizual, se-ncolăceau halucinații atât de străine și de minuțioase, încît nu puteau fi decât amintiri pompate prin cordonul ombilical dinspre fetus spre mamă, căci în lumea de film inversat a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la asta, așa cum mai târziu plângeam mereu după ce mă băteam cu alți băieți, indiferent dacă-i răzbeam eu sau mâncam bătaie. Bambina, în afara ochilor ei cenușii și mați ca de beton, semăna la față cu Caria. Doar că răutatea crescută cărnos pe fața primeia devenea aici o pieliță subțire ca o bășică de pește, învelindu-i egal, lucios, toată fața. Bambina nu era impulsivă ca prietena ei, ci perversă și calculată. Membrele, ca și trunchiul, le avea filiforme, brune ca de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nebuniei fără limite a ființei noastre. Căci, așa cum în mandala chinezească a lui Yin și-a lui Yang în miezul luminii se află bezna, la fel în creierul bărbatului se-ascunde un uter, o cavernă, o floare carnivoră cu adâncul cărnos și fumegând, spre care el se străduiește să coboare întreaga viață, să facă dragoste cu sine însuși ca să se găsească pe sine însuși dincolo de sex și destin, în regatul pur din care toți am venit. Dac-aș fi devenit bărbat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Alegeam apoi o singură femeie, cea roșcată de la măsuța de lângă intrare, figură viclenuță în rochie pembe îmbumbată până la gât, cu perle cenușii pe piept, cu brațul sprijinit de spătarul scaunului, ținând între degete un fir de gura-leului cu patru flori cărnoase, portocalii. Floarea aflată cel mai jos pe tulpină e pe jumătate mascată de-o mare frunză cu fiorduri adânci, iar pe frunza de un verde aproape negru abia se mișcă un purice de plante de un altfel de verde, mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lobul, negru de verde, al marii frunze, apoi zonele ei mai luminoase pe care fibrele se aliniau în lungime, ca ale ierbii, având în stânga prima semilună portocalie, deocamdată imposibil de identificat. Structuri galben-portocalu până la sângeriu se dezvoltă acolo, în stânga sus, cărnoase și rigide, fascinant de frumoase, cu ogive și tije și volute adânci, cu perișori și puf prăfuit, până ce întreaga floare de gura-leului se arată, acum, pe când insecta inițială abia dacă se mai vede în centrul imaginii strălucitoare. Developarea și elevația
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]