KorAP: Find »[drukola/base=canion & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...25 >

620 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

tot căzut, alunecând pe spate. Când cerul a prins să se îmbujoreze, Jina era la mai puțin de cincizeci de metri de râu. O cioară a zburat pe deasupra, iar de undeva, din depărtare, s-a auzit zgomotul unui avion. Pereții canionului bordau pajiștea - acum erau mai puțin verticali, dar la fel de înfricoșători. Jina a ajuns la primul obstacol și-a ales calea cea mai plată către vârf, dar ca să urce trebuia să se târască în patru labe - să se târască sus, acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
a ridicat brațele deasupra capului. Când și-a dat seama c-aveau să treacă dincolo nevătămați, că, în ciuda greutății, barca plutea pe apă ca o frunză, Jina a tras adânc aer în piept și, pentru prima dată, a inspirat parfumul canionului. Apă de râu, pini și humus, un aer așa de curat și de familiar că parcă-i înțepa plămânii. Doamne, Dumnezeule ! a strigat Irene râzând când un val s-a repezit peste botul bărcii și-a dat-o pe spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
fi trebuit să locuiască în L.A., mai aproape de lucrurile care țineau de carieră, dar niciodată în viața ei nu mai văzuse lumina prinzând astfel de nuanțe - un albastru pur, deasupra vârfurilor copacilor, care se topea în chihlimbariul din lungul pereților canionului. Irene nu se imaginase vreodată în munți, iar dacă acum iubea locul ăsta, atunci cine știe ce altceva avea să adore ? Orășele de provincie ? Liniștea ? Anonimatul ? Niciodată nu-i trecuse prin minte c-ar putea să nu mai tânjească după celebritate. John

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
bine c-am venit încoace, i-a dat înainte Alice, cu toate că vocea îi tremura. N-aș fi înțeles corect amănuntele. Știți cum omul își închipuie ceva într-un fel și, în realitate, lucrul respectiv se dovedește a fi total diferit ? Canionul ăsta e mult mai îngust decât îmi imaginasem. Nu e deloc grandios. Mi se pare că e cumva claustrofobic, de parcă ne-am strecura printr-o pâlnie. Am și o idee, destul de vagă, despre subiect. Am o femeie, Lana, la vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
schimba. O femeie care nu-și făcuse niciodată planuri era acum liberă să facă și să devină orice-ar fi vrut, iar Mary s-a închipuit ca eroină a unei povestiri spusă la foc de tabără, ca o legendă a canionului, ca o nimfă a râului. Și-a închipuit o poveste de-o asemenea îndrăzneală și-atât de stranie încât majoritatea oamenilor nici n-ar crede-o. Mary a râs, apoi a lăsat capul în jos ca să-și ascundă chipul iluminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
se dezlipeau de maluri. Cel drept, apoi cel stâng, din nou cel drept și iar cel stâng. Iat-o, doisprezece ani mai târziu, căutând iar pe cineva pe râul Salmon. Cât de tare trebuie că ura Jina râul ăsta, întregul canion ! Acolo ! a urlat Ellis. Jina s-a întors spre locul indicat de Ellis. Într-un ochi de apă, două forme umane pluteau pe spate. Lui Mary i-a sărit inima din piept. Apoi una dintre forme a ridicat capul, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
povestit c-a izbucnit un incendiu, dar noi n-am văzut nimic. Danny a ridicat din umeri. Eu așa am crezut. Da’ nu știu. Într-adevăr, în aer se simțea un miros ușor de fum, dar, la ora apusului, în canion așa mirosea tot timpul. Pe plajele care se întindeau până la Riggins se pregăteau hamburger-i și hot dogs. Probabil incendiul din Hell’s Canyon, a presupus Drew. Vântul a început să bată din vest. Nu, l-a contrazis Ellis. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
lui Danny, vorbise despre ramurile copacilor ca despre brațele unui jinn, dar nu fusese în stare să rostească aceste cuvinte cu o expresie serioasă pe față. Naji era doctor, un om de știință; cum putea un spirit să posede un canion ? Chiar și în cele mai extraordinare circumstanțe cum ar fi putut un copac să fie altceva decât un copac ? Indiferent ce credeau tatăl și fratele lui, el nu era mai puțin un bun musulman datorită acestui gen de raționament. Islamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
