4,874 matches
-
eu tot cred că ar 1 Cuvinte atribuite lui Pavel Puiuț (în interpretarea lui Gheorghe Dinică) și preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002, Filantropica. trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi, nu trebuie. Chiar dacă vrei să mă alini, asta este o născocire mult prea stângace, pentru a putea privi cu încredere la ea. Să nu uiți vreodată că, în ochii mei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poate împinge câteodată viața! „Am să găsesc un cuțit mare și ruginit și am să-l folosesc cu sete împotriva mea! N-aș fi nici prima și nici ultima de pe fața pământului, cu siguranță!”, gândise ea odată cu cinism, dar, totuși, calmă și neabătută. „Otravă puternică am să mi torn în ochi și în urechi, ca să nu mai pot să văd și să aud de suferințele de pe lumea asta, începând cu cele ale mele!”, cugetă ea altădată. Așa este, toată vremea cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să-ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire foarte flegmatică și cumpătată, care cu greu se enerva vreodată. - Neisprăvitule, vorbește, zi tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trist! Mulți sărbătoresc, dar eu nu pot, n-am cum! Sunt atât de singură, toți cei dragi sunt atât de departe de mine. Marian??? Sufletul meu te strigă! Biata inimă Îmi sângerează de durere, iar eu mă străduiesc să par calmă și detașată. Cât de mult Îmi lipsești! Atât de puțin timp am petrecut cu tine. Nu m-am iertat și nu mi-am iertat deciziile pe care le-am luat În viață, n-am găsit cel mai bun drum pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat, s-a dus din nou la repetiții, a evitat să se uite în ochii mezinului. Sandei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câteva luni în urmă. În sală s-a creat o rumoare care se răsfrânse și asupra completului de judecată. Un argument ce putea fi o piesă forte, cu o deosebită greutate în dosar, căzuse. Totuși, avocatul Mocanu reveni în scenă calm, cerând instanței să i se acorde timpul la care avea dreptul pentru a-și susține pledoaria, fiindcă nu epuizase nici pe departe toate argumentele. Nici măcar nu fuseseră audiați martorii de care dispunea apărarea... Familiile copiilor asistau la derularea procesului fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Alex putu să definească că tulburarea lui intrase pe ape liniștite și el se afla neîndoios sub imperiul unei bucurii fără margini. În ziua aceea, soarele parcă străluci mai puternic peste așezarea în care bântuiseră atâta vreme urgiselile. Ziua era calmă și râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile unor zei nebănuiți, dar se întrevedeau posibile șanse să vindece, măcar în parte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tradițiile etniei țigănești. De altfel, Vișinel își petrecea de o vreme zilele și nopțile în șatră pentru a-și însuși punct cu punct lecția ceremonialului căsătoriei, înscrisuri neînscrise, dar conservate de milenii în legile sacre ale etniei. Era un septembrie calm, cu brume ce argintau în timpul nopții întinderile, ca peste zi soarele să devină mai darnic să le ofere vietăților pământului o căldură blândă, ce semăna cu alintarea unui copil, de către mamă, înainte de culcare. Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am simțit o nevoie acută să o revăd. În bar am intrat cu un obraz proaspăt bărbierit, mirosind a after shave. Cămașa albă și pantalonii negri, de stofă bună, Îmi creau un aer sobru. Deși eram foarte agitat, mă arătam calm și zâmbitor. Unde ești, Lola Jo?... Unde ești, Lolicica? Barmanul mă salută curtenitor și-mi spuse că Lola nu crede să vină azi. Era joi, iar ea nu apărea niciodată joia. Tipul avea nările exagerat de umflate. Îmi venea să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
A invita o fată la un local public nu era un lucru neobișnuit. Se întâlniră în preajma porții principale a Grădinii publice, alăturară unui salut reciproc zâmbete de tandrețe și, cu pas măsurat, încercară să schimbe impresii despre seara care era calmă și care prevestea o atmosferă de bun augur. Când ajunseră în preajma terasei, le răsări în cale un picolo; acesta îi întrebă unde preferă să se așeze. Ochiul experimentat al lucrătorului de restaurant intui pe dată că tânăra pereche ar prefera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
animați de ideea de a petrece o seară într-un cadru natural. Pentru orice eventualitate, dacă capriciile vremii nu le-ar fi îngăduit nuntașilor plăcerea de a gusta din plin, pe lângă vinul adus din podgorii renumite, și deliciile unei toamne calme, era pregătită întreaga casă pentru refugiu. Dar slavă domnului, vremea se arăta a fi după inima și sufletul celor ce-și începeau noua viață. Invitații sosiră rând pe rând, încărcați cu voie bună, cu flori și felicitări pentru tânăra pereche
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
