1,465 matches
-
stindard ! TUDOR GEORGE Venise de pe front alături de colonelul Bardac, camaradul său de arme, de care n-avea să se despartă nici un moment, cărând în spate un cazan de la bucătăria ambulantă, pe care-l aruncase peste gard, continuându-și drumul în cadența soldaților sovietici, plecând în cealaltă parte sfâșiată a țării de iredentiștii maghiari. Luptând în cadrul Armatei Regale Române împotriva bolșevicilor sfârșise prin a se întoarce o dată cu divizia Tudor Vladimirescu. Din toată ambiția lui de a cuceri Rusia lui Petru cel Mare
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
colț al cimitirului cu câteva luni înainte ca el să să-și fi făcut apariția cu acel cazan, pe care-l cărase-n spate, aruncându-l peste gard, fără să schimbe un cuvânt cu ai săi, continuându-și drumul în cadența soldaților sovietici, plecând alături de colonelul Bardac în cealaltă parte a țării. Așadar, fratele Ghiță, cum îi zicea camaradul său dea arme, nu murise. Fusese luat prizonier, alături de vechiul său prieten, și trimis prin îndepărtata Siberie, de parcă ar fi reconstituit lungul
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
descoperă căldura inimii, și prin sensibilitatea cântecelor și a versurilor sale, aduce lumii substanță și împlinire, ritm și simțiri unice. De asemenea, concertul în sine va fi o lacrimă cu cântece speciale, o rugă adresată dragostei și existențelor pline de cadențe neprețuite. Iată cum conturează Fuego,în câteva idei, acest periplu marcat de farmecul primăverii, de apariția florilor și de lumina care îmbracă lumea într-o altă mantie : “Spectacolul “O larimă de cantec” îmi oferă, din nou, posibilitatea de a mă
DRUMUL CATRE ETERNITATEA ARTISTICA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359270_a_360599]
-
de muzică și poezie, o încântare scânteietoare, un concept fundamentat și momente ce nu pot fi descrise decât la superlativ. Structurate în două părți, spectacolele au urmat un fir narativ duios, pornind de la acorduri fine de muzică ușoară, ajungând la cadențele perfecte ale pianului iar mai apoi la ritmul alert al acordeonului și al sunetelor populare îmbogățite de vocea lui Fuego și de măiestria și virtuozitatea fraților Advahov și a lui Nicolae Botgros. O adevărată desfășurare de forțe a fost totul
CE SERI MINUNATE! – CONCERTE, FUEGO LA CHIŞINĂU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359420_a_360749]
-
cordială a vieții ce urma să se prăvălească peste mărginirea îngemănată a umerilor. Cu temeiuri, spaime, bucurii, geometrie și epidermă candide. Copilăria mea, sirop în două nuanțe, hașurând egal aluatul necopt al anilor mei... Irealizabila întoarcere în ea nu șicanează cadența pasului de adult, pentru că el a decis cu demnitate că n-ar mai plonja, nici regește retribuit, printre grădinile ei. Nu s-ar mai întoarce în acea epocă de aur a întunericului selectiv, întronat în serile cu părinți plecați și
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]
-
cordiala a vietii ce urma să se prăvălească peste mărginirea îngemănata a umerilor. Cu temeiuri, spaime, bucurii, geometrie și epiderma candide. Copilăria mea, sirop în două nuanțe, hașurând egal aluatul necopt al anilor mei... Irealizabila întoarcere în ea nu șicanează cadența pasului de adult, pentru că el a decis cu demnitate că n-ar mai plonja, nici regeste retribuit, printre grădinile ei. Nu s-ar mai întoarce în acea epoca de aur a întunericului selectiv, întronat în serile cu părinți plecați și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
cordiala a vietii ce urma să se prăvălească peste mărginirea îngemănata a umerilor. Cu temeiuri, spaime, bucurii, geometrie și epiderma candide.Copilăria mea, sirop în două nuanțe, hașurând egal aluatul necopt al anilor mei...Irealizabila întoarcere în ea nu șicanează cadența pasului de adult, pentru că el a decis cu demnitate că n-ar mai plonja, nici regeste retribuit, printre grădinile ei. Nu s-ar mai întoarce în acea epoca de aur a întunericului selectiv, întronat în serile cu părinți plecați și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
se realizează prin echilibrul părților/secvențelor, prin fluența discursivă, prin coerența stilistică. Mărcile textuale care apar cel mai adesea sunt: principiul simetriei în structurarea textului (paralelism sintactic, circularitate, laitmotiv etc.), prezența unor construcții sintactice recurente, a unor toposuri, dar și cadența, ritmul, rima. Stilistic, observăm prezența simbolurilor multisemnificative, a imaginilor artistice neconvenționale. Figurile de stil sunt cele mai importante mijloace de expresie, dar finalitățile estetice sunt realizate și prin procedee artistice de construcție și de semnificație, prin elemente ale viziunii artistice
