653 matches
-
al XIII-lea este grăitoare în privința modului cum supraviețuiesc ideile cenzurate. Pe 1 decembrie 1270 episcopul Parisului, Etienne Tempier, condamna 13 propoziții aparținînd curentului filozofic, de sorginte aristotelică, care domina atmosfera Universității pariziene. Universitatea avea atunci patru facultăți - Medicină, Drept canonic, Teologie și Arte - și universitarilor li se cerea să nu se pronunțe asupra chestiunilor de credință. A doua serie de condamnări a avut loc pe 7 martie 1277, la îndemnul Papei Ioan al XXI-lea (alias Petrus Hispanus), cînd un
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
Cosmin Ciotloș Nicolae Breban, Singura cale, București, Editura Contemporanul, 2011 640 pag. Singura cale se intitulează cel mai recent roman al lui Nicolae Breban. Sintagma îi aparține de fapt unui personaj, Tempfli, fost canonic catolic, actualmente (adică în primii ani ai deceniului al șaselea din secolul trecut) comunist fervent și intrigant fără simbrie. Acesta apare, s-ar zice, de nicăieri, cu puțin înaintea fiecăruia dintre numeroasele momente decisive din cariera protagonistului, un anume Calistrat
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
film și politică. Al doilea, profesor american de origine germană, venea cu experiența studiilor interrasiale - o cerință obligatorie când e vorba de cultura americană -, dar nu s-a aplecat în mod sistematic, în afara unor studii despre Mark Twain, asupra autorilor „canonici." Cu toate acestea, Lindsay Waters a decis să le încredințeze coordonarea Istoriei, pentru că identificase în scrisul lor ceva ce lipsea marii majorități a „academicilor" cu care intrase în contact: scriau despre lucrurile care-i pasionau și nu erau prizonierii perspectivelor
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
dată, prefigurând prin câteva trăsături sămănătorismul de mai târziu. Nu întâmplător, Iorga îi va deveni prieten apropiat și - putem deduce - susținător al alegerii la Academie. Profesorul Ion Buzași, îngrijitorul ediției, a avut anumite dificultăți în a adapta ortografia latinizantă a canonicului la normele ortografice actuale, fără a-i sacrifica particularitățile stilistice și culoarea locală a limbii. Soluția aleasă este una rațională, care redă textului șansa circulației în contemporaneitate: „Ni s-a părut potrivit să optăm pentru o transcriere interpretativă păstrând formele
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
Sburătorul lui Lovinescu și cu Cenaclul de Luni. Altminteri, piața ideilor de la noi e destul de ostilă manifestărilor de grup (de unde și larga paletă de sinonime conspiraționiste care înlocuiesc de obicei acest termen neutru). Scriitorii români, cu atât mai mult cei canonici, sunt luați cu penseta, unul câte unul, și izolați de contemporanii lor. Le sunt dedicate medalioane perfect etanșate, care exclud orice formă de dialog cultural. Să ne mai întrebăm, în aceste condiții, de ce un procedeu la fel de legitim ca oricare altul
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
de versuri nicolina blues (2007), să-l scoată pe scriitorul ieșean de sub umbrela epigonismului optzecist. De pildă, Andrei Terian, care atrăgea atenția că „pactul pe care O. Nimigean îl stabilește cu precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci și o componentă necesară a propriei vieți, o clipă de grație în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
de ani de remarcabilă activitate. El este un istoric literar, care, dintr-o excesivă modestie, s-a ignorat prea multă vreme. în Argumentul noului volum, N. M. ne explică intențiile sale exegetice, ce ar viza două categorii de scriitori: cei canonici (clasici în sensul perenității) ceea ce reprezintă ,centrul" și ,minorii", scriitorii uitați, trecuți cu vederea, aflați la ,periferie". Dacă la primii, criticul descoperă detalii relevante, mai puțin sau deloc observate și fructificate de către alții, punând nuanțat noi accente, la ceilalți a
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
reprezintă un argument suplimentar al importanței și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența mutațiilor în planul fiecărei concepții luată separat. Devine vizibil faptul că se impun, drept canonici, compozitorii care, prin natura metodei componistice, a programului ideologic-estetic asumat și a efectelor de înrâurire pe care le-au produs, se situează fie la începutul (funcția de deschidere), fie la sfârșitul (funcția de sinteză) unui ciclu cultural sau, într-o
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
