534 matches
-
pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică, încă frecventa ciclul secundar. Elevul nu avea tată - fusese obținut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
le avea sub balon. Blocul pe care-l căutau ei de mai bine de o jumătate de oră se afla chiar alături, așa că intrară și urcară pe jos până la etajul șase. Fata care le deschise ușa era Îmbrăcată Într-un capot matlasat, roz, era durdulie, negricioasă și probabil că nu se epilase niciodată În viața ei. O chema Ileana și lucra la Tricodava În schimbul de noapte, era verișoară cu Mariana, fata pe care Zare o cunoscuse la Constanța și de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
foamea cu zarzăre, când mă plictiseam de citit. Liniște aveam destulă, căci pe strada Tufelor nu trecea nimeni. În patru ani, o singură mașină a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea vreun scandal în mahala. Bărbații plecau în zori, pe la fabrici, iar seara se înghesuiau într-o crâșmă sordidă de lângă bariera "Bacchus". 3. În loc să mă liniștească, hotărârea de a mă duce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând orice armă nimereau. Gemeau de atâta efort, răcneau și se înjurau. Rebecca abia apucă să-și pună capotul pe ea și să aprindă lumina în dormitor, când auzi un urlet cumplit, mult mai puternic decât celelalte. Luminile se aprindeau acum în toată casa și auzea oameni alergând în direcția sursei scandalului. Dar Rebecca rămase pe loc, paralizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Eram din nou elev de liceu, lucrările de sinteză de peste an. Seara, tîrziu, era la mijlocul lui mai, nemairezistînd, m-am Întors la casa muribundei, convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene În locul rochiei cu care ne Întîmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de el Îmbrățișîndu-l. - Să nu ne uitați, rostii. El mă Îmbrățișă din nou. 20. CÎnd ajunse acasă, Marga Popescu deschise ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși În curte, potrivi furtunul pe care-l ținea Într-o ladă lîngă cișmea și stropi asfaltul Încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră În casă, Își făcu un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la balamuc, vasăzică asta era, da’ ce se mai aude mașina dumneavoastră de scris, au exclamat, pînă jos, parcă-i picamăr, de ce nu vă cumpărați un calculator, că pe noi nu ne deranjează, și mai vin și niște cucoane-n capot, cu varză caldă și cotlete pe tavă ori doar cu tava. Oricum, nu asta-i partea cea mai enervantă; ce-i mai prost e că-mi mută mobilele. Păi biblioteca n-ați amplasat-o cum trebuie, și-i Înțesată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-o ei și au pus-o din nou, că eu nu mai puteam nici măcar să mă uit, și au așezat-o Într-o perspectivă á la Chirico. N-am comentat ca să nu-i fac să se simtă stînjeniți, doamnele În capot sînt foarte sensibile la nume străine, În special cînd mănîncă dulciuri. Uneori mi se pare totul atît de absurd, Încît Îmi vine să rîd. Însă mă abțin. Mi-au bătut covoarele. Mi-au adus franjurii intacți și cele cîteva bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vor injecții. Respect Întotdeauna protocolul medical și Încep prin a-mi da jos pantalonii. Apoi le iau tensiunea În mod științific, c-un aparat negru cu mercur. Le arăt stetoscopul. Am un stetoscop foarte mare. Le rog să-și scoată capoatele, să-și țină respirația. Și-n momentul cheie cînd locatara este fixată pe canapea, cu acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
programez și eu la unul. Nu exista nici o oră liberă decât spre seară, așa că am sunat la recepție și am comandat un mic dejun complet. Când băiatul de serviciu mi l‑a adus, mă Îmbrăcasem din nou Într‑unul dintre capoatele acelea de catifea, Îmi pusesem și o pereche de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa cum te și așteptai să fie În apartamentul adiacent elegantului apartament Coco Chanel din hotelul Ritz din Paris, și am petrecut alte câteva minute ca să mă ung pe tot corpul cu crema discret parfumată. Apoi, Înfășurată În cel mai moale capot de catifea pe care Îl pusesem vreodată pe mine, m‑am așezat să dau telefon. Fără să mă gândesc, am format mai Întâi numărul părinților, ceea ce probabil că a fost o greșeală: chiar și acel „Bună“ rostit de mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alături, pe hârtia despăturită, feliile de parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe care n-are cine să le mai îmbrace și pantofi pe care n-are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici tortul de aniversare nu-l văd nicăieri. Puseră totul la loc. Cosmina roti prin încăpere un ochi femeiesc și netezi cuvertura de pat. Coborâră, trecând iar prin miasme. Ușa apartamentului de la parter era deschisă, o bătrână, îmbrobodită și în capot de casă, se uita țintă la ei. — Sunteți de la poliție ? Pantelimon se strădui să-și amintească dacă era femeia de la miezul nopții. Cea de-acum părea mai bătrână sau, poate, de vină era lumina zilei. — Suntem de la spital... — Ați venit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
