1,214 matches
-
cutezanța de a privi pe Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și petrecute apoi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri, murmurând ceva de neînțeles. În fața lui, sutanele cafenii se dădeau grăbit deoparte, alcătuind o adevărată uliță vie. Călărețul se Îndreptă spre scara cea mare, unde părintele stareț se grăbi să-l Întâmpine cu onoruri, ca și cum ar fi fost cel puțin episcop. Starețul se Întreba cum de-a putut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eram la curent cu literatura ; îmi amintesc, totuși, că tatăl meu mi-a atras luarea aminte : „Uite, ăsta e doctorul Voiculescu, un mare poet și un om minunat, un fel de sfânt”. Un guler mare, alb, răsfrânt peste o haină cafenie, dădea acestui chip ușor angulos și de o virilă frumusețe, cu ochi lucizi și implacabili, oarecum un aer de epocă elizabetană, o înfățișare de poet sau poate de ilustru ostaș („Poeții sunt astăzi eroii omenirii”, avea să spună, mult mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prin Atacama, spre Norte Grande, nu a fost una monotonă, ci dimpotrivă, peisajul schimbându-se de la o oră la alta în funcție de lumina soarelui și de umbrele proiectate de munții fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau când gri, când cafenii, când negri și lipsa oricărei forme de viață, vegetală sau animală, ne transpunea exact în filmul "Odiseea spațială". Pe sute și sute de kilometri nu se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plimbare, plimbare, plimbare și... stop. Scoate planșeta și carioca. Ssssssst. Ascunde-te în spatele palmierului ornamental. Este prima urmărire pe ziua de azi. Subiectul studiului nostru este femeia de vreo patruzeci de ani îmbrăcată într-o haină de ploaie de culoare cafenie și cu bluză albastră. Este în raionul pentru produse de baie. Atinge prosoape cu mâna. Notează asta - a atins unul, două, trei, patru până acum. S-a uitat doar la etichetă să vadă prețul unuia din ele. Notează și asta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
caz pentru a depăși greața ce mă cuprindea când, toată ziua bună ziua, o întâlneam pe vecină la bucătărie sau la WC, sau atunci când treceam prin pasajul sordid care ducea spre intrarea în imobil. Pasajul ăsta vopsit cu ulei de culoare cafenie, unde bețivii de la cârciuma de stat - care înlocuise fosta brutărie - se ușurau pe ziduri în timpul nopții, a fost una din grozăviile acelor timpuri din viața noastră. Astăzi, datorită unui efect selectiv al memoriei, mi se întâmplă să mă gândesc cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
afla în centrul Bucureștiului, România a fost jefuită încetul cu încetul de resturile averilor particulare: tablouri, veselă, haine, covoare, s-a dus totul... O văzusem de aproape pe femeia aceea, o dată, când încercam să vând la talcioc un metraj „urson“ cafeniu, trimis de la Paris de familia lui Vlad, într-unul din acele pachete care ne ajutau să supraviețuim. Pipăia țesătura pe care o țineam pe umăr. M-am întors și am privit-o. Ochii ei i-au evitat pe ai mei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
genă cu incluziuni rare de semințe și porțiuni de pielita roșie cu nuanță bruna medie natural, tipicitate medie medie grosiera, mai putin densă, omogena natural, tipicitate medie medie masă neomogena cu prezența semințelor și particulelor de pielita roșie cu nuanță cafenie medie puțin tipic slab perce tibil grosiera, fluida puțin cu gust de produs caramelizat slab perceptibil masă neomogena stratificata cafenie intens, străin netipic nepercetib îl neuniforă, stratificata gust de produs caramelizat și amar intens străin 53 Caracteristici organoleptice pentru ketchup
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
