1,594 matches
-
României, campanie cu care a câștigat alegerile. Conținutul, semnificația și implicațiile acestei concepții cotidiene au fost mai ușor sesizate și mai bine sintetizate de cercetătorii străini, prin contrast cu propria lor concepție despre rolul social și sursele de legitimare ale capitalistului. Oamenii de afaceri au început să fie percepuți din ce în ce mai mult ca indivizi egoiști care își construiesc averile personale pe seama afacerilor ilicite și mai puțin ca cetățeni ce își asumă riscuri personale în slujba interesului național. (Bethin, 2002, p. 35) Este
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
publică centrală a competiției pentru puterea politică, au fost implicate nemijlocit toate sursele majore de mesaje și legitimare potențială - de la politicieni și opinia publică până la comunitatea academică -, atât românești, cât și internaționale. Problema capitalului românesc și a noii clase de capitaliști români a devenit principala preocupare a unor centre politice - de tipul Comisiei Uniunii Europene, Departamentului de Stat al SUA, OCDE etc. - ale comunității internaționale de afaceri, care s-a exprimat prin intermediul agențiilor de rating, a instituțiilor financiare internaționale, de la FMI
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
activitate s-a răsfrânt asupra concepției cotidiene cu privire la noul capitalism românesc, iar concepția cotidiană a trimis puternice reflexe înapoi, în mediile care i-au fost surse, pentru a le întări premisele și tezele fundamentale. Concepția cotidiană și răspândită astăzi cu privire la capitaliștii români existentă în zilele noastre este dominată de un „nucleu dur” construit în jurul câtorva afirmații cu caracter fundamental. Ele se referă la: (1) O continuitate esențială între elitele fostei societăți comuniste și elitele noii societăți capitaliste, primele fiind capabile să
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
datorită unei educații mai apropiate de cea a noii lumi capitaliste, iar pe de altă parte, datorită unor rețele de relații formale și informale extinse atât în societatea românească, cât și în societățile capitaliste. Conform acestei premise, noua clasă a capitaliștilor români este formată, ca și noua clasă politică românească, din fostele elite politice și manageriale ale societății comuniste, și, mai ales, din membri ai fostei Securități și poliții politice. (2) Un ansamblu de practici ilegale, de la contrabandă și evaziune fiscală
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
adică a concentrării resurselor de putere politică, administrativă, financiară și economică, iar uneori și simbolică, disponibilă în comunitățile locale, în mâinile unor persoane identificabile. Tabloul care rezultă din teoretizarea acestor trei premise este destul de întunecat. El dezvăluie noua clasă de capitaliști români ca fiind rezultatul unui transfer în noile condiții de mediu social al capitalismului a fostei elite a societății comuniste, transfer care s-a realizat, pe de o parte, ca urmare a faptului că s-au sprjinit reciproc, iar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
politică. Iar cele două grupuri se susțin reciproc, similiaritățile de discurs fiind ușor de remarcat. De exemplu, un academic de renume, profesorul universitar Sorin Antohi, sintetiza într-un interviu acordat unui cotidian român o întreagă teorie cu privire la noua clasă a capitaliștilor români: La noi, ... noii îmbogățiți au mai curând credite pe care nu le vor rambursa niciodată, obținute de regulă cu activa complicitate a aparatului de stat (Antohi, 2003). Aceeași opinie o exprimă și specialiștii Băncii Mondiale care, într-un raport
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
președintelui BIRD, consemnează că: Arieratele întreprinderilor reflectă politizarea alocării creditelor, precum și drepturile slabe ale creditorilor și lipsa capacității instituționale de a le apăra (World Bank, 2001, p. 17). Faptul că, la sfârșitul anului 2004, concepția dominantă despre noua clasă a capitaliștilor români este încă întemeiată pe asemenea premise constituie încă o expresie a ceea ce s-a numit „excepționalism românesc”. Pentru celelalte țări foste comuniste, mai ales din Europa Centrală, o anumită ofensivă academică orientată împotriva convingerilor cotidiene sau politice asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de mijloc” românească, incluzând aici micii întreprinzători, dar ignorând, mai ales din rațiuni statistice, pe cei mari (Sandu, 2000). Puțini autori au îndrăznit să contrazică mitologia susținută ideologic și academic pe care se bazează concepția cotidiană cu privire la noua clasă a capitaliștilor români, însă ei există (Zamfir, 2004). Problema reală este una epistemologică. Există multă informație empirică, deși nesistematic culeasă, care se referă la capitaliștii români, dar nici o construcție teoretică suficient de cuprinzătoare pentru a permite integrarea acestei informații. Ceea ce îngreunează și
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
