574 matches
-
însoțit de fiul său Harun. Doi ani după ce Harun a fost pus la comanda propriei sale armate, acesta și-a dovedit calitățile de bun strateg, fapt ce i-a câștigat titlul de al-Rashid (ortodoxul) și a fost numit succesor la califat după al-Hadi. Atenția pe care a acordat-o al-Mahdi conflictului bizantino-arab a format stâlpul de sprijin în propaganda sa religioasă în numele califatului. Aceste expediții au stabilit imaginea califului care a reluat misiunea neterminată ale primelor cuceriri islamice, și a revitalizat
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
de bun strateg, fapt ce i-a câștigat titlul de al-Rashid (ortodoxul) și a fost numit succesor la califat după al-Hadi. Atenția pe care a acordat-o al-Mahdi conflictului bizantino-arab a format stâlpul de sprijin în propaganda sa religioasă în numele califatului. Aceste expediții au stabilit imaginea califului care a reluat misiunea neterminată ale primelor cuceriri islamice, și a revitalizat potențialul de cucerire a Constantinopolului. Pe lângă importanța sa religioasă, atenția crescândă a abbasizilor către frontiera Bizantină a subliniat politica de restaurare a
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
calitățile excepționale de conducători. După cel de-al doilea război civil sau "fitna" (683-692), omeiazi ajung la conducere. Primul calif marwanid, 'Abd al Malik ibn Marwan, conduce din anul 692 până în anul 705. Cea de-a doua "fitna" a adus califatul Omeiad aproape de declind. Cu toate acestea, conducerea omeiadă avea să fie reconstituită, dar procesul de reconstruire a fost încet și dificil. Marwan ibn al-Hakam, un membru în vârstă foarte respectat al casei omeiade s-a stabilit în Siria, învingându-l
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
și a fost succedat de fiul său Abd al Malik ibn Marwan. Acesta a reușit ca după opt ani de campanii militare și lupte să îi învingă pe rivalii sirieni, învingându-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
ca după opt ani de campanii militare și lupte să îi învingă pe rivalii sirieni, învingându-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în care a condus Al-Walīd este una de calmitate și prosperitate. El a continuat politica de
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în care a condus Al-Walīd este una de calmitate și prosperitate. El a continuat politica de autoritate religioasă marwanidă pe care a dus-o și tatăl său și a ridicat sau renovat
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
El a continuat politica de autoritate religioasă marwanidă pe care a dus-o și tatăl său și a ridicat sau renovat moschei în Medina, Ierusalim și Damasc, continuând munca tatălui său. În același timp el a continuat și extinderea limitelor califatului cucerind multe teritorii, dintre care cele mai active fiind acelea din Nordul Africii și Asia Centrală. Următorul calif a fost fratele lui Al-Walīd, Sulayman ibn 'Abd al-Malik (715-717). În timpul domniei lui au apărut primele semne a ceea ce mai târziu aveau să
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
ibn 'Abd al-'Aziz (717-720). El era văzut ca o persoană extrem de pioasă care a încercat să oprească excesele fiscale și militare ale predecesorilor săi. Aceste reforme, însă s-au oprit odată cu domnia lui, el neexprimând alte ambiții sub domnia sa. Califatul a fost apoi condus de Yazid ibn 'Abd al-Malik (720-724), dar acesta a fost convins să cedeze curând conducerea în favoarea fratelui său Hisham ibn 'Abd al-Malik (724-743). Hisham a extins permanent puterea califatului. El a fost și ultimul dintre fii
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
lui, el neexprimând alte ambiții sub domnia sa. Califatul a fost apoi condus de Yazid ibn 'Abd al-Malik (720-724), dar acesta a fost convins să cedeze curând conducerea în favoarea fratelui său Hisham ibn 'Abd al-Malik (724-743). Hisham a extins permanent puterea califatului. El a fost și ultimul dintre fii lui 'Abd al-Malik, așa încât după moartea sa în 743, nepotul lui a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
