2,870 matches
-
de către regele Ferdinand. Reîntors la unitatea sa, a participat la acțiunile militare ca aruncător de grenade, căzând la datorie la 31 iulie/13 august 1916, în luptele de pe "Dealul Chioșurile" - Cașin. Conform Regelui Ferdinand, Mușat a dat o pildă frumoasă camarazilor săi. A fost una dintre jertfele luptei duse pentru unitatea națională și a rămas în memoria colectivă a românilor, fiind de asemenea unul dintre prototipurile eroilor de război tipici. Este printre figurile ale căror fapte au fost eternizate în bronz
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
13 august 1917, în timpul celei de-a treia bătălii de la Oituz, caporalul Constantin Mușat a căzut pe câmpul de luptă, în luptele din zona zona "Dealul Chioșurile" - Cașin. A fost înmormântat în cimitirul eroilor din Bogdănești (județul Bacău). Conform relatărilor camarazilor de arme, ultimele sale cuvinte ar fi fost îndemnul adresat ajutoarelor sale "„Grenade, băieți! Grenade Băieți!”", care aveau să fie ulterior gravate pe monumentele ridicate în cinstea sa. „Caporalul Mușat căzuse străpuns de un glonț dum-dum și fusese găsit cu
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
înhumarea lui Constantin Mușat, proiect rămas nefinalizat. Străzi și edificii În onoarea lui Mușat au fost numite: Conform Înaltului Ordin de Zi pe Armată nr. 32 din 17 februarie 1917 semnat de către Regele Ferdinand, Mușat a dat o pildă frumoasă camarazilor săi de arme.. A fost una dintre jertfele luptei duse pentru unitatea națională și a rămas în memoria colectivă. În perioada interbelică a făcut parte dintre cele câteva figuri glorificate public și menționate întotdeauna în descrierile făcute expozițiilor Muzeul Militar
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
avut loc în noaptea de 12 spre 13 ianuarie 1949, la Teregova, în Munții Banatului, când un grup de partizani condus de Spiru Blănaru și Gheorghe Ionescu a atacat postul de miliție și a eliberat din arest pe doi dintre camarazi. Securitatea a încercat să riposteze pe 22 februarie 1949, dar militarii comuniști au fost prinși în ambuscadă de partizani, suferind pierderi și fiind inițial respinși. Deși membrii și conducătorii grupului au fost ulterior prinși și executați, astfel de acte îndrăznețe
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
viață erau transferați la sediile Securității din Lugoj și Timișoara, unde erau torturați cu sălbăticie de mai mulți ofițeri, printre care colonelul Coloman (Koloman) Ambruș sau maiorii Aurel Moiș și Zoltán Kling, pentru a divulga locurile în care se ascund camarazii lor. În timpul interogatoriilor, unii dintre cei anchetați au fost uciși în chinuri groaznice de cei trei ofițeri. Pe tot parcursul anilor '50, Pavel Aranici își continuă seria de măsuri dure și, după valurile de arestări și întețirea represiunii din anii
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
și au scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani au primit ordinul să se deplaseze în sprijinul camarazilor care cuceriseră podurile, pentru a le proteja de contraatacurile belgineilor, până când în zonă ar fi ajuns forțele terestre ale Armatei a 18-a a Wehrmachtului. Cucerirea fortului a fost o victorie decisivă pentru germani. Trupele aeropurtate au aterizat direct pe
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au reușit să decoleze cu "N-25" și să ajungă în siguranță în Norvegia. Li s-a făcut o primire triumfală, publicul crezând că cei șase membri ai expediției se pierduseră pentru totdeauna. În anul următor, 1926, Roald Amundsen, împreună cu camarazii săi din expediția precedentă (Lincoln Ellsworth și Hjalmar Riis-Larsen) au planificat o nouă expediție la Polul Nord pe calea aerului. Li s-a mai alăturat și renumitul explorator polar norvegian Oscar Wisting, cel care îl însoțise pe Amundsen și la Polul
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
Black Dog dispare iar Billy rămâne grav rănit, suferind un accident vascular cerebral. În timp ce Jim are grijă de el, Bones mărturisește că a făcut parte dintr-o bandă notorie de pirați, șeful acesteia fiind Căpitanul Flint, iar acum vechii lui camarazi îi voiau cufărul. După un timp, un alt vechi camarad al lui Bones, Pew apare la han și îl forțează pe Jim să îl conducă la Billy, deoarece acesta era orb. Pew îi dăduse lui Bones o hârtie și plecă
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
