7,454 matches
-
Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să fi trecut pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are pe umăr câteva fâșii de pânză înălbită. Fredonează pentru ea un crâmpei de cântec.) ILINCA: Sărutăm dreapta, părinte! SISOE (cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să zic... Spunând acestea, Vrăbioi și Catârcă au făcut stânga-mprejur și au ieșit trântind ușa după ei... Hai acasă, bădie Mihai, că dacă mai stau aici mor de inimă - l-a îndemnat Costăchel pe vizitiu. S-a așezat pe capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a apucat să caute prin jurnale... Să se lămurească cum vine treaba cu Ardealul, că acolo la prefectură prea se agitau toți... „Am să mă opresc la nașul, să mă tălmăcesc cu el. Bătrân bătrân
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fiecare dată, deși rușii se declarau aliații noștri, în realitate ne erau împotrivă... și-a exprimat Costăchel gândurile. De la Federală au trecut pe la spițerie. Apoi au umblat după târguieli. Când totul a fost gata au pornit spre casă... Ședeau pe capra căruței unul lângă altul, tăcuți. Fiecare cu gândurile lui. De pe culmea dealului, la ieșirea din târg, armăsarul s-a întins la trap sprinten, fără nici un îndemn. După o vreme, agronomul a redeschis vorba. Din câte știu eu, în 1917 ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a râde - le-o căinat: Ei, dacă o trebuit, o trebuit! Nu te poți încontra cu nevoia!”... Am râs pe înfundate, comentând spusa babei. În cele din urmă, l-am luat peste picior pe caprari: „Măi Tânjală! Moartea-i cât capra pe tine și tu o ții hojma într-o șagă.” „Păi ce să fac, domn’ plutonier, dacă moartea-i colea în față? Măcar să-i râd în nas. Ce, să-i arăt că mi-i frică de ea?”... Așa era caporalul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra căruței. Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni. Păi cum să nu-i înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea mamei lor - la adunare în școală. Ce adunare, Costache? Acuma aud asta. O trecut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
precedent. Părinții și copiii au gustat cu plăcere această serbare inedită, aducându-i profesoarei calde mulțumiri. Serile, Răducu stătea în pat, cuminte, și-i povestea mamei sale întâmplările de peste zi, apoi o ruga să-i mai citească încă o dată povestea: CAPRA CU TREI IEZI. Îi plăcea așa de mult acest basm, deși îl ascultase de zeci de ori. Într-una din seri, pe când Răducu o aștepta pe mămica lui să înceapă lectura preferată, deși i se acrise de această poveste, Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
această poveste, Simona îi satisfăcu dorința. Când mămica lui ajunse la momentul uciderii celor doi iezi, copilul puse o mână pe carte și uitându-se în ochii ei, o întrebă: Tu știi de ce a reușit lupul să-i mănânce iezii caprei? Pentru că lupul e rău și hain și... și... lacom... Nu termină Simona acuzele la adresa lupului, că Răducu interveni: Vezi că nu știi!? Ce să știu, scumpul mamei? Mi-a spus mie Ionică, băiatul lui tanti Leonora, femeia care mătură prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
știi!? Ce să știu, scumpul mamei? Mi-a spus mie Ionică, băiatul lui tanti Leonora, femeia care mătură prin grădiniță. Ce ți-a spus? Dacă iezii aveau un tătic al lor, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei, pentru că i-ar fi fost frică de bătaie... Răducule, asta e o poveste, căută Simona să alunge acest gând care probabil avea în mintea copilului alte adâncimi, putând să se transforme cu timpul într-o obsesie. E o poveste, dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi limitată, nu trebuie subestimați, pentru că adesea ei sunt preocupați de unele probleme majore și spinoase ale vieții. ,, Auzi la ei," își spuse Simona în gând ,,dacă iezii aveau un tătic, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei să-i ucidă copiii." Băiatul adormi înainte ca mama să termine de citit povestea atât de dragă lui. Simona îl privi cu duioșie, îl sărută și adormi și ea lângă el. * În altă zi, Răducu veni cu o altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
era singura ființă din mahala care deschidea din când în când poarta mătușii Varvara, cu poala șorțului plină cu fructe sau legume proaspete din grădina ei. Uneori le aducea și câte o oală cu lapte proaspăt muls de la cele două capre. Venea cu gândul bun de a le mai îndulci viața celor două singuratice. În scurtul timp cât zăbovea cu ele, însăila discuții despre preocupărilre ei sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el habar de unde și cum. Ne liniștisem și ne culcasem pentru a ne odihni, căci până se făcea de ziuă mai era puțin. Dimineața, ne-am trezit și cât eu pregăteam micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și oi. Când termină, intră la bucătărie și mă întrebă: - Când ai închis aseară ușa la păsări, te-ai uitat dacă erau toate? - Da, am răspuns eu, de ce întrebi? - Și gânsacul cel mai mare era? L-ai văzut? - Da, zic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucru pe care l-am uitat mereu, și iată că-l repet și în momentul de față. Grajdul nostru avea