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de roua! Planetă de diamant În sistemul solar personal Am gasit printr-un studiu banal O a zecea planetă prezenta Și-o privesc telescopic atentă. E-o planetă din pur diamant Pentru soare e soț și amant Se roteste-n cadența și-ar vrea Sa-ametesc pe orbită cu ea. N-am crezut că-i atât de aproape Mii de ani de lumină străbate Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu, Ea era lângă mine mereu. O planetă se-nvârte cu
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în Golgota iluziilor. Primăvara ca o aducere aminte răspândește mireasma Reginei nopții. Pe cărarea unei ierni ca o cronică rimată, suie Robii la cer în cadență lirică. Fiecare sătuc plânge în inima unui martir, pentru cei ce nu mai sunt. Iisus din Icoane s-a desprins din piroane și-a răspândit peste resemnarea îndurărilor lor de pe cruce o fărâmă din slava Sa. Și la noi a
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
bălțate veșminte... Țignale smintite bat ritmul turbat Și vorbe prea multe, gătite-n cuvinte... Furtună de vorbe, furtună de pași, Ce vorba întreagă, o face zăludă Furtună de gânduri, de bani nerămași... Furtună-n urechi ce nu vor s-audă... Cadența furtunii pe toți ne-a cuprins În clocotul ei, suntem mici și pierduți. Furtuna-i cazanul de smoală încins În care ne fierbem, căci suntem prea mulți...! Și-n hora cretină cu toți căutăm Un loc să rămânem purtați de
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
în valoare silueta, În pragul zilei, când deschide zorii. Iar glasu-i zboară lin, precum egreta, Împrăștie furtuni, sfidează norii, Deschide nimbul de culori al florii Și-n cântec își rotește pirueta. Când melodia vine sincopată, Și notele se leagă în cadență, Se curăță tot cerul de vreo pată, Iar dragostea se face chintesență Și ziua este iarăși fermecată: Minunea ești chiar tu, cu-a ta prezență. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: TROMPETĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TROMPETĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340285_a_341614]
-
scurte și simple, fără multe vorbe”. Principiul de structurare este unul adaptat ritmului lumii „în care vremea trece rapid”. Redactarea și construcția sunt instantanee. Ele cadrează cu viteza, volumul și impactul semnificațional al fotografiei. Redactarea scriptică încearcă să intre în cadența flash-ului. Autorul scrie pe loc, „la prima mână”, „cu idei scurte ca niște blitz-uri, cu economie de cuvinte”. Scrisul este din mers: se scrie în camion, în autocar, în avion, în muzeu, chiar „mergând pe stradă printre tarabe
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
celui care scrie. Viziunea își află dependența în logica situației, chiar dacă epitetul metaforic sau metafora amintind de ambiția în expresie a optzeciștilor, are culoar inedit între armură și eugenia faptei. Sensibilității ingenui, care susține finaluri, i se reduce resursa de cadență. Începutul din Sufletul lăcrimând e similar datorită motivului setei, prologului despre Alexandru cel Mare, dintr-un poem de Ștefan Augustin Doinaș. Când nu se recunoaște în fenomenele de afară, sufletul imploră însușirilor din alcătuire, o vecinătate cu „întunericul tare”, poate
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
țăranului răzvrătit, precum Pătru al Catrincii sau Dumitru din Răzvrătitul, exprimă ideea din Testament că poezia este asemenea „biciului răbdat care se întoarce în cuvinte“. Față de acest țăran cu titlul semnificativ de „Bade Ioane“, un titlu de poem din volumul Cadențe, poetul își exprimă tocmai compasiunea, dar și dragostea; țăranul a purtat prin veacuri „greul și povara“. Poezia Bade Ioane a intrat în circuitul poetic național ca simbol estetic al țăranului român, precum Ion de Liviu Rebreanu. Ov. S. Crohmălniceanu îi
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
scurte și simple, fără multe vorbe”. Principiul de structurare este unul adaptat ritmului lumii „în care vremea trece rapid”. Redactarea și construcția sunt instantanee. Ele cadrează cu viteza, volumul și impactul semnificațional al fotografiei. Redactarea scriptică încearcă să intre în cadența flash-ului. Autorul scrie pe loc, „la prima mână”, „cu idei scurte ca niște blitz-uri, cu economie de cuvinte”. Scrisul este din mers: se scrie în camion, în autocar, în avion, în muzeu, chiar „mergând pe stradă printre tarabe
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
notă de specificitate cunoaște poemele acestui autor, prin faptul că, la fiecare strofă, repetă ultimul vers, care este cheia întregului. Acest vers este repetat și la sfârșitul poemului, din aceleași motive. Absolut sublim sună poemul, cu o muzicalitate și o cadență perfecte, în sonuri de un lirism copleșitor și totodată, încărcate de sens, ale poetului. Ex. Cântec de Bună Vestire: „Cum cântă marea într-o scoică, / Așa să cânți în gândul meu, / Să-mi fii și dragoste, și doică, / Și amiros