mai putin densă, omogena natural, tipicitate medie medie masă neomogena cu prezența semințelor și particulelor de pielita roșie cu nuanță cafenie medie puțin tipic slab perce tibil grosiera, fluida puțin cu gust de produs caramelizat slab perceptibil masă neomogena stratificata cafenie intens, străin netipic nepercetib îl neuniforă, stratificata gust de produs caramelizat și amar intens străin 53 Caracteristici organoleptice pentru ketchup sau bulion tabelul 7.12. Aspect Culoare Gust și miros Caracteristci organoleptice pentru muștar tabelul 7.13. Tipul Muștar extra
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
întreba o dată: o cunoașteți pe Inge Wenzel în drum spre Rimini? În anii ’80, ea era o imagine publicitară - făcea reclamă vagoanelor de dormit ale Căilor Ferate Germane. Imaginea avea aproximativ 20 cm lungime și 35 cm lățime, rama ei cafenie de plastic o vedeai lipită pe pereții multor compartimente de tren. Mi-a plăcut în acea vreme și reclama cu trenul călătorind prin noapte ușor curbat ca un șarpe strălucitor. Dar nu putea concura cu Inge Wenzel în drum spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pământul cu unicul lor corn. Închid ochii. Așa se termină o zi în oraș. 3 În țara aspră a minunilor Manta de ploaie, Întunegri, spălarea creierelor Am fost condus într-o încăpere mare, goală. Pereții erau albi, tavanul alb, mocheta cafenie. Frumoase nuanțe, n-am ce zice. De fapt, și albul poate avea o mulțime de nuanțe - unele elegante, altele mai puțin. Geamurile erau opace, așa că nu-mi dădeam seama ce era dincolo de ele, dar presupuneam că lumina care pătrundea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe Bret din toate unghiurile. - M-am decis să nu port nici o mască, am zis eu cu mândrie. Vreau să fiu adevărat, dragă. E ceea ce se cheamă Fața Oficială. În timp ce continuam să mă rotesc l-am observat pe Victor, labradorul cafeniu, privindu-mă atent, tolănit într-un colț. Câinele mă fixă atent, după care scoase un căscat. - Și asta va însemna că ești... ce? Activist mexican pro marijuana? întrebă ea, prea obosită să se mai încrunte la mine. Ce să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gândesc la American Psycho. Kimball scoase ceva din carnet și se întinse să mi-l înmâneze: o notă de plată de la restaurantul Ming’s, într-o folie de plastic. Nota era mototolită și - am înghițit în sec - împroșcată cu picățele cafenii. Pe cealaltă parte se vedeau scrise cu cerneală cuvintele: „O să ți-o trag și ție...cățea.“ Kimball făcu o pauză după ce i-am dat înapoi nota de plată. - Această comandă a fost livrată familiei Rubinstein. Kimball așteptă reacția mea, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile mele recapitulau toate relele de care o știam în stare, dar pe urmă am observat că nu mai avea gheare. Crescuseră și se îngroșaseră; acum erau pinteni, mânjiți de niște pete cafenii. Am început să mă gândesc la mai multe variante de a scăpa pasărea asta cât puteam de repede. Sarah știa cumva că existau monștrii în casă - pentru că acum locuia în aceeași casă cu mine - și mai știa că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
potolit, orice comentariu ar fi fost tot pentru noi. Vorbesc cu Juri Ehlvest, un alt scriitor estonian, care-mi confirmă că Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte târziu. Ehlvest poartă un breloc cafeniu din lemn, cu o gravură complexă pe una din fețe. În mână ține un bețișor bine lustruit, un fel de totem. Probabil are un cult pentru spiritul păgân, care trăiește o revigorare în țara sa... La frontiera poloneză, grănicerii ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Erau așa de voinici, rumeni și drăgălași, încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai că sfârșitul a întunecat și aici atmosfera cu defileul sașilor, începând cu pestuceanii (?), pe cai frumoși, cu șei și frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de castor, lanțuri și cordoane mari de aur, femeile cu coifuri aurii, rochii de catifea și mătase; se prezentau cu toată bogăția scoasă din această țară, rămasă săracă numai pentru autohtoni. Erau mândri și demni, dar reci și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