dintre copaci. În felul ăsta, lumea lui ar fi fost completamente dată peste cap. Dar, deși fiul lui s-a dovedit a nu fi homosexual, lumea lui Ellis tot a fost dată peste cap. Drew a refuzat să plece din canion și l-a anunțat că, în sfârșit, și-a găsit chemarea. Avea să salveze somonii, să protejeze râul, să contracareze orice gest distrugător al lui Ellis. Acolo unde există moarte, există și viață, a zis el, sau ceva similar, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
întreg orașul ăla țipător. Venise în Idaho închipuindu-și cum avea să incendieze munții, cum avea să transforme apa într-un râu negru de cenușă. Acum însă nu mai putea să-și închipuie decât cum ar fi să dispară în canion și să nu se mai întorcă niciodată în lume. Fără doar și poate, ținutul era maiestuos - vârfuri de munte bordate cu copaci, vâltori feroce, un pământ așa de fertil încât plantele creșteau peste noapte. Ahmad crescuse într-un peisaj monocrom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
acasă. Pearl plecase cu Andy de dimineață și bărbatul s-a simțit ușurat când i-a găsit pe amândoi în grădină, adunând, la lumina stelelor, mazărea care avea tecile cât niște banane. Grădinii lor i se dusese buhul în tot canionul: era o adevărată fermă. Bărbatul a pus o mână pe capul lui Andy și-a sărutat-o pe Pearl pe gură. Ea i-a zâmbit și și-a scuturat părul. Uneori femeia chiar arăta ca o regină a balului, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
aerisirea de la șemineu, dar aici nu casa nu era plină de zgomote panicate. Nimeni nu alerga de colo-colo, deschizând ferestre și sărind de-un cot la auzul alarmelor de fum. Danny ar fi băgat mâna-n foc că vara, în canion, era întotdeauna fum, că tot timpul se trăia sub amenințarea unui pericol de proporții. Însă nimeni nu se agita până când nu dădeau cu ochii de-un zid întreg de flăcări. Charlie se trezise devreme. Iar mama lui Danny nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
lămurit. Tu mergi înainte, i-a răspuns John. Doar să nu mai înceapă nimeni să plângă, și-a spus Danny. Jake găsise un os soios, iar sunetele pe care le scotea în timp ce-l rodeau i-au amintit lui Danny de canion, de sălbăticie, în general - totala avariție și indiferență în fața durerii omului. Puștiul n-a mai rezistat. A smucit, cu putere, frângie cu care era ancorată barca de mal și-a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
apropierea golfului. Umerii li se atingeau. Când s-a uitat la râu, pentru câteva secunde, privirea lui Drew a devenit mai catifelată. Lui Mary i-a trecut prin minte un gând altruist: Drew n-ar trebui să plece niciodată din canion, n-ar trebui să descopere niciodată care e realitatea. O să stai aici pentru totdeauna ? l-a întrebat ea. Pentru totdeauna înseamnă mult timp. Înainte să vin încoace, niciodată n-am avut un serviciu stabil, n-am rezistat într-un post

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
ținea încă de mână pe Alice, când Drew s-a întors și i-a anunțat c-aveau s-o ia pe culoarul din stânga. Irene a condus barca printre bolovanii și vârtejurile din Salmon Falls și-a scos-o dincolo, în canionul întunecat. A trecut ambarcațiunea de cuiburile vulturilor și de la locul în care Jina le-a spus că Zach a căzut peste bord. Îmi pare așa de rău, a zis Alice. Jina a clătinat din cap și a atins umărul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
genul de noapte care n-are decât o singură folosință: să te trimită în casă, împreună cu persoanele pe care le iubești. Alice a făcut zigzaguri printre copaci, a escaladat bolovani, ba chiar a făcut echilibristică pe una dintre crevasele din canion, încercând să audă vocile de la celălalt capăt al conexiunii, ba chiar prețuind felul în care cei cu care voia să vorbească se băteau pe telefon. Deci, mamă ? a spus Roger, care câștigase, ca de obicei, folosindu-și mușchii ca să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
care a luat-o peste Black Ridge. În Danville, Jina parcurgea cinci kilometri într-o oră, dar pe o cărare de munte, în beznă, îți trebuie mai mult timp. A ajuns pe un pisc fals și-a văzut coborârea în canion, începutul unei cărări înguste și foarte unduitoare. Când și-a dat seama de înclinația pantei, Jina a fluierat surprinsă; ceva - o bufniță, a sperat ea - i-a răspuns când femeia a început coborârea. Măcar fumul se risipise; cerul arăta ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