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
te cunoaște și recunoaște. Poate că nu e întotdeauna foarte confortabil să te „vezi“ în oglinda altuia, dar e o lecție mai mult decât necesară. Eufonii fără cusur - s-ar putea cataloga poemele de față, de o muzicalitate și o cadență care s-ar putea compara cu cele mai bune versuri clasice românești și universale. Autorul posedă o știință perfectă a versificației, care fac poemele să sune minunat și să fie memorate ușor, ceea ce e cu adevărat remarcabil, spre deosebire de poezia post
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
decenial după aceea, se precipită majoritar în jurul unor medici („Absenții” și „Orgolii”) sau jurnaliști („Fețele tăcerii”, „Drumul cenușii” și „Recviem pentru nebuni și bestii”). Prin cel mai recent roman al său („Raport asupra singurătății”, Iași, Polirom, 2009), scriitorul intră în cadența medicului ce vine după jurnalist: Cassian Robert îi urmează lui Matei Popa din „Recviem” (1999). Cassian Robert are caracteristicile ce fac identificabili, ca pattern, protagoniștii tuturor romanelor scrise de A. Buzura până acum: cu toții sunt „conștiințe acute, traumatizate, lucide până la
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
povestesc”, ceea ce sugerează intensitatea emoțională și sentimentală a creației sale artistice. Își expune sentimentele în anonimat, fără prea multă paradă. De fapt, Eul liric se vrea „anonim” într-o acțiune trainică, de sărbătoare a inimii („numai duminica”), pentru a semnala cadența de ceasornic a vibrațiilor lirice. Cu armele poeziei și mai ales „cu necuvintele ne farmecă și ne ștampilează memoria”(N. Stănescu, Respirări, p.174). Mesajul său liric, de o deschidere generoasă, oferă principiile și normele fundamentale ale creației baciene. De
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
va fi nevoit să se refere, implicit, în zilele noastre, și la Theodor Răpan.” (Adrian Botez) „Sonetele lui Theodor Răpan, de un rafinament irefutabil, dau seama despre un poet aflat la apogeul maturității creatoare, stăpân pe o vastă gamă de cadențe lirice, prestidigitator al unor subtile întorsături prozodice cu efecte dintre cele mai interesante.” (Dan Lupescu) ● „Toate sonetele din această magistrală carte demonstrează, dacă mai era nevoie, că autorul stăpânește nu doar Limba Română, ci și Arta Poetică! Nicăieri nu suntem
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
a fost cândva. Negreșit, Iteștiul, așa cum cred că se va întâmpla într-un târziu cu toate așezările acestui prea lovit și răbdător neam, va prospera, nici nu este de admis altă ipoteză. Prosperă și azi dar și-a regăsit târziu cadența vitală, după ani lungi de apăsări de sus și de jos, și a plecat pe drumul ieșirii din negură odată cu reînființarea comunei a cărei centru administrativ este și se numește întocmai Itești. Păstrarea satului se datorează celor care l-au
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
artei spectacolului, ctitorit în fiecare zi cu noi creneluri spre libertatea spiritului, sus, la atingerea cosmosului. Astăzi, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” translează din vremuri aurorale ale spectacolului, tradiția teatrului și îi făurește în continuitate istoria lui, comparabilă și în cadență cu istoria României. Nimeni nu i-a fixat și nu îi fixează valorile și limitele. De la inegalabilul Constantin Tănase și până azi, la tot atât de fenomenalul actor Alexandru Arșinel, actorii toți, ca și cei dintre ei care pentru un mai scurt
TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE . CASTEL AL ARTEI SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342083_a_343412]
-
-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară ... ) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA (ei, da, Poezia, în Ipostaza ei Marianică, de Poezie a Duhului, „melanholizând” după Armoniile Paradisiace
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
doar pași care scârție. Scârțiala asta devine o idee centrală, văd eu. Cioc-cioc! Vâșt-scârț!...E-te-te! E și un “vâșt” acum. Mă trece un gând fioric. De când n-am mai fost eu la medic? Fâl-fâl! Cioc-cioc! Vâșt-vâșt!...A schimbat cadența. E clar. Aiurez. Să-mi continui studiul poate dau de normalitate. Cititul unui simplu pasaj mă va cunfunda în nostalgia literaturii. Dar, abia ating o carte și ... - A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea! Am auzit clar replica
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]