746 matches
-
Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce greu este să ierți! Tare greu mi-a fost să iert. De-aia l-am înțeles pe Leurdeanu și-mi pare rău că Șerban l-a ucis. Mâine, Mihai, să vii cu vizitiul domniei tale să mă duci cu caleașca la liturghie, o să merg și eu la măria sa Șerban Voievod, să-i dovedesc că-i datorez cinste și plecăciune. S-a încuscrit cu cinstitul neam al Bălăcenilor și umblă să se încuscrească și cu Bălenii, să șteargă ura. Bine face
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se aplecă, sărută mâna bătrânei și o privi cu drag. I se păru tare frumoasă, așa cum sta în picioare ruptă de șale, cu trupul de la jumătatea de sus aplecat înainte și cu capul drept. A doua zi, venind Mihai cu caleașca s-o ia la Mitropolie - nevastă-sa cu fetele se duseseră la Biserica Doamnei -, Ilinca îl aștepta gătită ca o adevărată prințesă ce era. Când au ajuns sus pe deal și a ajutat-o să se dea jos din trăsură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum cu vodă și eu aici, printre ibrice și ciubuce, trebuie să știu ce face vodă și doamna? Vrei să-ți spun? Ei bine, făcu Hamie pe un ton plângăcios, cum ați ieșit cu dorobanții pe poartă, vodă a trimis caleașca cu doi dorobanți să-l aducă pe preasfințitul Theodosie de la Mitropolie și a trimis vorbă doamnei la cuhnie că astăzi nu mănâncă la prânz și că vrea să fie lăsat netulburat. Brâncoveanu și unchii săi săriră drept în picioare, mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimis vorbă doamnei la cuhnie că astăzi nu mănâncă la prânz și că vrea să fie lăsat netulburat. Brâncoveanu și unchii săi săriră drept în picioare, mai, mai să răstoarne măsuța cu cafele. — Dacă nu mă credeți, veniți în sală, caleașca după socoteala mea trebuie să se întoarcă spre Curte cu sfinția sa. Stolnicul și spătarul se îndreptară spre ușă ca să părăsească discreta odăiță, dar Hamie făcu spre primul ministru un gest care însemna că așteaptă să-i fie plătită consumația. Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici o vorbă în târg fără mine. — Să trăiești, măria ta! — Și nu mă mai mări, că dai de bănuit. Oricum, o să țin minte asta, și Brâncoveanu, ieșind cu pași mari, spuse cu glas tare celor trei boieri care tocmai urmăreau caleașca de la curte trecând: — Mi-am adus aminte că am lăsat ceva neterminat la cancelarie și mâine e sărbătoare. — Bine, dar la cină te așteptăm negreșit. Vino împreună cu fina. Constantin stolnicul făcu invitația pe un ton care nu admitea nici un comentariu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbească repede în limba lui. Îl ruga să aibă grijă de Șerban, să-l conducă în dormitor și să doarmă și el tot acolo. Peste câteva clipe intră și căpitanul gărzilor. Mitropolitul ceru să-i pregătească doi dorobanți însoțitori și caleașcă. Mai spuse să se pună doi oameni de pază pe sală și nu unul. Cum e cu grija lumească, sfinția ta? glumi domnul. — Eh, paza bună... — Aș veni să te petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea, s-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul semeț, spuse: — Să ne grăbim, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul semeț, spuse: — Să ne grăbim, măria ta, că uite au tăcut clopotele și a prins să toace. Îl privi cu înțeles pe domnitor și adăugă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tată din Cantacuzini? Se îndreptă spre fereastră, privi spre grădina care acum se deschidea până departe la râu. Mugurii mari stăteau să plesnească. Doar câteva raze de soare și totul va fi înflorit. Iar bat clopotele. Ce-o fi cu caleașca? Taica mare, Constantin postelnicul, era frate cu Iordache vistiernicul din timpul lui vodă Vasile Lupu; deci maica Stanca era vară primară cu Todirașcu; adică Ilie, tatăl Bălașei, este văr de al doilea cu noi, copiii sunt deci veri de al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi spună că-și dorește altă jupâneasă, că astea nu se fac după vrerea fiecăruia... Când o face copila treisprezece, paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după vrerea fiecăruia... Când o face copila treisprezece, paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Transilvania. Turcii vor spatele asigurat ca să poată să-și încheie socotelile cu Habsburgii. Ludovic îi promite lui Petru liniște dacă vizirului i se dă mână liberă să te mazilească pe măria ta și să înceapă un război în Ardeal. Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apele lui. Azi s-ar fi cuvenit ca taica să intre în biserică cu capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
firitiselile boierilor veliți, cu toți ăști cincizeci de ani ai mei, cu toate dădăcelile lui Pylarino doftorul, ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la iarbă verde și m-aș întrece la ciocnit și mâncat ouă roșii! Pe măsură ce caleașca se apropia de Curtea domnească, bănuiala că este trădat și că Ștefan are dreptate i se înfigea în minte ca un ghimpe. Oare toată trăirea bucuriei Învierii Domnului va păli în sufletul lui, lăsând loc doar îndoielii și neîncrederii în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și, împreună cu ei domnița Ancuța și beizadelele Constantin și Radu. Ancuța, în iarnă, la lăsatul secului fusese pețită de vistierul Iordache Ruset din Moldova pentru feciorul lui, Nicolae. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gata, e făcută, o dregem noi, nu-ți mai bate capul. Dacă fata este de neam... — Taică, nu te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii Mitropoliei. Vodă așteptă ca să se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe toți ai lui. Lipsea doar Mateiaș, mânca l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești. Dorobanți călări cu făclii înmuiate în rășină de brad luminau calea. La destinație, cele trei calești au intrat în curtea largă pavată cu lespezi de piatră de Albești și, în urma lor, porțile grele s-au închis. Cu un gest, vodă concedie garda care-l însoțise la denia Vinerii Mari și intră cu pas măsurat în pridvorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liturghie pomeneau numele voievodului lor. A doua zi, când să încalece, prințul Ștefan s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan Cioranu, marele serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă și a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât când politețea o impunea, renunțase la plimbările cu Selin aga și cu Toma Cantacuzino, iar dacă marele spătar Mihai Cantacuzino îi vorbea grecește sau turcește, el răspundea absent în românește. Drumul până la Inumbari l-a făcut alături de domn în caleașca deschisă. Aproape tot timpul a stat încuiat în muțenia lui, fără nici un cuvânt. Pe furiș doar îl învăluia într-o privire cercetătoare pe domn și ochii i se umpleau de lacrimi, care nu ajungeau niciodată să cadă pe obraz, le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
numai ca să dea în vileag complotul. Ce așa mare taină? Complotul merge alături cu măria sa în rădvan și taica, cum este el, nu face nimic. De ce i-o fi atât de frică de Cantacuzini? Închise ochii, se sprijini în pernele caleștii și încercă să adoarmă. Liniștită, vocea armonioasă a spătarului îi ajungea la ureche și încet, încet îi captă atenția. Da, da, așa spunea egumenul de la mânăstirea din Sinai, că la judecata de apoi vor sta alături trădații cu trădătorii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ialomița. Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc, și peste tot... Armăsarul imbrohorului ajunse caleașca domnească și Selin salută politicos, călărind în rând cu ea. — Constantin bei, este ceva neobișnuit. — Neobișnuit? S-auzim ce nu-i place domniei tale. Nu sunt păsări pe cale, pe unde trecem. — Păsări? — Da, păsări. În Valahia când mergeam, dacă o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]