2,210 matches
-
vechi și ziduri completate le luau locul. Din uliță plecau fundacuri cu mlaștini și noroaie înverzite, de-a pururi mustitoare. Zidării pline de lepră își arătau dosul spre ele iar curțile, înguste și adânci, îmbulzeau cotețe, sugând aerul curat. Jigodii canine și mâțe scheletice dormitau pe bolovanii între care nu-și scotea capul nici o frunză și nici un pai proaspăt. Vara, în cerdacurile de lemn suspendate la cat, bătrânii ieșeau, în pachește și papuci, cu scaunul pe partea umbrei. Moș Șaie parcă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
unei dezolante lipse de inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluie rături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Ver gu lui. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit cu vestă cadrilată cum nu mai dădea voie nimănui să poarte, îl ascultă și-i explică sfătos că nu-l poate omorî pe Cristian Vasile. „Nu de alta, da-mi place și mie cum îi zice
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
E bine pentru copil și pentru mamă, dar dacă, pe undeva, se produce un scurtcircuit ? Dacă, din diverse motive asupra cărora nu ai nicio putere, așa cum nu ai nicio putere asupra faptului că nu ți-au apărut, la timpul lor, caninii definitivi (unii zic că e un proces de evoluție, că omul viitorului va avea mai puțini dinți pentru că se îndepărtează progresiv de natura lui de prădătoră, pur și simplu corpul tău nu vrea să alăpteze ? Dacă oasele tale coxale sunt
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri cu dinții, însă numai faptul că unul ca Max trebuia să i se uite în gură îl înnebunea. Sigur, putea să se ducă la alt dentist, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fixă cu tot spatele spre intrare, ca să-l vadă pe Max în ochi. Firește că dintele nu îi mai trimitea zvâcnete în țeastă și chiar se miră că făcuse atâta drum, plus o pană, să-i dea de capăt unui canin și s-o încaseze de la stomatolog. Cred că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să vin altă dată, când voi fi mai atent să ajung la timp. Te rog încă o dată să-mi accepți scuzele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să vorbească de bătrânețe în fața femeii adorate. Închipuiește-ți numai! Un Armand Duval pensionar și reumatic. Ia să vedem de când durează povestea? Oho! Aproape patruzeci de ani... Lui Florence îi plac cățelușii fideli. Șerbănică și Ioniță..." Se amuză imaginîndu-și-i în ipostaze canine. Dolofanul Miga ― un pechinez amabil de salon, celălalt ― un fox-terrier negru, bătrân fără ca asta să-i aducă înțelepciunea. Începu să râdă încetișor. " E într-adevăr curios, draga mea. Nimeni n-ar putea spune despre tine că ești o femeie modernă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu mai puțin ilustrului cuplu de detectivi Holmes/Doctor Watson. Căci Milou, simpaticul patruped care îl acompaniază pe reporterul fără de teamă și de prihană, nu este doar brav, inteligent și altruist, dar este încercat, din când în când, de tentații canine prin excelență. Și acestea sunt clipele în care geniul lui Milou (geniu care îl exclude din galeria plicticoasă a eroilor ortografiați cu majusculă) este umbrit de pornirea către urmărirea dezordonată de pisici sau de incursiunile, temerare, în băcănii sau muzee
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clopedie cu ilustrații miraculoase), ceea ce se cuvenea era tihna burgheză a roaderii osului ascuns cu grijă în colțurile grădinii, departe de ochiul vigilent și dojenitor al lui Tintin. De abia atunci, când putea să se dedice în liniște acestei delicatese canine, Milou își amintea, asemeni lui Haddock, de peripețiile trecute. Și, asemeni lui Haddock, o boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gura deschisă și pipa ce îi stătea să cadă din mână, căpitanul Haddock cutreiera castelul de la Moulinsart cu gândul la masa pe care o va pregăti Nestor. Din visul lui omenesc se putea trece, printr-o ușă modestă, în visul canin al lui Milou - un os uriaș își făcea apariția din pământ, iar vocea sa omenească îl îmbia pe cățel să se apropie de el. În vis fiind, Haddock și Milou erau amândoi ocrotiți ca într-un cocon de sunete și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa de gală și transpirând abundent, căpitanul Haddock avea aerul unui holtei care își așteaptă mireasa în fața ofițerului stării civile. Tournesol îmbrăcase cea mai elegantă dintre redingotele sale, în vreme ce Milou fusese instruit să nu se lase pradă instinc telor sale canine în aceste clipe solemne. În sala centrală, președintele-mareșal îi aștepta, zâmbind larg, cu jovialitate contagioasă. Costumația sa era adaptată spre a fi în acord cu nuanța marină a lui Haddock - spre a cinsti flota Azaniei, recent constituită cu ajutorul Borduriei, președintele-mareșal
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
universitar sau o grădină privată. Se zăreau șiruri ordonate de arbuști, toate frumos irigate cu furtunuri negre. Peste tot împrejur erau sculpturi moderne, vesele, inclusiv o coloană gigantică de oțel, vopsită în roșu, care se dovedea a fi un fluier canin la scară mare. Pe aleea principală existau indicatoare ce ghidau vizitatorii către galerii, către magazinul de suvenire sau către restaurant. Maggie înțelese de ce Nour, sătul de praful și murdăria din Ramallah, visa la un asemenea loc pentru Palestina. Acum treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cui este. Soției unui comerciant îi plăcu Găsit așa de mult încât a făcut o generoasă ofertă de cumpărare, prompt respinsă de Cipriano Algor, și, în trei case unde nimeni nu răspunse la apel, se auzi lătratul violent al veghetorilor canini, ceea ce-i permise olarului raționamentul sinuos că Găsit nu poate fi de acolo, de parcă în vreo lege universală a animalelor domestice ar fi scris că unde e un câine nu pot fi doi. În sfârșit, Cipriano Algor opri cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așezării, familiile nu sunt în cei mai buni termeni, și relațiile ar deveni și mai proaste dacă ar trece pe lângă casa lor fără să-i viziteze. De altfel, e convins că Găsit nu le aparține, simpatiile familiei Gacho în chestiuni canine, de când îi cunoaște, s-au îndreptat mereu spre moloși și alți câini agresivi. Ne-a mers bine în dimineața asta, îi spuse câinelui Cipriano Algor. Peste câteva minute ajunse acasă. După parcarea furgonetei, Găsit își privi fix stăpânul, înțelese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