decât Blajul, de n-au făcut mai puțin, de n-au făcut nimica". Un episod erotic care implică înalte fețe bisericești și duce cu gândul la cunoscutul fragment din }iganiada cu intrarea diavolului în mănăstire în chip de fecioară, portretul canonicului Vasile Rațiu, veritabil personaj de roman, inspirând groaza epistolierului prin dimensiunile pantagruelice ale poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte două coordonate ale acestui "roman" existent in nuce în epistolarul lui Cipariu, cu veritabile pagini de
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
a cărui naștere s-a împlinit anul trecut bicentenarul, nu sunt ușor de evaluat, pentru că avem în față un savant de secol XIX, comparabil cu B. P. Hasdeu în complexitatea operei. Nu și în influența asupra lumii culturale românești. Dezavantajul canonicului de la Blaj a fost faptul că a activat în condițiile politice limitate ale românilor din Transilvania de dinainte de Unire și că filologia ardeleană era receptată dincolo de Carpați prin prisma exagerărilor latiniste, combătute virulent de Titu Maiorescu. Dar Timotei Cipariu a
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
exemplificările poeticianului se întind de la greci și latini la clasicii francezi, germani și italieni, de la poezia noastră populară și Dosoftei până la Gh. Asachi, Heliade, Alecsandri, Cârlova și Bolintineanu. Aș zice că nu se putea o receptivitate mai generoasă a unui canonic! Pentru sectorul de publicistică, Stela Toma adoptă descrierea micromonografică, extinsă și edificatoare (p. 148-263), pe teme, tendințe, genuri și retorici, a celor trei gazete inițiate și conduse de Timotei Cipariu: "Organul luminării" (autointitulată "gazetă besericească, politică e literară"; săptămânal, 70
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
dori radiați din conștiința publică. Treptat, oficialitățile îi vor accepta (Eminescu, Arghezi, Blaga, Maiorescu, Lovinescu, Voiculescu, Eliade, Cioran...). Când regimul se liberalizează (situația din anii '60), "viclenia" subsistemului cultural e de a-i scoate la suprafață și a-i reîntări canonic pe toți autorii excluși ori marginalizați. Recuperări nu întotdeauna cu spirit critic, supralicitări, mitizări contemporane. Prin consecință, neomodernismul "șaizecist" este și mai bricolat decât modernismul interbelic pe care îl recuperează masiv și ostentativ, fără nici o anxietate a multiplelor, divergentelor influențe
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
ar fi zis că a greșit construind biserica în beton armat, fiindcă acum n-o mai poate dărâma. Trăgea nădejde că se va găsi cineva să pună dinamită în ea. (Ioanide afirmase în realitate că biserica lui era încă nesfințită canonic și că cimentul producea probabil asupra minților un fel de delir, care trebuia neutralizat prin pictură.) Pomponescu avu un moment iluzia că va putea să lucreze ca arhitect, ceea ce nu mai făcuse de mult. La Ioanide se prezentă un negustor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
25: Despărțirea CAPITOLUL 26: Haosul CAPITOLUL 27: Geneza CAPITOLUL 28: Lucrarea CAPITOLUL 29: Ieșirea CAPITOLUL 30: Abandonul CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31: Nan CAPITOLUL 32: Coridoarele consiliului CAPITOLUL 33: O zonă CAPITOLUL 34: Intersecții CAPITOLUL 35: Catedrala CAPITOLUL 36: Sala canonicilor CAPITOLUL 37: Vine Alexander CAPITOLUL 38: Unthankul Mare CAPITOLUL 39: Divorțul CAPITOLUL 40: Provan EPILOG Adnotat de Sidney Workman, cu un index de plagiate difuze și incluse CAPITOLUL 41: Punctul culminant CAPITOLUL 42: Catastrofa CAPITOLUL 43: Explicația CAPITOLUL 44: Sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîfîi și se prinse de balustradă. Jos, în depărtare, un om se mișca asemeni unui gîndac pe o podea cu dale de piatră și ecourile Bărbatului domestic se adăugau sentimentului de nesiguranță. — E Polyphemus, zise Ritchie-Smollet, în drum spre sala canonicilor. Pe onoarea mea, Viermii marini or s-o ia pe cocoașă! Cîteva trepte îi duseră spre o pasarelă între tuburile orgii și încă două-trei, la capătul unui pod lung și jos. Plafonul era înclinat de la podea spre un zid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat îo să găsească o sticlă cu apă fierbinte acolo), iar tu să te îmbraci. Apoi Jack o să ne aducă prînzul, și apoi va sosi o însoțitoare pentru doamna dumneavoastră, iar noi doi vom putea participa la întîlnirea din sala canonicilor. Lanark se lăsă pe un taburet cu coatele pe genunchi și bărbia în mîini. — Tot mă mutați dintr-un loc în altul și nu știu de ce, zise el. — Da, e dificil. în starea actuală a confuziei cronologice, e imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arăți prea rău... chiar surprinzător de încîntătoare și