accident vascular cerebral. În timp ce Jim are grijă de el, Bones mărturisește că a făcut parte dintr-o bandă notorie de pirați, șeful acesteia fiind Căpitanul Flint, iar acum vechii lui camarazi îi voiau cufărul. După un timp, un alt vechi camarad al lui Bones, Pew apare la han și îl forțează pe Jim să îl conducă la Billy, deoarece acesta era orb. Pew îi dăduse lui Bones o hârtie și plecă. Desfăcând hârtia, Billy descoperi "pata neagră", un semn al piraților
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
de necesare acolo. În 1634 el a fost capturat de către un general Ming, dar a fost eliberat cu condiția că va reveni la serviciul militar. Acordul a fost rupt curând, atunci când un magistrat local a executat treizeci și șase de camarazi ai săi, rebeli. Trupele lui Li s-au răzbunat prin uciderea funcționarilor guvernamentali și el a continuat să conducă rebeliunea, avand cartierul general în Rongyang, în provincia centrala Henan până în 1635. Până în 1640, un fost soldat și rival al lui
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
1978 iese din învățământ și se angajează în lupta politică pentru înființarea Cărării Luminoase, mișcare care promovează ideea unei lovituri de stat. În 1992, în timpul mandatului lui Alberto Fujimori, este căutat de "Grupo Especial de Inteligencia", atât el cât și camarazii săi, acuzați de terorism. Este descoperit în septembrie 1992 și arestat. Aflat în închisoare, în octombrie 1993, propune, sub presiunea lui Vladimiro Montesinos, un acord de pace între membrii "Cărării Luminoase" și stat, care nu se va concretiza niciodată. Este
Abimael Guzmán () [Corola-website/Science/333560_a_334889]
-
ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei cete de haiduci din Muntenia, care pradă și dau foc la conacele boierești. După jefuirea unei case boierești, Amza sosește într-o seară cu camarazii săi la hanul Aniței (Marga Barbu). În dimineața următoare, ca urmare a trădării lui Sârbu (Amza Pellea), fratele de cruce al lui Amza, o parte din haiduci sunt prinși de poteră, iar o altă parte sunt uciși. Motivul trădării îl
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
și canalele din sudul insulei. Reîntors la El Páramo, a avut o serie de înfruntări cu un grup de căutători de aur, veniți din zona chiliană a Țării de Foc. Aceștia se instalaseră în apropierea coloniei Beta. Românul, împreună cu doi camarazi, îi atacă punându-i pe fugă cu focuri de armă. Fugarii se retrag în Chile, la Punta Arenas (coloniile lui Popper se aflau pe teritoriul argentinian), unde se plâng de Popper că ar fi un despot crud. Pe 9 august
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
motiv, la școală, tânărul artist era scutit de alte materii („ocupațiuni”) în afara celor de specialitate, găsind înțelegerea necesară la conducerea școlii, ca dovadă a talentului său. Din cauza acestui handicap se explică lipsa de sociabilitate a lui Henția în relația cu camarazii lui pe care a manifestat-o când era adult și din această cauză s-a afișat cu o atitudine solitară și cu o înclinare pentru sporturile singuratice cum au fost pescuitul și vânătoarea. Din cauza surzeniei i-au lipsit și apetența
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
aflat că oamenii din Regimentul al 409-lea, care fusese transferat în Ucraina, l-au ales comandantul lor. (La începutul Revoluției Ruse, soldații își alegeau comandanții). Autoritățile militare locale l-au sfătuit pe Vasilevski să refuze demnitatea acordată de foștii camarazi datorită luptelor grele care se duceau în Ucraina între forțele procomuniste și cele proindependentiste ale Radei Centrale. Vasilevski a ascultat acest sfat și a devenit instructor militar în uezdul său natal, Kineșma. În septembrie 1918, Vasilevskia a renunțat și la
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
a dat naștere la unele dezbateri între Vasilevski și Constantin Rokossovski, acesta din urmă dorind ca să fie prevăzut un atac suplimentar care să curețe orașul de elementele inamice cantonate aici. Refuzul lui Vasilevski de a-i urma sfaturile tactice ale camaradului său i-au fost reproșate de Rokossovski mulți ani după încheierea războiului. Armata în discuție era Armata a 2-a de Gardă comandată de Rodion Malinovski pe care Vasilevski o destinase stopării contraatacului german extrem de periculos lansat de Corpul al
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
altceva la îndemână decât sinuciderea. Ca un făcut cunoaște pe Hermina, femeie care se dovedește a fi oglinda lui psihologică. Aici romanul capătă accente lirice și încărcături simbolice într-o căutare neîncetată de sensuri ale vieții. Teatrul Magic improvizat de camarazii Herminei are pentru Harry rolul unui purgatoriu, a unei spovedanii în fața oglinzii. Sufletul i se sfărâmă în mii de bucăți ce-i dansează în față, fostele iubiri sunt retrăite laolaltă cu viziuni apocaliptice într-o construcție literară fluidă în care
