824 matches
-
în abilitatea de a surprinde și reconstrui mintal cadre neobișnuite ale realității: "Pe la unu noaptea, în fața unei vitrine cu jucării a magazinului Romarta (vezi nepieritoarea glorie a artei naționale!), un măturător de stradă bătrân, cu mătura în mână, sprijinită-n caldarâm, contemplă îndelung, aplecându-se pentru a vedea mai bine, șinele de tren întinse în vitrină, mașinuțele colorate. Moș Crăciunul de carton înconjurat de beculețe strălucitoare. în tot acest timp mângâie calm, afectuos, bățul lustruit al măturii sale". (p. 38) în
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
-și testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite în timpul concepției/ cu lumina viermilor de mătase prin vulvele fremătînd". Formația medicală a poetului se rostește și în pasaje încă mai elocvente: "mașinile de morgă deșertau sacii de plastic pe caldarîmurile reci pe admiterea mea la medicină/ pe zilele lungi pînă seara printre cadavre reactanți/ chimici și modele fiziologice de excitare electrică a picioarelor/ de broască răstignite pe greața insuportabilă/ adevărați actori profesorii de la medicină defulîndu-se/ profesorul de anatomie prin sălile
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
timpul cu pași lor mici”. "Era un ger grozav afară... Fetița nu avea nimic pe cap și fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei blond. Era desculță. Fusese încălțată cu pantofii mamei sale, ce îi erau mari. Se așeză pe caldarâm și aprinse un chibrit și o văzu chiar pe bunica. Știa că o să dispară când se va stinge chibritul. Fetița o strigă să o ia și pe ea și aprinse unul după altul toate chibriturile. În lumina lor, bunica a
Dan Negru: ”A doua zi, au găsit trupul fetiței moarte”. Despre cine vorbește () [Corola-journal/Journalistic/47925_a_49250]
-
e incapabilă a îmbrățișa doar universul, ci și incapabilă a-și epuiza propriile virtualități. Limitativ, prin natura să, scriptorul se simte frustrat și în zona de posibilități, teoretic nelimitată, a poemului, "interzis" de infinitul potențial al propriului său discurs: "pe caldarîm pășesc gol / că o trompeta în biblioteca; / o serbare cît pergamentul așteaptă aplauze - sînt singur, / și, / îmi ronțăi discret / floarea de interdicție..." (Filă cu fragi). Din care motiv se străduiește a cîștiga în intensitate ceea ce se pierde în spațiu și
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
rezervăm dansului prin ploaie. Singuri, doar noi, legați cu brațele unul de celălalt, lovindu-ne de țepii usturători și tandri ne rotim sălbatic, pînă cînd primul va striga numele lui Dumnezeu într-o limbă moartă și se va prăvăli pe caldarîm. Dansul propriu zis va începe atunci, cu zvîrcoliri și scrîșnete de oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere zimțate, cu pași de corb, de ciută, de urs, de cimpanzeu. Totul va dura abia o fracțiune de secundă, ploaia topindu
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
să-l fac praf (din punct de vedere i-iliric), încît am continuat turuiala: pafta, musaca, iaurt, kefir (nu mă lăsau ienicerii și spahiii să mai respir) cacealma, salcîm, sacîz, cerdac (voiam să-i vin neapărat de hac) sarma, ceauș, caldarîm (dovedeam a mă trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic, nu cîr-mîr... FIUL NOSTRU Sper ca fiul nostru să înmulțească talanții pe
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
boală ne-nțeleasă" (Prezumție). Ori, acordat la o altă dispoziție, cînd se hîrjonește cu iubita și deopotrivă cu termenii galanteriei. Iată o mixtură ruralist-bulevardieră: „Tu vrei să trecem prin interjecțiile limuzinelor / Cum albinele prin gene albe de tei,/ Să atingem fața caldarîmului / Cu pași de felină / Desăvîrșiți în Țara bătrînului Will. (...) Și totuși cu cît umblăm / prin lume mai mult,/ Îmi este tot mai dor de tine,/ Îmi pare că doar azi ne-am cunoscut" (Și totuși...). Dacă, excesiv de prudent, autorul mărturisește
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
război, ce te întâmpină pe orice stradă, aduc mult aminte de Cuba, și deloc de Irlanda și Portugalia, cele mai recente membre ale „frăției” europene. Orice stradă din România e însumarea bolnavă a kilometri de tencuială căzută, murdărie acumulată pe caldarâmurile striate de crăpături și cariate de gropi, ce dau impresia unui vulcan putred, lipsit de energie, incapabil până și să erupă. În schimb, la nivel moral, erupție câtă vrei. Mafia economică a înlocuit mafia politică din vremea comunismului, iar banditismul
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip în spatele lui sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o deschidă. Se gândi la viața sa ea însăși primul obiect straniu pe care-l poseda. Când avea câteva luni doica l-a scăpat din brațe, cu capul pe caldarâm. O gâlmă de mărimea unui măr i-a încoronat creștetul. Medicii chemați, după ce l-au studiat în amănunțime, au decretat fără să șovăie că băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