văd lacrimi în colțul ochilor și, nu știu de ce, mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea... Azi la prânz, când am ajuns la Eduard acasă, m a întâmpinat, în mod neprevăzut, tatăl lui. Un domn înalt, impunător, cu o privire solemnă și în același timp parcă absentă. Era îmbrăcat elegant, în niște pantaloni de stofă cafenii și o cămașă albă, descheiată la guler. Avea o eșarfă discretă la gât, în nuanța cafenie a pantalonilor. M-a îndemnat să intru și să mă așez la masă. Abia atunci am observat că masa era așternută pentru prânz. Am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tatăl lui. Un domn înalt, impunător, cu o privire solemnă și în același timp parcă absentă. Era îmbrăcat elegant, în niște pantaloni de stofă cafenii și o cămașă albă, descheiată la guler. Avea o eșarfă discretă la gât, în nuanța cafenie a pantalonilor. M-a îndemnat să intru și să mă așez la masă. Abia atunci am observat că masa era așternută pentru prânz. Am refuzat po liticos și domnul Scarlat nu a insistat. I-am urat poftă bună și el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încețoșată, care cobora din ce în ce mai jos, observă la glezna dreaptă că i se dusese un fir la ciorap. Asta îi aduse aminte deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare din piele cafenie. Des chise geanta și despături cu înfrigurare diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un nume care era și nu era al ei, Carla Marin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ȘI IAR ÎNVĂȚAȚI, iar dedesubt era scris În paranteze (V.I. Lenin). Era mare hérmélaie În fiecare dimineațé, céci dimineață copiii veneau la școalé. Și parcé mai mult se vedeau ghiozdanele decît ei. Erau tot felul de ghiozdane, dar cele mai multe erau cafenii și aveau ceva desenat pe ele. Tot felul de animale cu ochii mari care zîmbesc și sînt Încélțate și Îmbrécate, si au numai trei fire de pér pe cap. Pe urmé mai erau ghiozdane pe care era desenat un semafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele În urechi și Îl trégea de pér, céci barbé nu avea, el nu avea nici un fir și era spin. Obrazul séu era neted și foarte uscat, cu pete cafenii de la soare și un fel de praf alb, ca niște șolzi, care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu degetul, béga degetul În guré și dédea cu salivé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu degetul, béga degetul În guré și dédea cu salivé peste solzii mérunți și ei dispéreau. Pérul lui era moale și cafeniu, acoperindu-i urechile. MÎinile lui, care péreau sé fie numai degete, o țineau de picioare și-i atingeau sandalele ei mici cu cataramé de fier... „Și pas cu pas/ și ceas cu ceas... Și pa-a-a-s cu pa-a-a-s... s”. „Și pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
așezau pe banchete și nimeni n-ar fi putut sé-și dea seama. Praful se ridicé foarte curînd, cînd autobuzul ieși de pe drumul de oraș și intré pe drumul de pémînt, care ducea spre satul lui Șasa. Se ridicé un praf cafeniu, care pérea alb acolo unde bétea lumină prin oblonul din acoperiș, pe care cineva Îl deschidea că sé mai iasé praful. Dar, de fiecare daté, Îl Închidea la loc, céci praful se adună tot mai mult si toti credeau cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
erau Înéuntrul vieții că Într-o cutie puternicé și nevézuté care nu se deschide niciodaté. Soarele și cerul Încépuse În aceasté cutie și-un vînt ușor, care nu Înceta sé baté, agitînd poalele subțiri ale rochiței și pérul lui rar, cafeniu, În care minutele ei Își fécuseré cuib. CÎmpul care se Întindea pretutindeni péstra aceleași culori galbene și portocalii, Încît era de Înțeles cé nici pe el timpul nu-l atingea În nici un fel și florile lui rémîneau proaspete de dimineațé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]