să contrazică mitologia susținută ideologic și academic pe care se bazează concepția cotidiană cu privire la noua clasă a capitaliștilor români, însă ei există (Zamfir, 2004). Problema reală este una epistemologică. Există multă informație empirică, deși nesistematic culeasă, care se referă la capitaliștii români, dar nici o construcție teoretică suficient de cuprinzătoare pentru a permite integrarea acestei informații. Ceea ce îngreunează și mai mult construcția teoretică este predominanța ideologiei asupra teoriei. Diferența esențială dintre o construcție ideologică și una teoretică, adică științifică, este că prima
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
este că prima nu trebuie să satisfacă o condiție de consistență. Altfel spus, ideologiile se descurcă foarte bine și rămân la fel de eficiente chiar și în cazul în care conțin contradicții interne. Acesta este și cazul ideologiei cu privire la noua clasă a capitaliștilor români. Pe de o parte, ea continuă să susțină că principala sursă a capitalului privat este fie ilegală, fie imorală, fie are ambele trăsături. De asemenea, că funcționarea acestuia are loc mai ales prin deturnarea, printr-un mod sau altul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a-și susține propriile interese (pensionarii, salariații, micii agricultori) chiar împotriva interesului politic prioritar, cel al tranziției către capitalism. Și așa cum Lenin considera că înșiși proletarii se pot opune comunismului, intelectualii români sunt și ei gata să argumenteze că înșiși capitaliștii se pot opune capitalismului, și de la această teză a excepționalității provine agresivitatea lor în raport cu noua clasă a capitaliștilor români. Probabil că cel mai puternic test de consistență al ideologiei dominante în materie de capitalism postcomunist în România este abordarea pseudo
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
capitalism. Și așa cum Lenin considera că înșiși proletarii se pot opune comunismului, intelectualii români sunt și ei gata să argumenteze că înșiși capitaliștii se pot opune capitalismului, și de la această teză a excepționalității provine agresivitatea lor în raport cu noua clasă a capitaliștilor români. Probabil că cel mai puternic test de consistență al ideologiei dominante în materie de capitalism postcomunist în România este abordarea pseudo academică a problematicii corupției. Toată lumea, începând cu opinia publică și liderii politici și terminând cu comunitatea academică și
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în a afirma că în România corupția: (1) există și este pseudo generalizată - în orice caz, se află la un nivel superior celei din alte societăți europene; (2) este cu prioritate un atribut și o practică a noii clase a capitaliștilor români în relație cu politicienii și cu complicitatea populației; (3) este o amenințare deopotrivă la adresa societății românești și a capitalismului românesc; (4) trebuie combătută printr-o practică politică specială a statului, exprimată mai ales în intensificarea represiunii la adresa corupților, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
la nivel înalt denumită state-capture(World Bank, 2000). Căci aceste forme - și altele - nu sunt altceva decât un mod de utilizare a capitalului social de care dispun competitorii de pe piață. Portofoliul de relații inter personale în care este cuprins un capitalist este acceptat drept capital pe piață și, cum statul nu este decât cel mai mare actor de pe piață, relațiile unui capitalist cu reprezentanții statului sunt, desigur, o componentă normală a acestui capital. Iar corupția în forma state-capture nu reprezintă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a capitalului social de care dispun competitorii de pe piață. Portofoliul de relații inter personale în care este cuprins un capitalist este acceptat drept capital pe piață și, cum statul nu este decât cel mai mare actor de pe piață, relațiile unui capitalist cu reprezentanții statului sunt, desigur, o componentă normală a acestui capital. Iar corupția în forma state-capture nu reprezintă decât echivalentul, în materie de capital social și relațional, al corporației multinaționale în materie de capital financiar sau tehnologic. Un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
naționale în proprietate privată. În oricare dintre aceste societăți, el a avut patru componente majore: (1) retrocedarea, ca proces invers al naționalizării comuniste de după cel de al doilea război mondial; (2) împroprietărirea, prin transferul proprietății statului în favoarea noii clase de capitaliști autohtoni; (3) internaționalizarea, ca proces de transfer al capitalului național în proprietatea capitalului internațional; (4) etatizarea, ca o confirmare a statutului proprietății statului. Puse la un loc, cele patru componente alcătuiesc un „joc de sumă nulă”, ale cărui limite sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ale retrocedării și cele ale internaționalizării se suprapuneau în mare măsură. În raport cu acestea, împroprietărirea populației și etatizarea defineau mai degrabă o orientare politică ușor de taxat drept „nostalgică”, „neocomunistă” sau „naționalistă”. Rezultatul a fost o societate definită drept „capitalism fără capitaliști”, care nu înseamnă altceva decât dominația capitalului străin în asemenea măsură, încât noua clasă a capitaliștilor autohtoni joacă un rol minor atât în structura socială, cât și în viața economică și politică a noilor societăți. Față de această regulă „generală”, România
