746 matches
-
firitiselile boierilor veliți, cu toți ăști cincizeci de ani ai mei, cu toate dădăcelile lui Pylarino doftorul, ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la iarbă verde și m-aș întrece la ciocnit și mâncat ouă roșii! Pe măsură ce caleașca se apropia de Curtea domnească, bănuiala că este trădat și că Ștefan are dreptate i se înfigea în minte ca un ghimpe. Oare toată trăirea bucuriei Învierii Domnului va păli în sufletul lui, lăsând loc doar îndoielii și neîncrederii în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și, împreună cu ei domnița Ancuța și beizadelele Constantin și Radu. Ancuța, în iarnă, la lăsatul secului fusese pețită de vistierul Iordache Ruset din Moldova pentru feciorul lui, Nicolae. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gata, e făcută, o dregem noi, nu-ți mai bate capul. Dacă fata este de neam... — Taică, nu te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii Mitropoliei. Vodă așteptă ca să se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe toți ai lui. Lipsea doar Mateiaș, mânca l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești. Dorobanți călări cu făclii înmuiate în rășină de brad luminau calea. La destinație, cele trei calești au intrat în curtea largă pavată cu lespezi de piatră de Albești și, în urma lor, porțile grele s-au închis. Cu un gest, vodă concedie garda care-l însoțise la denia Vinerii Mari și intră cu pas măsurat în pridvorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liturghie pomeneau numele voievodului lor. A doua zi, când să încalece, prințul Ștefan s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan Cioranu, marele serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă și a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât când politețea o impunea, renunțase la plimbările cu Selin aga și cu Toma Cantacuzino, iar dacă marele spătar Mihai Cantacuzino îi vorbea grecește sau turcește, el răspundea absent în românește. Drumul până la Inumbari l-a făcut alături de domn în caleașca deschisă. Aproape tot timpul a stat încuiat în muțenia lui, fără nici un cuvânt. Pe furiș doar îl învăluia într-o privire cercetătoare pe domn și ochii i se umpleau de lacrimi, care nu ajungeau niciodată să cadă pe obraz, le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
numai ca să dea în vileag complotul. Ce așa mare taină? Complotul merge alături cu măria sa în rădvan și taica, cum este el, nu face nimic. De ce i-o fi atât de frică de Cantacuzini? Închise ochii, se sprijini în pernele caleștii și încercă să adoarmă. Liniștită, vocea armonioasă a spătarului îi ajungea la ureche și încet, încet îi captă atenția. Da, da, așa spunea egumenul de la mânăstirea din Sinai, că la judecata de apoi vor sta alături trădații cu trădătorii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ialomița. Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc, și peste tot... Armăsarul imbrohorului ajunse caleașca domnească și Selin salută politicos, călărind în rând cu ea. — Constantin bei, este ceva neobișnuit. — Neobișnuit? S-auzim ce nu-i place domniei tale. Nu sunt păsări pe cale, pe unde trecem. — Păsări? — Da, păsări. În Valahia când mergeam, dacă o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se uite la unchiul său. Până să fie aduși caii lui Selin, alaiul domnesc a străbătut un loc împădurit, ieșind spre o vale cu pășuni, așa că domnul a încălecat vesel că se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cei trei călăreți s-au tras la umbră să aștepte venirea alaiului. Mai aveau mult până la Inumbari și soarele era sus. — Taică, aș merge călare alături de aga Selin, spuse beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin bei, până să te întâlnesc nu am invidiat pe nimeni, acum însă te invidiez și-mi pare rău că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecat spre Arnăutchioi carele de povară și armatele de servitori. Ajungând gărzile, boierii și domnul, au găsit acolo un adevărat orășel de corturi în lumina soarelui ce apunea. De la Adri-anopol sosiră negustori fel de fel ca să l vadă pe voievod. Caleașca deschisă, foarte luxoasă, având steme de aur cu vulturul bicefal prinse pe fiecare ușă, trasă de patru armăsari negri, era încadrată între două șiruri compacte de dorobanți chipeși. În ea, trei bărbați eleganți, de o frumusețe desăvârșită: beizadea Ștefan, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuiau să-l prevină pe imbrohor că nu avea voie să se încreadă în vodă, singura prietenie pe care putea să o lege era cu ei, Cantacuzinii, cu marele stolnic Constantin și cu el, marele spătar. Mersese alături de domn în caleașcă, dar știa precis că o parte din atribuțiile pe care le avusese până la trecerea Dunării i-au fost luate. De ce a trebuit ieri să fie trimis vătaful de călărași spre Odrii cu cele douăzeci și două de pungi? Până acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândit atunci că pe cumnatul nostru l-a trimis tatăl său, exaporitul, ca să ne dea de înțeles cine a uneltit împotriva măriei tale. Iertare, măria ta, mi-aș pune și eu un caftan mai bogat, și tânărul se retrase. În caleașca deschisă, zâmbind artificial, cei doi, Constantin Brâncoveanu și Mihai Cantacuzino, afișau un calm de suprafață, sub care tumultul gândurilor și frământărilor nu putea răbufni în nici un fel. Amândoi învățaseră să tacă nedefinit de mult când întrebări vitale își cereau imperios
