1,546 matches
-
sandale, De-aici începe țara fără cer... Toate criteriile politrucului proletar însușite de la instructorul bolșevic erau adunate în ura și toate instrumentele torturii bestiale ale călăilor odioși, slugi târâtoare ale proletariatului: foame, frig, frică, anchete, ciripitori, mizerie, boli, interzicerea tratamentului, cătușe, lanțuri, pari, răngi, cozi de mături, vine de bou, morișca, droguri, bătaia la tălpi peste încălțăminte, bocanci cu ținte, pumni în ficat, strivirea oaselor, ruperea dinților, scoaterea ochilor, mutilarea feței, pervertirea simbolurilor sfinte, blasfemii, profanarea memoriei părinților, fraților, prietenilor, dascălilor
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
ați fost cu noi în celule „Voi n-ați fost cu noi în celule/ să știți ce e viața de bezne,/ sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,/ voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,/ strivit de cătușe la glezne.// Voi nu știți în crunta-nchisoare/ cum mintea, speranța și visul,/ când ușile grele se-nchid în zăvoare,/ și-n teama de groaznica lui încleștare/ pe sine se vinde învinsul.// Când porțile sparge-se-or toate/ și morții
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
JURĂM.PE URIAȘUL CLOPOT BUGA AL SFÂNTULUI ȘI DOMN ȘTEFAN,CĂ VOM VENI IARĂȘI LA PUTNA RĂZEȘII TOȚI SĂ NE PLECĂM LACEASUL SFANT DE ASCULTARE !JURĂM,PE CUGETUL LUI IANCU, PE JERTFA CELOR DE PE ... XXVII. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - LACRIMI, LANȚURI, CĂTUȘE ȘI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINȚĂ ȘI BUCURII SFINTE, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015. „Ce grai adânc au pentru noi/ însemnele lăsate/ de-ai noștri sfinți, martiri, eroi/ în urma lor,/ prin
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
familia. Sărbătorim astăzi mama, ființa ce ne-a dat viața, ce ne-a învățat cu drag și din drag ce înseamna a fi, a trăi, a iubi, sărbătorim femeia în toate ipostazele ei. Munca noastră nu este deloc ... XXXI. JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE, de Mara Circiu, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. Poate că aș fi lăsat să treacă evenimentul fără să-mi aduc și eu aportul jurnalistic, în definitiv omenirea se confruntă cu probleme mult mai acute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
pădure se dădeau prinși de lupul Colț Fioros. Copacii pădurilor, se lăsau loviți de Viscorilă, iar pomii erau smulși de acest turbat, care-i ducea în grădinile din Țara de Fum. Cei care se împotriviseră zăceau aruncați în troiene cu cătușe de gheață la rădăcini și haine de țurțuri pe ramuri și tulpini. Era plină Temnița Troienelor Uriașe de răzvrătiți... Oamenii pierduseră orice speranță. - Gata, până aici ne-a fost! ziceau ei. Din lanțurile Iernii nu ne mai scapă nimeni. Și
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
rezultată din incinerare. Este evidentă apropierea dintre acest obicei și ritualul creștin de restituire a trupului de țărână, lipsit de “suflare de viață”, țărânii din care a fost creat. “Teluricul legământ” este însă o închisoare, la care trimite metafora-simbol “grea cătușă”, închisoare din care spiritele celor îndrăgostiți trebuie să evadeze împreună pentru a accede la Nirvana: “Să ne desprindem, deci,/ tu - gând, eu - gând,/ și-așa ne vom uni din nou,/ zburând,/ și liberi,/ și eterni,/ și jubilând,/ ca flacăra zvâcnită
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se lovesc de pereții camerei Și se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
-ma.Cu guri înfometate,Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva.Asa mă simt și eu, spectator nefericit...E ziua în care camarile sufletuluise deschid largSi, din sertare întunecoase, reci,Țâșnesc violentAmintiri, tristeți și dureri grele,Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase.Se lovesc de pereții camereiSi se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite,Ce pot să mă rănească la o nouă atingere.Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării,Trag capacul greu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ridicat-o... Tot ascultându-ți prin unghere glasul Din liniștea pe care mi-ai furat-o. Mai zboară îngeri prin mansarda noastră, Se-ascund de ei iulzii muribunde, Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceară Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seară- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Beznă ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
Capitolul I: Manifest-Treziți-vă! Asta nu e România Noastră 29 Iunie, 2009, București. Tot zbuciumul lăuntric al sufletului Alexandrei-Svetlana, mare cât o țară, odrăslit în cununi de Doine și Legende, de Dor și Suferință, de Lacrimi și Sânge, de Lanțuri și Cătușe, de Prigoniri și Răstigniri, de Cruci și Învieri ale Neamului nostru dacoromân sfânt, țâșnește spre înaltul cer prin strigătul acestei minunate Românce: „De azi refuz să mai plătesc impozite, refuz să mai am carte de muncă în acest stat guvernat
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Și de bordeie-ascunse sub pământ,/ Dar niciodată, Doamne ferecate/ La-nfățișarea Oaspetului Sfânt.// O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ Cu barba Lui de sălcii și mălini,/ Ne-am ridica încreștinați pe creste/ Spre Răsăritul hojma de străini.// Și zornăind cătușele comune/ Ce-au ruginit în temnițele lor/ Ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ Cu care-abia ne-mbujorăm de dor.// Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ La ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncă/ Mai grea, pe
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Bezna ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