va fi fost În Întregime educat și adaptat la viața socială. Giorgio del Vecchio spune că nu este vorba de o negare actuală a Statului, negare catastrofică și revoluționară, ci de „preavizul unei eliminări progresive și pacifice, a unui crepuscul calm, a unei morți fără seisme”. Filosoful italian dă ca exemplu de doctrină individualistă, premisa din 1792 (publicată abia În 1851) a lui Wilhelm von Humboldt, când scria că: „orice activitate a Statului este blamabilă, dacă el se amestecă În afacerile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a fost înțelegerea, să nu se întoarcă cineva beat, că nu ar fi nici frumos, nici sănătos. După miezul nopții făcură un popas, undeva, între două localități, pentru destindere și pentru soluționarea unor probleme de ordin igienico sanitar. Noaptea era calmă, nu prea rece. Peste tot - lipsă de zăpadă. Peste tot, pe unde treceau, întâlneau alți și alți colindători. Nu cu mașinile, evident, ci, perpedes. De bucurie au și mai cântat. Până când nenea Fane i-a țâstuit, pe copii, să nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pat. M-am uitat țintă la fața Ei. Ce față de copil! Ce fizionomie stranie! Era oare cu putință ca această femeie, această fecioară, îngerul acesta crud (nu știam ce nume să-I dau) să trăiască o viață dublă, atât de calmă și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ești închis cu un cadavru... Ideea asta mă umplu de o bizară bucurie. Ca să închei: am stins lampa care fumega. Am adus două sfeșnice și le-am aprins deasupra capului Ei. La lumina tremurândă a lumânărilor, trăsăturile feței deveneau mai calme, iar în umbra luminoasă a camerei luau o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să desenez liniștit, după natură, această față condamnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
risipi cu pași de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar în cameră, apoi m-am gândit să-l scot afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai existe pentru mine, de parcă îmi luasem avânt în siajul himerelor mele, acum vaste, delicate și subtile. O indicibilă voluptate mă invadă. Mă eliberasem de greutatea corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice. Gândurile își pierdură coeziunea, topindu-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copil. Mă vedeam în fața morții mele viitoare ca pe o ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mele. Încăperea era cufundată în întuneric. Am deschis ușa încet. Târfa cred că visa, spunea cu voce tare, ca pentru sine: „Desfă-ți fularul de la gât!“ M-am apropiat de patul ei, îmi scăldam fața în respirația ei arzătoare și calmă. Ce căldură plăcută și însuflețitoare: respirându-i efluviile, în câteva minute mi-ar fi redat fără îndoială viața. Oh! de câtă vreme credeam că toată lumea trebuia să aibă, ca mine, o respirație de foc? Scrutam întunericul ca să mă conving că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un simplu actor al Teatrului Na țional; nu mai avea puterea din vremea directoratului Bulan dra, nu mai făcea politică. Era un om retras, mare amator de șuete prelungi, băutor cu măsură ( nu l-am văzut beat!), prieten cald și calm. Era inteligent și judeca Întotdeauna, limpede. CÎt privește talentul...Dumnezeu să mă ierte, dar avea o profunzime și o modernitate a jocului pe care nu leam observat la Furdui : exemple? Filmul lui Ciulei Valurile Dunării ; sau Puterea și adevărul ; ori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ambalaje pe stradă. Asfaltul, fără gropi și crăpături, este și bine măturat. Pe stră zile orașului se află cetățeni ai orașului, nu indivizi decla sați. Toți au sufletul ușor, lipsit de griji, toți se bucură de via ță cuviincios și calm, În țara lor, toți au Înfățișare de oa meni”. Oare o să am șansa ca viitorul să mă arunce-n tre cut? În ACEST trecut!... Amicul Horia Gârbea, Într-un eseu dedicat pa trupezilor literaturii face ...ordine În finalul schiței Bubico
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
etajul cinci. Așa că vă rog să-l scuzați!" Am tăcut îmbufnat. Ce să-i mai spun că apartamentul era la etajul patru? Restul erau doar amănunte. Evident, bagajul avea exact greutatea prescrisă, iar tata m-a privit cu un zâmbet calm. Toate erau în regulă. Ne-am îmbrățișat, iar el mi-a spus: "Am considerat chestia asta un soi de truism, însă acum, când ne despărțim pentru un timp, nu pot decât să te rog să ai grijă de tine! Cât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și să-l lase pe el să-i dea replica, poate așa, Sima se va domoli. Domnule director - începu Regizorul pe un ton calm - dacă-mi permiteți... La mijloc e o neînțelegere. În primul rând scriitorul are libertatea lui neîngrădită de a-și confecționa personaje cum vrea el. Adică oamenii de hârtie, da? Dacă e așa, atunci dumneata nu ești personaj, decât în măsura în care, ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trăi cu punga de medicamente după ei atâta timp cât vor avea suflare în corpul pieritor. Am înțeles ceva, corpul este asociat minții și am tras concluzia că sănătatea mentală este cea mai importantă. Totul începe de sus și dacă mintea este calmă și sănătoasă, atunci și corpul va fi la fel. Fiecare dintre gândurile și emoțiile noastre, provoacă o vibrație în fiecare celulă și lasă acolo o impresie adâncă. Ce ar putea să facă doctorii cu gândurile și mintea noastră? Nimic...desigur
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]