un țarc special pentru o iapă cu mânz, îngrijiți și țesălați de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mâini, în jurul curții, cei din coadă desprinzându-se datorită inerției și rostogolindu-se pe jos, în râsetele și aplauzele colegelor spectatoare. Bâza, un joc recunoscut astăzi ca fiind al doilea sport național după oină, care nu ne era deloc străină. Capra nouă, săritura cu elan și bătaie peste cel pedepsit să stea capră, însoțită de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-se pe jos, în râsetele și aplauzele colegelor spectatoare. Bâza, un joc recunoscut astăzi ca fiind al doilea sport național după oină, care nu ne era deloc străină. Capra nouă, săritura cu elan și bătaie peste cel pedepsit să stea capră, însoțită de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și aplauzele colegelor spectatoare. Bâza, un joc recunoscut astăzi ca fiind al doilea sport național după oină, care nu ne era deloc străină. Capra nouă, săritura cu elan și bătaie peste cel pedepsit să stea capră, însoțită de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale de dispariție, le practicam în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vecin. Nu rare sunt conflictele între vecinii ce locuiesc în casele din cartierele mărginașe, care cresc în curte tot felul de animale și păsări, începând cu un număr excesiv de câini din rasele cele mai feroce și continuând cu găini, oi, capre, cai, vaci, porci și chiar măgari și catâri care, în afară de zgomotele pe care le fac prin lătrat, cotcodăcit, mugete, behăit, răget etc., excrementele și fecalele pe care le elimină, exală un miros insuportabil către vecinii din imediata apropriere sau din
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
munca era ca o religie!? Își rezerva timp pentru copiii din cartier însuflețind jocurile acestora dar acordând și suficient spațiu pentru unele lecturi preferate. Îi plăceau mai ales poveștile scrise de Ion Creangă. Ascultase discul pe care era imprimat basmul: Capra cu trei iezi de peste o sută de ori. Îl ura pe lupul cel hapsân și se bucura că mama-capră îl pedepsise după fapta sa. Dar inima îl îndemna cel mai mult către muzică. Stătea ore în șir în fața televizorului și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
banii altora, nu ai mei. și, doar nu a unui singur drac. Din zi în zi, din glumă în glumă, butoiul se umplea, în tot mai mare măsură, cu milioane. Avea, bătrânul nostru erou, animale multe și mănoase: vaci, oi, capre. Dispunea și de terenuri de pe care să le poată asigura hrana. și le-o asigura. Mai avea flăcăi, fete, nepoți și nepoate, care-l ajutau nevoe mare la toate câte se cereau a fi realizate, pentru ca, prin valorificarea laptelui și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și menținută într-o permanentă stare de curățenie și de bun gust. Seara, pleca la culcare, devreme. Mânca ce mânca, sorbea o cană cu lapte proaspăt, amestecat, cu de vacă, de oaie și de capră, și se lăsa, moale, ca un copil ostenit, în somnul dulce al nopții parfumată cu de toate câte se găseau în marea sa grădină. Într-o noapte, că sosi și o asemenea noapte, dracii s-au înfățișat și-n casa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu mai are ce mânca, un Vasile Apati, de prin părțile Satului Mare, a răcnit la Guvern, să-l eutanasieze pe gratis - MASSMEDIA Iată și un mare puturos, un cerșetor de rang superior, întinzând mâna, spre conducerea țării, ca la capra podului. I-am reținut câteva elemente definitorii: are 62 de ani, i s-a desființat unitatea care-i asigura dugleșenia de servici pe care cică-l presta, a întrebat, ca angajat, după ce, în câteva locuri, dacă ăia nu au servici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
începea aici și se termina tocmai la marginea dantelată de spumă si valuri, a mării celei mari. Neavând cine să-i scoată din rătăcire, pe acei străini, a fost trimis, de către bunic, să-i descurce el, copil, încă, păzitor de capre și oi, la casa bătrânească. Sa descurcat bine. Când a fost o altă rătăcire de vizitatori ai acelor părți din țară, tot el a fost găsit, sa-i descurce. și i-a descurcat, și pe aceia, bine. Apoi, binele acela
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
deal. La dealul vieții sale de animăluț fără minte, ci, doar cu o afecțiune, cu o dragoste, aproape de afecțiunea și de dragostea omului. Stăpânul se bucura. Îl hrănea și cu mâncare, și cu lapte de vacă, dar, mai ales de capră, ca să-i iasă, zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de împărțitor de corespondență, și, mai rar, bani, celor pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
leșinată. Doi tipi se bucurau tare de acest moment. Primul-ministru, un bondoc de râsul lumii, și el însuși: Bodroghină! La două zile după acest eveniment, surveni și celălalt: instalarea lui pe funcția de ministru plin. Aceasta decurse, și mai precum capra prin varză, decât evenimentul penultim. Seara, după ce veni acasă, cu gradul de ministru al muncii plin, soția făcu ce făcu, și-l ademeni din nou în pat. Înainte de a trece la fapte, însă, ea avu a-i aduce la cunoștință
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]