zăbrele să taie...Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii,Nevăzutele gânduriPrin voi să se-ndoaie...Dați-mi drumul, să ies!Din umbrele voastre, afară,Să nu vă facă zdrențeBezna ce vă-nfășoară...Dați-mi drumul, să ies!Cătușele voastre de ură,Nu cumva să plesneascăPrin creierii voștri, de zgură...Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față,Să nu sfâșie vreo pară de focCortina ce mi-ați pus-o pe viață...Dați-mi drumul, să ies
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
ridicat-o... Tot ascultându-ți prin unghere glasul Din liniștea pe care mi-ai furat-o. Mai zboară îngeri prin mansarda noastră, Se-ascund de ei iulzii muribunde, Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceara Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
ani mereu am ridicat-o...Tot ascultându-ți prin unghere glasulDin liniștea pe care mi-ai furat-o.Mai zboară îngeri prin mansarda noastră,Se-ascund de ei iulzii muribunde,Căci nu i-am pus spre cer nicio fereastrăși-am așezat cătușe pe secunde.Azi am simțit cum se topește cearași-n beznă toți pereții se scufundă,Pe visul meu se așezase seara-Și noaptea devenea tot mai profundă...Te pierd, se pare, vis fără căpestre,Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri-Și
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
N-au fost și nu sunt pentru mine. În blidul meu, ca și în cugetare, Desprins-am gustul otrăvit și tare. Mă scald în gheață și mă culc pe stei, Unde dă beznă, eu frământ scântei, Unde-I tăcere, scutur cătușa, Dobor cu lanțuri ușa. Când mă gândesc în pisc Primejdia o caut și o isc, Mi-aleg poteca strâmtă ca să trec Ducând în cârcă muntele întreg.” -Psalm De la Claudel la aproape toți expresioniștii germani, inclusiv la românul Arghezi, relația om-divinitate
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
purificator element,/ care totul transformă,/ a-mplinit mult doritul meu/ țel,/ mult dorit și ardent:/ să graveze, pe veci,/ în nevrednicu-mi suflet,/ angelica-ți formă./ Simt, cu nimicitoare delicii,/ cum nevăzute mâini/ de văzduh/ mă strâng, mă strivesc, în/ obezi și cătușe.”(28) Nu spun că există în poezie o lume, pentru a nu crea confuzie cu lumea teluricului, cu lumea pământeană, dar există, fără îndoială, un imaginar, unul de mare forță poetică, în care s-au anulat patimile, s-au stins
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
premeditare de cei rămași în funcții, pentru că nu se știe niciodată și este bine să fii pregătit. Și ăștia erau niște oameni inteligenți! Televiziunile profitară din plin de momentul istoric al ridicării lui Lingurel din fața platului său, de către mascați, cu cătușe la mâini, înlăcrimat și condus la dubă de corul unor doamne care-și smulgeau părul din cap, blestemau de se cutremurau dicționarele limbii dar își mai ridicau și poalele robelor înflorate pentru a arăta lumii cât suferă ele din cauza acestor
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
Unde ajunsesem noi, cei vestiți pentru societatea dreaptă și perfect democratică pe care doream să o construim! Știți ce înseamnă derapajul în presă, mai ales atunci când are interese! Ajunsă în incinta pușcăriei, duba opri, iar din interior ieși Lingurel, fără cătușe, destul de vesel, ajutat din nou de mascați să coboare pe scară. El, băiat culant și bine educat, îi răsplăti cu câte o sută pe fiecare. Șeful lor, un tip de categorie supergrea, se apropie de el și-i spuse: - Domnu
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră astrul cu o plecăciune, El le zâmbește, dar apoi apune Și-n urmă iar, cătușele se strâng. *** Referință Bibliografică: Brâuri de ger / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1846, Anul VI, 20 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371065_a_372394]
-
cenzurat și din vise-ai sustras cartilagii de-azur recidiva de-a fi ocnaș al poemului pur surghiunit în casa paingului pradă să-ți descânte-n tăciunii aprinși o pirandă să ai preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
discursului poetic o atmosferă de intimitate, în care se pun în joc diferite metafore. Eul său se proiectează cu toată această galaxie de metafore (metafora petalelor de lotus, metafora mângâierii etc) și se crează situația de îndrăgostit, centrată pe metafora „cătușelor nedespărțirii”, un fel de iubire totală, uneori consimțiță între eu și tu, alteori nu, uneori producând situații tragice ca în cazul Anei Karenina. Starea de iubire conținută în discursul poetic, subliniază profesorul N. Crețu, este un lirism estetic. In tot
EVENIMENT CULTURAL-ARTISTIC LA FILIALA IAŞI A LIGII SRIITORILOR ROMÂNI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345741_a_347070]
-
puternic și-s mai mare, Și nu am pic de respect Pentru-un arestat ca ea!... Că n-o las nici să vorbească; Ar vrea să mă pălmuiască, Când de limbă mă pișca. Mi-a uitat de supărare, Vai!... din cătușe a scăpat, Brațu-i simt de după cap; Dulce-i a ei strânsoare! Referință Bibliografică: STRADA VECHE prietenului meu George Roca / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 833, Anul III, 12 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
vorbă?> <Cum să nu!>-auzeam eu toată convorbirea de la fereastră. Au intrat și nici una, nici două: <Avem mandat de arestare!> Mi-am dat seama că am fost tornat de cineva, prea au venit la sigur...< Știu, zic, nu-mi puneți cătușele că merg fără să mă opun...> M-am uitat la gazdele mele cum au rămas tablou...Și m-au arestat. Și apoi au început anchetele...Cu martorii... Cu judecata...A durat până acum în toamnă când m-au condamnat! -Și
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]