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
printr-un farmec ar putea să se trezească atunci când o să-i deschidă acasă la Brâncoveni sau la Târgoviște, poate chiar la București. Își spuse o rugăciune scurtă, își făcu cruce cu limba în gură, deschise ochii și coborî majestuos din caleașcă. Tronul Moldovei, Doamne, ce nebunie, acum când a descoperit că totul în jurul lui se clătina în Țara Românească și că, de fapt, construcția păcii și a supraviețuirii lui se făcuse pe niște nisipuri mișcătoare și că tratativele cu austriecii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vorbise vodă în picioare, ca la judecată. Și era atâta durere în felul în care-și mișca din când în când capul, încât spătarul Mihai înțelesese că nimic nu se putea schimba din hotărârea ce mocnise în timpul străbătut împreună în caleașcă pe drumul de la Odrii până la Dunăre. Așezându-se în jilțul tare, domnul zâmbi spre fiul său Ștefan, apoi către unchiul Mihai, spunându-i: — Neică Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia tavanul sălii celei mari să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l privească în voie pe nepotul său, „Constandinul Stancăi”, cum îi spuneau ei când erau tineri; faima tatălui său postelnicul Constantin Cantacuzino umpluse neamul de Constantini și-i deosebeau pe unii de alții cu numele părinților lor. Călătoria în caleașca domnească i se păruse acum la întoarcerea de la Adrianopol un supliciu și-i venea să răsufle ușurat la ideea că asta este ultima zi de drum, deși tot el socotise că motivul pentru care se găsea în luxoasa caleașcă trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în caleașca domnească i se păruse acum la întoarcerea de la Adrianopol un supliciu și-i venea să răsufle ușurat la ideea că asta este ultima zi de drum, deși tot el socotise că motivul pentru care se găsea în luxoasa caleașcă trebuia să fie perfid. Ieri încă mai spera ca neica Dinu sau beizadeaua Constantin să fie cei care se vor bucura de privilegiul de a călători în butca domnească. Ah, deci așa, marele dragoman a turnat vrute și nevrute în urechile măriei sale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intră cu banii în tabăra încercuită, găsește pașalele și seraschierii care-i trebuiau, - tot omul lui vodă i-o fi spus care sunt aceia, - îi cumpără cu aur greu rusesc și brâncovenesc și gata treaba. Țarina îl scoate într-o caleașcă pe țar și pe Cantemir ascuns cică sub fustele ei, și se îndreaptă spre Iași. Tătucul rușilor, nădejdea tuturor creștinilor din împărăția padișahului, fuge ținându-și cuvântul: îl ia cu el pe Toma Cantacuzinul, marele spătar al Valahiei, nepotul meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de frică și-a împărțit averea. Constandinul Stancăi este stăpânit mereu de un fel de spaimă omenească pe care nu reușește să și-o învingă. L-am văzut atunci mergând măreț ca un împărat spre Odrii, ziua stând falnic în caleașca trasă de patru armăsari arăbești, dar noaptea în cort, cu lumânări și candele aprinse, bătând mătănii în fața icoanelor. Păzit de Kuciuk Selin și de doftorii lui, cine tremura ca un copil căruia i se năzare în somn Marțolea? Veneau din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sperase să scape un pic din frâul profesorilor lui și să tragă chiulul pe lângă grăjdarii de la Mogoșoaia. Speranțe zadarnice, pentru că doamna Stanca luase cu ea renumita i pungă cu care-i învățase aritmetică pe toți copiii din neam. Așa că în caleașcă, avându-l alături pe prâslea, Stanca băga mâna adânc până la fundul pungii și scotea un galben, adică un ducat, un ughi unguresc sau un florin, îl așeza în poală, apoi scuturând punga scotea un pumn de taleri olandezi sau imperiali
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se cuvine, o mărit cu feciorul lui Neculai Vodă Mavrocordat. — Uui! chiui prințul Ștefan. Surugiii, crezând că e un îndemn pentru ei, răspunseră cu chiote și biciuiră caii care, speriați, o porniră în trap năvalnic. Ce făcuși, or să fărâme caleașca, se văita doamna Stanca. — Într-un sfert de ceas ajungem la Mogoșoaia, râse Ștefan. Mateiaș, de emoție, se ridică în picioare. Râdea în hohote imitând gesturile surugiilor. Stanca își puse la loc în pungă monedele de aur și argint, amânând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știe dacă o să ajungă, dar nici comis n-o să rămâie. Auzi ce-i trece prin cap năzdrăvanului... feciorul lui Mavrocordat - și doamna Stanca schiță un zâmbet. Ajungând la Mogoșoaia, fură surprinși la vederea pe aleea pietruită din spatele palatului a unei calești negre foarte elegante, cu șase armăsari nervoși, înhămați gata de plecare. Pe peronul cu dale de piatră aștepta Mihai Cantacuzino, fostul mare spătar, îmbrăcat foarte îngrijit după moda vremii. Ștefan sări sprinten de la locul lui și, cu un zâmbet protocolar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câteva vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le spuse că nu dorea să meargă în trap nebun, că se simte obosit și ar dori să doarmă pe drum. Se urcă în caleașca luxoasă, dar când să dea cu mână semnalul de pornire strigă cu putere: — Stați! Se dădu jos și o porni pe aleea pietruită spre palat. Lăsa pe dreapta în urmă cuhnia cu fumul cuptorului înălțându-se căci nu era nici o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]