Lupul de stepă () [Corola-website/Science/314421_a_315750]
-
răspundă la chemarea la acțiune lansată de președinte. Între timp, mai multe zeci de persoane fuseseră ucise iar mai multe sute fuseseră rănite în luptele de stradă. Ruțkoi, ca general de rezervă, a făcut apel la unii dintre foștii săi camarazi. În acea perioadă, mulți ofițeri și soldați de rând nu-l simpatizau pe Elțin. Dar sprijinitorii parlamentarilor nu au trimis emisari la cazărmi ca să ceară sprijinul ofițerilor inferiori și subofițerilor, cei mai afectați de reformele neoliberale, ci au făcut greșeala
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
de morți, dintre care, cei mai mulți în Casa Albă. De asemenea, trebuie spus că marea majoritate a victimelor au fost ucise de militarii loiali lui Elțin. Armata rusă a pierdut 12 soldați, dintre care 9 au fost uciși de proprii lor camarazi, din greșeală. Adevărul este că Elțin și-a datorat victoria armatei, serviciilor de securitate și ministerului afacerilor interioare, în nici un caz sprijinului populației capitalei sau a celei din provincie. De asemenea trebuie remarcat că președintele nu a fost sprijinit de
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
dovedit a fi cel al Partidului Liberal Democrat, (al cărui program nu era nici liberal, nici democrat). Ei au câștigat 23% dintre voturi, în timp ce partidul lui Gaidar a obținut sprijinul numai 12,4% dintre participanții la scrutin. Vladimir Jirinovski și camarazii săi neofasciști și șovini au pătruns în parlament, spre neliniștea observatorilor din occident ai scenei politice rusești. Referendumul a marcat sfârșitul perioadei constituționale în care societatea rusă era guvernată de legea fundamentală a RSFS Ruse din 1978, care fusese amendată
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
15 minute, Batalionul al 2-lea a rezistat atacului francezilor fără să primească sprijin din partea forțelor proprii terestre sau aeriene. În acest timp, Batalionul I al Regimentului al 5-lea Panzer, după ce și-a înfrânt oponenții, a trimis în sprijinul camarazilor din fața localității Marilles un batalion de tancuri. În jurul orei 16:00, germanii au obținut victoria și la Marilles. În timp ce ce infanterișitii reușeau să cucerească localitatea Orp, tanchiștii germanii cereau urgentarea aprovizionării cu proiectile de 37 și 75 mm a. În
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
rivalități, Masséna a refuzat vehement să facă parte din completul de judecată din "Camera pairilor", însărcinat să îl judece pe mareșalul Ney, desi alți mareșali (Marmont, Pérignon, Sérurier, Victor, Kellermann) au cedat presiunilor regaliste și au votat moartea vechiului lor camarad de arme. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și este înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde o alee îi poartă numele. Masséna nu s-a numărat niciodată printre apropiații lui Napoleon, dar este probabil mareșalul pe
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
lunii septembrie. Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate, cu peste 13.000 de parașutiști, au fost transportate spre zonele de parașutare cu 12 avioane de mare capacitate și au fost mult mai puțin norocoase decât cele ale camarazilor britanici. Pentru a asigura elementul supriză, cele două divizii trebuiau să fie transportate spre Normandia pe o rută dinspre vest. Numeroși factori au contribuit la eșecul parțial al misiunii lor, dar cel mai important a fost acela că s-a
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
dedicat mai puțin debarcării din Normandia, cât mai degrabă problemelor păcii mondiale. În fiecare an pe 6 iunie, desenatorul american și veteran al debarcării din Normandia Charles M. Schulz (1922-2000), își rezerva banda de desene din revista "Peanuts" pentru onorarea camarazilor săi căzuți la datorie în Ziua Z.
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
putut să acorde un sprijin important garnizoanei răsculate. Guvernul bolșevic a început atacul asupra bazei navale Kronstadt pe 7 martie. După 10 zile de atacuri continui, timp în care multe unități ale Armatei Roșii au fost obligate să-și atace camarazii sub amenințarea pedepsei capitale, perioadă în care au existat dezertări care au îngroșat rândurile răsculaților, cei aproape 50.000 de militari de sub comanda lui Mihail Tuhacevski au înabușit în sânge rebeliunea. Pe 17 martie, forțele bolșevice au intrat în cele
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]