sa în 743, nepotul lui a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios al lui Walid ibn Yazid, astfel sfârșindu-se linia dinastică a marwanizilor în califatul Omeiad. Marwanizii au transformat califatul într-un imperiu centralizat aproape în întregime. Imperiul în plină expansiune a fost împărțit în provincii ce erau și ele împărțite mai apoi pe sectoare, fiecare nivel administrativ având un oficial responsabil. La cel mai
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios al lui Walid ibn Yazid, astfel sfârșindu-se linia dinastică a marwanizilor în califatul Omeiad. Marwanizii au transformat califatul într-un imperiu centralizat aproape în întregime. Imperiul în plină expansiune a fost împărțit în provincii ce erau și ele împărțite mai apoi pe sectoare, fiecare nivel administrativ având un oficial responsabil. La cel mai înalt nivel erau guvernatorii de
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
guvernatorii de provincie, iar responsabilitățile erau cel mai adesea împărțite între un oficial militar și un oficial administrativ (sau fiscal), care erau numiți de calif. Fiecare guvernator avea propriul judecător, corp de protecție militară și consilieri. Cu excepția zonelor din inima califatului, ce erau dominate de familia conducătoare, exista o periferie de provincii unde autoritatea marwanizilor nu era la fel de resimțită, ceea ce le dădea uneori mai multă putere decât li se cuvenea oficialilor locului sau lăsa teritoriile drept victimă ușoară revoltelor populațiilor native
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
erau dominate de familia conducătoare, exista o periferie de provincii unde autoritatea marwanizilor nu era la fel de resimțită, ceea ce le dădea uneori mai multă putere decât li se cuvenea oficialilor locului sau lăsa teritoriile drept victimă ușoară revoltelor populațiilor native. Economia califatului Omeiad condus de dinastia marwanidă se baza pe doi factori importanți: extinderea teritorială și centralizarea administrativă. Monezile de cupru au fost bătute și folosite pe tot parcursul existenței califatului Omeiad. Sub conducerea familiei marwanide, s-a început agricultura în zone
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
locului sau lăsa teritoriile drept victimă ușoară revoltelor populațiilor native. Economia califatului Omeiad condus de dinastia marwanidă se baza pe doi factori importanți: extinderea teritorială și centralizarea administrativă. Monezile de cupru au fost bătute și folosite pe tot parcursul existenței califatului Omeiad. Sub conducerea familiei marwanide, s-a început agricultura în zone care nu mai fuseseră cultivate până atunci, mărind producția agricolă a imperiului. Pe lângă agricultură, avem și o industrie a porduselor procesate, precum uleiul, vinul, sticla și ceramica. Toată această
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
comercială a dus și la construcții numeroase pentru noile activități comerciale precum și pentru susținerea activității agricole crescândă ce au dus la înmulțirea canalelor, cisternelor, barajelor și sistemelor de irigare. Putem spune că simbolice perioadei de dominație ale familiei marwanide în califatul Omeyad au fost urbanismul și extinderea economică cât și monoteismul și centralizarea imperiului.
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
de vineri sau în timp ce efectuează ritualuri sacre specifice pelerinajului. Musulmanii decedați sunt de obicei înveliți în alb, deoarece o pânză albă simplă este mai puțin scumpă, și este interzis pentru musulmani să cheltuie sume mari de bani pe înmormântări. În timpul Califatului Islamic, facțiunile combatante au preluat anumite culori pentru a se autoprezenta. În momentul în care Califatul Abbasid s-a revoltat împotriva celui Umayyad, au purtat haine de culoare neagră și au purtat drapele de război negre, întrucât considerau că Messia
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
alb, deoarece o pânză albă simplă este mai puțin scumpă, și este interzis pentru musulmani să cheltuie sume mari de bani pe înmormântări. În timpul Califatului Islamic, facțiunile combatante au preluat anumite culori pentru a se autoprezenta. În momentul în care Califatul Abbasid s-a revoltat împotriva celui Umayyad, au purtat haine de culoare neagră și au purtat drapele de război negre, întrucât considerau că Messia va fi un bărbat cu un steag negru. Femeile șiite iraniene devotate poartă chador de culoare
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