este și totul căruia îi aparține. Idei aventuroase ca aceasta, pe care creierul uman este, grosso modo, mai mult sau mai puțin capabil să le conceapă, având însă de îndată imense dificultăți de a intra în detalii, sunt pentru nația canină pâinea noastră cea de toate zilele, fie dintr-un punct de vedere pur teoretic, fie din perspectiva consecințelor lor practice. Să nu credem totuși că spiritul câinilor e ca un nor de vreme bună care trece ușor, ca o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-i comunice, și, într-un anume sens, era mai bine, pentru că, o condiție indispensabilă pentru a trece la următorul grad de înțelegere ar fi să-l întrebe ce înseamnă diavolul, figură, entitate sau personaj, presupunem, absentă din lumea spirituală canină de la bun început, și e clar că, punând o întrebare din astea, discuția ar fi nesfârșită. Odată cu apariția Martei și a lui Marçal, neobișnuit de bine dispuși, de parcă noaptea trecută le dăruise mai mult decât obișnuita revărsare a dorințelor acumulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
naturalețe câinii instruiți în reguli sociale, de altfel, nu se cunoaște alt mod de a evita ca iubita mână a stăpânului să fugă brusc de contact, ca dovadă că nu e totul rezolvat în relația dintre ființele umane și ființele canine, poate că umezeala și răceala atingerii deșteaptă vechi spaime în partea cea mai arhaică a creierului nostru, vâscozitatea de neșters a vreunui limax gigantic, înghețata și unduitoarea trecere a unui șarpe, răsuflarea glacială a unei grote populate de ființe de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ploaia de mici fragmente de lut copt, de cioburi de vase sparte pe care mătura le împingea afară, și se întinse pe jos, cu capul între labe. Părea neatent, aproape adormit, dar și cel mai puțin experimentat cunoscător al tertipurilor canine și-ar da seama, observând modul disimulat în care din când în când deschidea și închidea ochii, că Găsit pur și simplu aștepta. După ce termină curățenia, Cipriano Algor ieși și se îndreptă spre olărie. Cât timp a fost vizibil, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decepțiile și necazurile pe care lumea ni le-a provocat. Cum Găsit știe puține despre sentimentele umane, a căror existență, atât a celor pozitive cât și celor negative, este dovedită în mod satisfăcător, iar Marçal și mai puține despre sentimentele canine, despre care certitudinile sunt rare și îndoielile mii, cineva va trebui să ne explice într-o zi din ce naiba de motive, inteligibile de o parte și de alta, s-au îmbrățișat cei doi când nici măcar nu aparțin aceleiași specii. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gata să izbucnească, dar păstrate pentru acest ceas trist, pentru această noapte fără lună, pentru această singurătate care nu s-a resemnat. Dar n-a fost nici o noutate, pentru că s-a mai întâmplat în istoria fabulelor și ale minunilor lumii canine, faptul că Găsit s-a apropiat de Cipriano Algor ca să-i lingă lacrimile, gest de supremă consolare care, totuși, oricât de mișcător ni se pare, în stare să miște până și inimile cel mai puțin înclinate spre manifestări de sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
facă pe afară, profitând de înseninarea cerului. Apa nu va fi niciodată atât de multă încât să-i intre în cușcă, dar, pentru orice eventualitate, stăpânul a pus dedesubt patru cărămizi, transformând în palafită preistorică un actual și obișnuit refugiu canin. Era prins de această activitate când a sunat telefonul. A răspuns Marta, în prima clipă, auzind în receptor, Centrul la telefon, se gândi că era Marçal, crezu că-l vor chema, dar nu acestea au fost cuvintele care au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
buline, pe roșu și alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică. — Ben, exclamă tatăl lui pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani de plătit facturi la veterinar, tapițerii roase și procese pentru stabilirea paternității progeniturilor canine -, de unde a apărut javra asta? — Te rog, lasă-mă să-l păstrez, îl imploră Ben. Un vagabond l-a lăsat legat de crucea din piață și urmau să-l ia și să-l închidă într-o cușcă. În locul adolescentului, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ziare și cizme de cauciuc se înghesuiau alături de patine cu rotile și o roată stingheră de bicicletă. Pe canapeaua încăpătoare un câine alb cu negru, o expresie absentă și o eșarfă roșie caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti. Nu, mulțumesc, am o întâlnire. — Și n-ai vrea să întârzii, nu-i așa? Fran ignoră nota tăioasă din vocea lui și se uită după poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care se remarcă poveștile din seria Peter Rabbit. Magazin de lux din Londra. Instrument de tortură. Lanț de supermarketuri din Marea Britanie. Serial britanic de animație. Un clasic al filmului noir, inspirat de romanul omonim al lui James M. Cain. Rasă canină hibridă. În traducere: „Hoinarul“. Titlul unui cântec din producția muzicală South Pacific. Joc de cuvinte intraductibil între Gonna Wash My Hair „Mă voi spăla pe cap“ și Gonna Wash That Man Right Out Of My Hair „O să-mi scot băbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]