curiozitate sau sub efectul băuturilor consumate, cei trei o luaseră la goană spre piața centrală, de unde se auzeau strigăte înfricoșătoare. Nu alergaseră prea mult, când, la primul colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă. Ușa se deschise încet și un bărbat tânăr, îmbrăcat în alb, se apropie cu grijă, atent să nu facă zgomot. Când îi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată aiurea. Ba da! Ascultându-le pașii grei pe caldarâmul umed, văzându-i cum trec gravi printre prăvăliile lor pline cu scrumbii aurii și bijuterii de culoarea frunzelor uscate, îi credeți, poate, aici, în seara asta? Sunteți oare și dumneavoastră ca toți ceilalți: îi luați pe oamenii aceștia de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace nu s-au mai văzut astfel de încăierări, și aceasta datorită "îmblânzirii" moravurilor și a faptului că ambasadorii pot pleca astăzi la post cu trenul, la fel ca toată lumea. De altfel, Congresul de la Viena a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-l admir și mai mult, obișnuit cum eram cu droaia de indivizi care, Între un scuipat și altul și bătutul câmpilor În legătură cu Flandra, Își petreceau toată ziulica vociferând și Împăunându-se cu presupuse fapte de arme, În timp ce făceau să răsune caldarâmul din Puerta del Sol sau de pe strada Montera cu vârful spadelor, ori se fâțâiau pe treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-ți intre-n cap! Și doctorul te cam place! Ești într-o ureche! Te-ai țicnit. Așa se tachinară și umplură cu hârjoana și veselia lor întreg spitalul până ieșiră. Afară, când se treziră pe scările monumentale de piatră, dinaintea caldarâmului care mai transmitea căldura zilei, se opriră stingheriți, amuțiră și, printr-o stânjeneală ciudată care-i cuprinse, nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
el, cu aceeași manie, "boala civilizației"...fiindcă, "asta", care se vede aici, civilizația, e o "maladie", o apucătură, pe care niște sălbateci nu o pot avea... Din când în când potcoavele unui cal gras, bine frecat și el, țăcănesc pe caldarâmul vânăt, surprinzător de clar și de ritmic, un sunet al Transilvaniei, amplificat de ziduri și de edificii vechi, ursuze, trainice însă. Mirosuri de coloniale, piper și vanilie, săpun și apă de colonie se amestecă în aer cu tăria țigărilor de
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
atent, religios, pe un scaun mai la o parte și, cu geanta pe genunchi, sorbea toată convorbirea), frați și rude ale lui Conțescu. Exact la unsprezece și un sfert, într-o trăsură ale cărei roți se auziră rostogolindu-se pe caldarâm, sosi și Gaittany. De la ușă deschise larg brațele într-un gest de interogație și interes atât de ipocrit profesional, încît, îndată ce Conțescu îl asigură că este mult mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndată ce-l anunți. Saferian promise că va face întocmai. - Perfect! se înveseli factice Gaittany. Atunci, pe deseară! și salutând în chipul cel mai îmbietor cu putință, plecă și reluă, conform agendei, cursa cu trăsura, ale cărei roți sonorizară din nou caldarâmul. Rămași singuri, Saferian și doctorul Rapig Sahazizian începură să vorbească iarăși armenește. Colecționarul numismatic fu avizat puțin după aceea, deoarece Saferian bănuia, cu marea lui experiență de oameni (însă de astă dată pe nedrept), că Gaittany putea fi direct interesat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a țării, binevoi a onora cu prezența ei această manifestare "rumînească". Parastase volante în aer liber se mai organizară și în alte puncte ale Capitalei, precum și în provincie. Portretele celor patru (Hangerliu, Pica, Tudorel și Cioarec) erau așezate jos pe caldarâm, aprinzîndu-se în jurul lor vreo câteva zeci de lumânări și risipindu-se flori, în vreme ce unii membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și le trânteau în boschetele din părculeț. Pătrundeau cu penisurile lor de metal lustruit între labiile de piatră umectate de rouă nopții. Atla-șii se acuplau cu gorgonele de ipsos, cu nasul spart, lăsând balcoanele cu oleandri să se prăbușească pe caldarâm. Dar m-am oprit brusc din reveria mea erotică, pentru că un astfel de balcon, la primul etaj, cu leandru și mușcate în ghivece, exista undeva, venise de undeva la realitate în foarte strânsă legătură cu pata de lupus a mamei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care-l scrisesem cu câțiva ani în urmă, când văzusem în vis (cum aveam s-o văd apoi de-atîtea ori) casa nașterii mele. Îl spuneam în gura mare gardurilor sparte de beton, florilor minuscule care ieșeau printre pietrele din caldarâm, norilor clădiți deasupra ca un alt cartier labirintic, de o tristețe copleșitoare: îmi amintesc: sudoarea ieșea în boabe printre pietrele caldarâmului țin minte: alimentara de mahala prăbușită pe nori și norii fugind spre burta mamei, ciocănind acolo cu un miliard
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casa nașterii mele. Îl spuneam în gura mare gardurilor sparte de beton, florilor minuscule care ieșeau printre pietrele din caldarâm, norilor clădiți deasupra ca un alt cartier labirintic, de o tristețe copleșitoare: îmi amintesc: sudoarea ieșea în boabe printre pietrele caldarâmului țin minte: alimentara de mahala prăbușită pe nori și norii fugind spre burta mamei, ciocănind acolo cu un miliard de coarne de melc înghesuindu-se acolo în miliardul de pori. știu: grădinițele, creșele, drumurile de gaz lampant înțeleg: noaptea, noaptea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu-i era frig. Pășea mai departe în rochiță de vară printre oamenii cu umbrele și fulgarine. O bătrână cu un sac gol peste cap și umeri (căci stropi răi de burniță începuseră să se cearnă, reci ca gheața, pe caldarîm) o privi ciudat și intră într-o curte alăturată. La o altă poartă oprise un geamgiu, lăsîndu-și jos povara verzuie care răsfrângea tristețea și dezolarea zilei. Cât de ciudat, de luminos era rujul acela ieftin, cu gust de bomboane, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]