inocentă. Salut, misteriosule, mă bucur că ți-ai lăsat barbă. Pari mai puțin vulnerabil. — Salut, zise Lanark nu prea politicos. Nu-i făcea plăcere s-o vadă pe Frankie. CAPITOLUL 36. Sala canonicilor Ritchie-Smollet îi conduse la capătul podului, trecînd printr-o mică bucătărie, unde Jack spăla farfuriile, și apoi coborîră pe o altă scară în spirală săpată în zid. Ajunseră într-o cameră pătrată cu plafonul boltit și susținut de o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muncesc îi învață să se lupte unii cu alții și să creadă faptul că legea și decența le vin de la profesori? — Fiul meu nu va primi o astfel de învățătură, zise Lanark cu fermitate. — Aveți un fiu? — Nu încă. Sala canonicilor se umpluse de grupuri care discutau, și Ritchie-Smollet se plimba de la unul la altul, strîngînd semnături într-un registru. Erau și mulți tineri în haine viu colorate, bătrîni excentrici în costume de tweed și un amestec confuz de lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se apropie de nivelul podului. în cele din urmă, mîna îi atinse un zăvor rudimentar din lemn. îl trase, se strecură cu dificultate și ieși la aer și la un cer prevăzut cu cîteva stele. Fie că pornise din sala canonicilor pe o scară greșită sau pe o ușă greșită, acum stătea într-un jgheab dintre două pante întunecate ale acoperișului. Auzea zgomotele înăbușite ale apei și farfuriilor spălate în bucătărie, așa că podul trebuia să fie undeva prin apropiere. Jgheabul servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ironiza, Rima, este un membru bun al comitetului, atunci cînd acceptă disciplina. S-a bătut cu Gow, și asta ne-a permis să acționăm. Comitetul acum se află în sesiune permanentă. Nu vreau să spun că toți stăm în sala canonicilor acum tot timpul, dar unii dintre noi stau acolo. — Uite, Sludden, zise Lanark, doresc să stau cu nevasta și copilul meu. înțelegi? — Bineînțeles! spuse Sludden cu veselie. Tocmai plecam. O să mă întorc după voi mai tîrziu. — Ce vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O doamnă căruntă pe care Lanark o văzuse în sala canonicilor stătea într-un fotoliu cu o servietă în poală. Lanark împinse un scaun cît mai în umbră. Sludden zise: — Acești doi domni înțeleg foarte bine situația. Sînt de partea noastră, așa că nu-i cazul să te îngrijorezi. Bărbatul spuse liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fapt doar trei... Contrar așteptărilor lui Barna, sala se cufundă într-o tăcere inexplicabilă. Știa că are dreptate dar nu se așteptase ca o asemenea poziție să fie acceptată chiar de la început. - Și tu crezi că soluția e Regulamentul ăsta canonic? întrebă zeflemitor Alterna. - Regulamentul Militar de Conduită, scrâșni Durdrin din dinți. - Numai tu îi spui așa! hohoti Alterna. În rest toate clonele îl știu de Regulament canonic. Se pare că Oksana Bint Laesia e un personaj mai popular decât tine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ne surprindă peste un an sau poate peste un secol. Din această perspectivă, Regulamentul canonic poate fi desigur considerat ca o măsură salutară pentru supraviețuirea noastră fiindcă diseminează decizia și scade importanța indivizilor." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 3. POLICORNII ERAU ANIMALE GREOAIE, care se deplasau în grupuri relativ mari, asigurîndu-și unul altuia energia psi necesară coeziunii și supraviețuirii. Pe direcția de înaintare erau plasate de obicei câteVa exemplare mai mari, care reușeau să creeze prin forța gândului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de a numi și de a arăta, cu exactitate și în chip dogmatic, ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Să fie rigoarea noastră mai bună decât delăsarea călugărilor? Răspunsul meu îl știți deja." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 4. BELLA AVEA O SENZAȚIE de bine absolut inexplicabilă. Dacă punea cap la cap toate cele ce i se întîmplaseră în ultimii cincisprezece ani, de când abandonase Klemplantul, capitala planetei Tengys și a întregului Imperiu, într-un chip pe care quinții
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lăsa o urmă materială a trecerii lor prin Univers. Noi nu facem excepție de la regula asta generală pe care Sfântul Augustin cel Vechi l-a denumit progres. Și cu toate astea o negăm." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 5. - N-O SĂ IASĂ NIMIC BUN din toate astea. Mintea oamenilor este cel mai greu lucru de schimbat din întreg Universul, rosti Arrus cu voce stinsă. Bărbatul, în floarea vârstei, avea întipărită pe figură o tristețe profundă. Ochii săi albaștri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]