într-o permanentă opoziție cu puterile guvernante. De aceea, în secolul al XII-lea, califul abasid Al-Nasir a devenit membru al acestei organizații în încercarea de a o aduce sub conducerea statului și de a-și extinde influența dincolo de frontierele califatului . Din cauza asocierii califului cu misticul Abu Hafs Umar Al-Suhrawardi, principalului său sfătuitor, mișcarea "futuwwa" a căpătat pronunțate influențe mistice, care s-au reflectat cel mai bine în ritualurile de inițiere. În această perioadă a apărut practica investiturii cu "libas al-futuwwa
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
cu "libas al-futuwwa" (pantalonii, centura și eșarfa) și a consumării unei băuturi care conținea apă și sare, numită "shurb al-murada’a" . Însă acest rang superior al grupării nu a rezistat mult timp, invazia mongolă din 1258 punându-i capăt odată cu califatul abasid. În schimb, în Anatolia, în perioada imediat următoare cuceririi mongole, au apărut din ce în ce mai strânse relații între grupurile de futuwwa și dervișii sufiți și, implicit, cu breslele de meșteșugari. Procesul se răspândește în întreaga lume islamică, astfel că, în curând
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
s-a remarcat, printre altele, prin faptul că a fost un calif războinic, purtând în mod constant războaie, atât împotriva Imperiului Bizantin, cât și împotriva diverselor grupări rebele din interiorul Califatului Abbasid. Cea mai notabilă realizare a sa pe plan intern a fost înăbușirea revoltei khurramite. , fiul lui Harun al-Rashid și al unei sclave turkmene pe nume Marida, s-a născut în jurul anului 795. În timpul domniei fratelui său, al-Mamun, a participat
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
din Asia Mică. Fiind unul dintre cei mai tineri fii ai lui Harun al-Rahid, al-Mu'tasim nu a intrat în planul de succesiune la tron, elaborat de către tatăl său. Acesta avea doar 15 ani când a izbucnit războiul civil în Califatul Abbasid, rămânând la Bagdad și ajungând să-l susțină pe Ibrahim bin al-Mahdi în disputa împotriva lui al-Ma'mun și a lui Banu Sahl. Începând cu anii 814-815, al-Mu'tasim a început să cumpere sclavi din Bagdad cu scopul
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
disciplinați și extrem de bine pregătiți. Având la dispoziție această armata, al-Mu'tasim s-a impus în interiorul dinastiei abbaside, iar al-Mamun a început să apeleze din ce in ce mai mult la ajutorul acestuia. Al-Mu'tasim a devenit unul dintre cei mai importanți oameni din califat, după ce a fost numit guvernator al Egiptului și al Siriei, în 828. Acesta a fost și motivul pentru care al-Ma'mun s-a hotărât să renunțe la ideea de a-l numi pe fiul său, al-Abbas ca succesor, numindu
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
calif al Imperiului Abbasid. Istoricii au pus adesea accentul pe lipsa de cultură a califului al-Mu'tasim, în comparație cu fratele său, al-Ma'mun, însă acesta s-a remarcat prin calitățile sale de comandant militar și de suveran, sub conducerea căruia, Califatul Abbasid a continuat să fie o entitate politică și militară solidă.
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
Shu‘ubiyya (în arabă: "الشعوبية") reprezintă o mișcare de rezistență a musulmanilor nearabi în fața dominației arabe, care a avut loc în lumea islamică, îndeosebi în Iran și în Andaluzia, în perioada califatului abbasid. La baza acestei mișcări se află un verset din Coran (49:13) care face o departajare clară între două concepte, prin utilizarea cuvintelor: "popoare (shu‘ub)" și "triburi (qaba’îl)": "„O, voi oameni! Noi v-am creat dintr-un
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
existența în funcție de preceptele acesteia. Doctrina hanbalită se caracterizează prin respectarea strictă Coranului și a Sunnei și este foarte apropiată de mișcarea salafistă. Aceasta respinge ideea de inovație și condamnă abaterile religioase sau politice care au apărut de-a lungul istoriei califatului, începând cu kharigismul și toate formele de șiism. Acesta este și motivul pentru care Ibn Hanbal se opune principiilor școlii hanefite care acceptă, pe lângă izvoarele primare al dreptului canonic, opinia personală rațională. Printre elevii lui Ahmad Ibn Hanbal s-au
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]