16,527 matches
-
o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită. În căsuța aceea părinții Larei au viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o, lăsînd și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o, lăsînd și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor oferit de minerit. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se va duce la Constanța. Bogdănel a avut mari dificultăți să găsească adresa mamei, într-un cartier de calici, cu niște case mai mult bordeie, cu străzi ca la țară, cu bălți în care se tologeau porcii și rațele. La căsuța mamei sale a sunat timid, cu degetele tremurînde. Mama, a sunat cineva, strigă niște puradei cu puțucile goale. Ce vrei? Nu dau de pomană, strigă apăsat gospodina. Eu sînt Bogdan, de la Iași. Cine? Bogdan, fiul matale. Ia mai du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
într-o linie și un punct. Semnele sunt intenții nedefinite. În podul palmei, timiditatea își sapă loc de veci; în podul palmei, nerostirea se sufocă în propriul mugur; în podul strâns al palmei, salutul moare strivit precum melcul în propria căsuță pe vreme de furtună. Semnele nu pot ascunde și, în egală măsură, nu pot defini complexitatea de a exista în afara lor. Dacă, în nepriceperea sa, Dumnezeu ar fi modelat omul fără ochi, lacrima ar fi picurat de sub unghii, cerul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru ieșea din casă în lume (pe ușa din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și noapte, așa cum îi poruncise Dumnezeu, apoi, după o zi de muncă, înnopta în pragul ușii, pentru a nu tulbura liniștea grinzilor. Căsuța lui Petru avea 4 grinzi, erau la fel de obosite precum stăpânul (cât era ziua de lungă țineau pe umeri cerul; stelele, ca niște pioneze, fixau întunericul de uterul nopții). Petru își privea povestea pe gaura cheii, punea punct, punea virgulă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țară. Sau pleacă pe alt tărâm. Iar în locul lor apăreau mereu alții și alții... ca mai apoi să plece și ei. "Oamenii pleacă". Până și noi, copiii, știam că oamenii pleacă. El însă rămânea acolo. În casa de la margine, o căsuță pe care o vedeam de departe, așezată în vârful dealului, chiar la marginea pădurii, și de care nu ne apropiam niciodată. El era "nebunul" poate fiindcă nu pleca. Și totuși, într-una din zile, n-am avut ce face. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
următoare Stelian se duse să discute cu directorul școlii, Lascăr Anton, despre care auzise că ar fi fost interesat să cumpere o casă. Lascăr Anton locuia împreună cu tânăra lui soție, Margareta, învățătoare și ea, chiar în incinta școlii, într-o căsuță cu două camere, construită cândva de un primar liberal pentru luminătorii satului. Basarabean înalt și bine legat, voinic ca un taur, cu părul roșcovan și un început de chelie, directorul școlii se deprinsese cu oamenii și cu locurile și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din răsputeri. În fața lor se iviră apele unui râu și un pod mare, pe care îl trecură ca-n zbor. Apoi începură să urce la deal, o cotiră la dreapta pe o ulicioară și mai merseră încă puțin. În dreptul unei căsuțe cu un gard dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se mai putea intra în București fără opreliști, regimul comunist încă nu declarase închise marile orașe, și aveau și ceva bani strânși de la nuntă. În cele din urmă, după multă tevatură și alergătură, găsiseră exact ceea ce-și doreau: o căsuță bătrânească, dar încă zdravănă, cu ceva curte împrejur și cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tevatură și alergătură, găsiseră exact ceea ce-și doreau: o căsuță bătrânească, dar încă zdravănă, cu ceva curte împrejur și cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești acolo, în inima orașului, îngrijind florile din grădiniță, privind tramvaiele trecând prin fața casei și crescând copii!... Nu tu socri care să te țină din scurt, nu tu vecini iscoditori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din Sibiu. Dar tatăl ei, care era profesor, fusese arestat ca dușman al regimului și condamnat la cincisprezece ani de închisoare, cu confiscarea averii. Drept urmare ea, împreună cu mama și cu fratele ei, își pierduseră locuința și ajunseseră chiriași într-o căsuță de pe la periferia orașului. Dar cum o nenorocire nu vine niciodată singură, fratele ei, care tocmai trebuia să termine liceul, fusese declarat respins la examenul de maturitate, în ciuda faptului că pe durata anilor de studiu fusese unul dintre elevii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor într-un autobuz, din care coborâră peste vreo