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
etatizarea defineau mai degrabă o orientare politică ușor de taxat drept „nostalgică”, „neocomunistă” sau „naționalistă”. Rezultatul a fost o societate definită drept „capitalism fără capitaliști”, care nu înseamnă altceva decât dominația capitalului străin în asemenea măsură, încât noua clasă a capitaliștilor autohtoni joacă un rol minor atât în structura socială, cât și în viața economică și politică a noilor societăți. Față de această regulă „generală”, România a reprezentat o excepție. Nu este vorba de un caracter excepțional al țării, ci doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
s-a unificat până la urmă dreapta românească. În primii ani de după comunism, liberalii se afirmă în politica națională ca reprezentanți politici, pe de o parte, ai foștilor proprietari industriali, iar pe de altă parte, ai noii clase în formare a capitaliștilor naționali. Liderii politici ai tinerilor liberali sunt, înainte de toate, noii capitaliști români. Confruntarea dintre aceștia și „bătrânii” reprezentanți ai liberalismului interbelic produc agitata istorie postcomunistă a Partidului Liberal. În primii ani de după 2000, liberalii se reorganizează și revin la putere
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
comunism, liberalii se afirmă în politica națională ca reprezentanți politici, pe de o parte, ai foștilor proprietari industriali, iar pe de altă parte, ai noii clase în formare a capitaliștilor naționali. Liderii politici ai tinerilor liberali sunt, înainte de toate, noii capitaliști români. Confruntarea dintre aceștia și „bătrânii” reprezentanți ai liberalismului interbelic produc agitata istorie postcomunistă a Partidului Liberal. În primii ani de după 2000, liberalii se reorganizează și revin la putere. Dar acum nu mai avem de a face cu partidul „noilor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
români. Confruntarea dintre aceștia și „bătrânii” reprezentanți ai liberalismului interbelic produc agitata istorie postcomunistă a Partidului Liberal. În primii ani de după 2000, liberalii se reorganizează și revin la putere. Dar acum nu mai avem de a face cu partidul „noilor capitaliști români”, ci cu un partid al clasei mijlocii. Măsurile politice luate de guvernul liberal instalat la sfârșitul lui 2004 defavorizează marele capital, prin impozitarea suplimentară a principalelor sale surse - dobânda, câștigul de capital pe bursă și dividentele -, și avantajează elita
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
facilități etc.). Reorganizarea spectrului politic românesc în perioada 2000-2004 are, printre alte consecințe, și transformarea PNL într-un partid al micii burghezii române. Cu aceeași ocazie, partidele „dreptei” sunt integrate cu succes în partidul liberalilor. În consecință, noua clasă a capitaliștilor români s-a format și s-a afirmat în lipsa oricărei ideologii proprii și în condițiile în care nici un partid politic nu s-a declarat explicit ca reprezentant politic al intereselor ei economice, sociale, culturale și ideologice. Mai mult încă, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ei politică. Dar, asemenea avantaje sunt minime față de dezavantajele rezultate din lipsa unei legitimări ideologice, morale și politice. În schimb, slăbiciunile unei poziții ambigue în societate, dublată de lipsa de legitimare, s-au dovedit catastrofale în momentul în care noii capitaliști români au fost nevoiți să facă față atacului dur al capitalului internațional. 6. NOUA CLASĂ A CAPITALIȘTILOR ROMÂNI Această nouă clasă, care a „explodat” în realitate imediat după prăbușirea comunismului, nu a pornit la drum ca urmare a unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
politice. În schimb, slăbiciunile unei poziții ambigue în societate, dublată de lipsa de legitimare, s-au dovedit catastrofale în momentul în care noii capitaliști români au fost nevoiți să facă față atacului dur al capitalului internațional. 6. NOUA CLASĂ A CAPITALIȘTILOR ROMÂNI Această nouă clasă, care a „explodat” în realitate imediat după prăbușirea comunismului, nu a pornit la drum ca urmare a unui proces de privatizare coordonat politic. Dimpotrivă, ea s-a format la periferia economiei socialiste, dominată de producția industrială
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
nouă clasă, care a „explodat” în realitate imediat după prăbușirea comunismului, nu a pornit la drum ca urmare a unui proces de privatizare coordonat politic. Dimpotrivă, ea s-a format la periferia economiei socialiste, dominată de producția industrială socialistă. Noii capitaliști români au apărut imediat după revoluție „ca ciupercile după ploaie”, de îndată ce au găsit și cele mai mici nișe de piață liberalizată pe care se puteau manifesta. Cu toate acestea, doar o minoritate extrem de restrânsă va participa cu adevărat la construirea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]