a răspuns când femeia a început coborârea. Măcar fumul se risipise; cerul arăta ca un tablou de Pollock - spuzit de stele. După o jumătate de oră de urcat pe o pantă abruptă, cărarea a redevenit orizontală, mergând în lungul unui canion îngust. Vârfurile de munte au devenit obstacole, iar cărarea era obligată să traverseze repetat un pârâu cu apa adâncă până la genunchi. Jina a urmărit drumul pe care cineva îl marcase cu grijă - un set de trei bolovani așezați în apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
văzându-l întreg, n-a ținut decât o secundă, apoi Ellis a pus o mână pe creștetul lui Zach, ca și când bărbatul ar fi fost cel cu febră. Aia a fost singura dată când Zach a plâns. Râul, a spus Zach. Canionul ăsta. Oamenii se apărăSă nu îndrăznești, i-a retezat-o Jina. Privirea îi era așa de furioasă încât Zach n-ar fi îndrăznit nimic. Abia dacă putea să se uite în ochii ei. Să nu îndrăznești să-mi spui c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
răgușită. Ellis a devenit ... a pus stăpânire pe toate secretele. El putea să le îndure și exact asta a și făcut. Nu s-a amestecat în nici o poveste; ăsta e lucrul pe care-l prețuiesc cel mai tare oamenii din canion. Am fost la înmormântarea tatălui tău. Așteptase de mulți ani să moară. Voia să te reîntâlnească. Jina nu știa dacă voia ca Zach să se prăbușească de durere sau să plece. Probabil că fiecare clipă pe care ei doi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
care copiii rămâneau închiși în aspirator și-i mai plăcea și de Arnold, căruia îi era întotdeauna frică. Informațiile științifice îi erau necunoscute lui Andy, dar Pearl insista să citească fiecare cuvințel în parte. Unii dintre oamenii care locuiau în canion înnebuneau din cauza singurătății; ceea ce o dobora pe ea era lipsa poveștilor. Lui Pearl nu-i era atât de dor de sucurile efervescente, de foen sau de serialele dulcege de la televizor, în schimb îi era dor să aibă unde să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Dumnezeu în pădure; el îi călăuzea pe cei rătăciți către casă. Pe Jina o urmărise așa cum o urmărise și pe Alice, iar ea îl condusese până la punctul focal: combinația perfectă dintre vreascurile numai bune de aprins și vânturile care răvășeau canionul, dintre izolare și pante. Așadar ce voia Allah de la el ? Să distrugă singurul loc rămas pe Pământ în care prezența Lui era încă evidentă ? Să-i sacrifice pe oameni pentru Dumnezeu sau pe Dumnezeu pentru oameni ? Irene era un shaitan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
de mână, se îngenunchieze lângă Danny și să-l trezească pe băiat cu câte-o sărutare. Ar fi urmat lacrimi, inima frântă a unui alt bărbat, o majoritate de fericire, trei sferturi de bucurie. În sfârșit, ar fi ieșit din canionul râului Salmon împreună. În sfârșit, ar fi putut să-l aducă pe Zach acasă. Jina l-a luat în brațe și s-a lipit strâns de ele ca să-și oprească tremurul corpului. Tremura la fel de tare ca după ce-l născuse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
în brațe. Era conștientă că clubul sushi se spărsese, că nimic n-avea să mai fie la fel, dar gândul ăsta a făcut să-i răsară în minte un șir de imagini surprinzător de plăcute: un cuplu de rătăciți prin canion, doi ciudați peste măsură de fericiți; o fostă vedetă care-și dă seama că se pricepe și la alte lucruri; iarbă și flori care se ițesc pe pante distruse de pârjol, puieți de pin care scot capul peste tot locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Danny a întors privirea către Mike, care i-a zâmbit și i-a făcut semn să înainteze. Jina a clipit mai des ca să-și oprească lacrimile. Voia din tot sufletul să urască locurile alea, dar nu-i era deloc ușor. Canionul scotea ce era mai bun din bărbații pe care-i iubea. Sper că nu te superi, a continuat Zach. M-am grăbit ca să te văd. Știi cine sunt ? Danny a clătinat din cap și-a strâns pumnii. Charlie a scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]