trei sferturi de ceas la un capăt de linie, iar de aici ea îl călăuzi pe niște străduțe întortocheate, care urcau și coborau. În cele din urmă se opriră în dreptul unei căsuțe modeste, pe frontispiciul căreia se vedea înscris cu cifre romane anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca-n o mie și una de nopți! îl preveni glumeț Felicia, scoțând din buzunar o cheie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de intense trăiri. Mamă a unui fiu care a îmbrățișat și el o profesie științifică, Cornelia a devenit de curând bunică. După o viață profesională lungă și istovitoare, își trăiește cu seninătate pensia, alături de soțul ei, într-o modestă căsuță din masivul Chartreuse, în apropierea orașelor Grenoble și Chambéry. Și continuă să scrie... Pe cine1 veți întâlni în paginile acestei cărți : Simion Almăjan, învățător într-un sat din Sudul României, ofițer de cavalerie în al Doilea Război Mondial, tatăl legitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-un carnețel. Ar vrea să îi scrie câteva cuvinte lui Victor, să îl liniștească, să îl asigure că este în siguranță. Dar este oare chiar în siguranță în această căsuță de pe frontiera cu Ucraina ? Și poate ea oare rezuma, în câteva cuvinte scrise pe un colț de masă maculată pe alocuri cu resturi de cartofi copți, aventura pe care a trăit-o și pe care o continuă ? Și oare dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simțit atunci când Teodora îi frecționează tâmplele cu degetele ei lungi, înțepenite de artrită, martori ai vârstei înaintate pe care desigur o are. Să intrăm, fetițo ! Oi fi obosită de drum, de schimbări, de întâlniri... Nu locuiesc într-un palat, dar căsuța mea este destul de încăpătoare pentru toți cei care îi calcă pragul cu gând bun și mai ales pentru tine, fetița mult așteptată. "Oare cu adevărat să mă fi așteptat ? De ce? Doar nici nu mă cunoștea. Și de ce mă tot numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu sunt nici pe departe la nivelul așteptărilor precalculate și nici în măsură să compenseze marile privațiuni și umilințe la care au fost supuși. Și atunci, au admis în câteșitrei că unica soluție pentru viitorul familiei este revenirea acasă, la Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, după cum le-a fredonat Ana Maria, cea mai favorizată dintre ei pentru că, în acești doi ani, și-a aprofundat cunoștințele de spaniolă până la perfecțiune, ceea ce-i îndreptățea speranța la o licență cum laude, la un masterat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să-l luăm înapoi. Bine, fă! Dar când ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i îndestuleze pe cei mici.Ba mai mult, uneori John le aducea și lor câte o fărâmă din bunătățile pe care le primea ca răsplată pentru efortul depus în folosul colegilor. Și apoi, să vedeți Domniile Voastre bucurie ca aceea la căsuța sărăcăcioasă a Thomasilor când John scotea din sacoșica lui de școală câte un covrig, o doză cu suc sau ceva fructe. Astfel, încet-încet, cei mici au asimilat bunătățile aduse de fratele mai mare cu învățătura și, în consecință, abia așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aleg Insulele Cayman, ca paradis fiscal, și pentru că mă ajută să trăiesc dincolo de marele zgomot al lumii. Am, în acest univers opulent, pe insula Little Cayman, locuită de nicio sută de persoane, cea mai pitică înjghebare de habitat, un fel de căsuță evadată din Frații Grimm, și simt că-mi este respectată intimitatea. Uneori aș vrea să mă duc la cei din administrația locală, ca să-i întreb dacă au mai aprobat rezidență pentru încă vreun cetățean, cu evidentul scop de a protesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un șevalet bun! Dar nu mi-a părut nicio clipă rău de acel accident. Îl priveam ca pe o bravură, ca pe un trofeu al sentimentelor mele. Aș da pentru o alergare de aceea toate tablourile mele, Frații Grimm drăguța căsuță din Little Cayman toată bruma mea de avere din contul bancar și multe altele. Nimic nu te apropie mai mult de Dumnezeu decât dragostea. În acele zile am fost cel mai aproape de Dumnezeu. Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
echitație... M-am gândit chiar că ar trebui să-l vând, dar poți să vinzi un cadou? Să i-l trimit lui Majed? Dar unde Dumnezeu o fi Majed?... Între timp, Antu a gestionat fericit înălțarea unei capele în curtea căsuței mele. Este o bijuterie arhitectonică, futurístă rău de tot. Am lucrat un an la schițele ei. Am amestecat stilurile maramureșean și moldav și a rezultat un fel de mini-bisericuță de poveste. I-am școlit pe meșterii băștinași și din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]