citească... Are programare... Tili e cel mai deștept dintre noi, el știe cum să caute... L-a iubit mult pe Luca, îi făcea pe ascuns problemele la matematică. Toți l-am iubit, de fapt... Maică-sa se ridică, netezindu-și capotul. Privi în jur, neștiind ce să mai zică. — Și eu, repetă, care credeam că s-a întors... — Într-un fel, spuse Jenică, fără să se clintească, s-a întors... Femeia își mai făcu de lucru câteva clipe, curăță aragazul și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repetă, care credeam că s-a întors... — Într-un fel, spuse Jenică, fără să se clintească, s-a întors... Femeia își mai făcu de lucru câteva clipe, curăță aragazul și puse farfuriile la uscat, apoi își șterse mâinile ude de capot și hotărî : — Mergem în sufragerie, începe serialul. Ce-am mai plâns data trecută, nu ? Atunci când fata îi dă un ban la colț de stradă, fără să știe că e taică-su. Și el știa, dar n-a zis nimica... Numai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu putea ajunge din urmă sânii căzuți. Bărbatul trăgea din țigară, cu ochiul pe jumătate închis, prețăluindu-l. Maca zâmbi către sfânta familie. — Hei, bună seara ! — Ce treabă ai tu ? răspunse hârâit bărbatul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
despre scara blocului. În rest, toate erau la locul lor. Pisica neagră trecu prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de șters nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai mult trăsăturile. Romanul său numit Flirts zugrăvește zburdălniciile unei tinere canadiene, Annie, care își umple decolteul cu bumbac, se "mulează" pe partenerii de vals, "încalecă pe genunchii lor" și nu se sfiește să se arunce, îmbrăcată doar cu un capot, în brațele holteilor. Romancierul conchide, pe un ton categoric: Dacă aceste odrasle ale aristocrației dolarului au o idee cu totul aparte cu privire la însemnătatea capitalului lor când vine vorba de a face bani, de a târî în sclavie matrimonială tineri înstăriți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cântă grâul și porumbul toți te-au uitat/ Ovăzule blând spic nordic tain al cailor." "În turn" și "Cum te cheamă" sunt poeme notabile, ele ne trimit tot la ceea ce era valoros în "Patimile după Bacovia": "Tu purtai odată un capot de origină divină/ înăuntrul lui mă așteptai, pe masă cărți cafea/ sărurile de dragoste pentru intelectuali de profesie." Ovidiu Genaru face și o poezie a interioarelor mobila de bucătărie, mobila de dormitor, cu tot ce există în ea (" Când geamul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să nu mănânc eu și să aibă ea... In: Asta v-a enervat rău... I: Da, când fata a venit jos plângând, am văzut-o cu genunchiul zdrelit..., am văzut roșu..., m-am dus sus la ea, în papuci și capot. Am acuzat-o, i-am spus: Cum îți permiți să lovești copilul meu, ai văzut cum se naște și crește un copil singură, cum mi l-am crescut eu pe al meu. A dat și ea, am dat și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Șlefuit cuțite Întreprinderea "INOX" - de lucru str. București Depozitelor nr. 15 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Consiliul popular al județului Timiș - Grupul întreprinderilor de industrie locală Timiș ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── - Secție Timișoara, Plăpumi, saltele, Întreprinderea de spume Plăpumi, confecții str. 6 saci, bluze, poliuretanice Timișoara saltele, textile Martie capoate, halate, saci, nr. 69-73 pijamale, ață bluze, capoate, halate, pijamale, ață ────────────────��─────────────────────────────────────────────────────────────── - Formație Deta, saci, plăpumi Întreprinderea de Saci, de lucru str. confecții "Bega" plăpumi Tîrgului Timișoara nr. 11 ──────────────────────────────────────────────────────────────���───────────────── - Formație Timișoara, Genți, Întreprinderea de spume Genți, de lucru calea geamantane, poliuretanice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/158354_a_159683]
-
Depozitelor nr. 15 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Consiliul popular al județului Timiș - Grupul întreprinderilor de industrie locală Timiș ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── - Secție Timișoara, Plăpumi, saltele, Întreprinderea de spume Plăpumi, confecții str. 6 saci, bluze, poliuretanice Timișoara saltele, textile Martie capoate, halate, saci, nr. 69-73 pijamale, ață bluze, capoate, halate, pijamale, ață ────────────────��─────────────────────────────────────────────────────────────── - Formație Deta, saci, plăpumi Întreprinderea de Saci, de lucru str. confecții "Bega" plăpumi Tîrgului Timișoara nr. 11 ──────────────────────────────────────────────────────────────���───────────────── - Formație Timișoara, Genți, Întreprinderea de spume Genți, de lucru calea geamantane, poliuretanice Timișoara geamantane, Buzias centuri, centuri, nr. 14 manșoane
EUR-Lex () [Corola-website/Law/158354_a_159683]
-
furișat în mapa (în care, probabil, poartă permanent teza de doctorat) sandwich-uri și fursecuri. Vede că-l văd și precizează rapid: pentru pisici... pentru pisici. Arătîndu-mi V-ul lui passe-partout. Din Maternitate ies, cam pe la ora cinci, două gravide în capot și-o iau spre Hală. Îmi vine să le spun/ și chiar le spun: nu vă e rușine să ieșiți așa pe stradă? Culmea! Roșesc, dar își continuă drumul. Le mai zic o dată: nu vă e rușine? (cîtă naivitate! sigur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-au simțit jumătate de secol să nu facă mai nimic, "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc"), bolnavii aceștia, mai mult sau mai puțin închipuiți, au simțit brusc plăcerea ieșirii în stradă. În pijamale și capoate. Credeam atunci că e doar puseul unei defulări atît de mult așteptate, că democrația brusc ivită presupunea pe loc și naveta despuiată între paturi de spital și trotuar. Naivitate! Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]